ICCJ. Decizia nr. 6160/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6160/2012
Dosar nr. 30580/3/2010*
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 octombrie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 decembrie 2009, contestatorul P.I. a solicitat recalcularea pensiei militare grad III încadrare medicală, pensie stabilită prin Titlul de pensie nr. 2345 din 14 noiembrie 1956 emis de Ministerul Forţelor Armate al Republicii Populare România, chemând în judecată Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 639 din 11 mai 2010, Tribunalul Prahova, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin Sentinţa civilă nr. 4770 din 11 mai 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi, pentru acest motiv a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 132 din Legea nr. 263/2010 s-au înfiinţat Casele de pensii sectoriale ca structuri cu personalitate juridică, succesoare de drept ale structurilor responsabile cu pensiile şi care asigură reprezentarea în faţa instanţei, iar între pârâtele chemate în judecată şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii nu există identitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, iar prin Decizia civilă nr. 1810 din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că anterior modificărilor legislative intervenite la nivelul anului 2010, activitatea legată de pensiile militare de serviciu era în competenţa Casei de pensii a Ministerului Apărării Naţionale, entitate lipsită de personalitate juridică, dar subordonată ministerului.
La data de 23 decembrie 2010 a intrat în vigoare art. 132 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, text prin care se dispune înfiinţarea caselor de pensii sectoriale în subordinea MApN, MAI şi SRI, ca structuri cu personalitate juridică şi succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate.
Însă, chiar dacă norma de drept a impus începând cu data de 23 decembrie 2010 conform H.G. nr. 233 din 16 martie 2011, înfiinţarea unei Case de pensii sectoriale, în condiţiile în care organizarea şi funcţionarea ei, ca structură cu personalitate juridică şi succesoare de drept a fostei case de pensii, nu a fost posibilă anterior datei de 24 martie 2011, fosta Casă de pensii a MApN a continuat să îşi îndeplinească atribuţiile iar Ministerul Apărării Naţionale, la rândul său, să îndeplinească atribuţia de reprezentare a Casei de Pensii.
În speţa dedusă judecăţii, acţiunea a fost formulată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 16 decembrie 2009 când în vigoare era Legea nr. 164/2001 iar atribuţiile privind recalcularea pensiilor militare, reveneau Casei de Pensii a MApN, iar potrivit principiului tempus regit actum, raportul juridic dedus judecăţii este supus normelor în vigoare la data sesizării instanţei. La acea dată, MApN avea calitatea de pârâtă întrucât răspundea pentru structura organizatorică din subordinea sa, Casa de Pensii, pe care o reprezenta pe plan procesual.
Faptul că pe parcursul desfăşurării procesului s-a constituit, prin efectul legii, o altă structură, cu personalitate juridică, ce a preluat atribuţiile fostei case de pensii, nu atrage, ca şi consecinţă, respingerea acţiunii, ca sancţiune procesuală pentru reclamant, întrucât acesta nu este în culpă faţă de transformarea debitorului obligaţiei pe care o pretinde a fi executată. Cel mult se poate supune discuţiei părţilor şi se poate dispune introducerea în cauză, ca succesor în drepturi, a noii persoane juridice, în vederea continuării judecăţii în contradictoriu cu aceasta.
În rejudecare, prin Sentinţa nr. 5876 din 6 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova, în raport de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Conflictul negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanţe să se declare necompetente să judece aceeaşi pricină.
Prin urmare, pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, şi anume: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină (aceleaşi părţi, obiect şi cauză), instanţele să se fi declarat necompetente, declinările de competenţă să fie reciproce, cel puţin una din aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
În speţă, prin Sentinţa nr. 639 din 11 mai 2010, Tribunalul Prahova, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, iar prin Sentinţa civilă nr. 4770 din 11 mai 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naţionale şi, pentru acest motiv a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât.
Prin Decizia civilă nr. 1810 din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de reclamant împotriva Sentinţei civile nr. 4770 din 11 mai 2011, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
În rejudecare, prin Sentinţa nr. 5876 din 6 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova.
Or, conform dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Faţă de aceste dispoziţii legale, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă privind conflicte de muncă şi asigurări sociale era obligat să judece fondul raportului juridic dedus judecăţii, deoarece problema de drept dezlegată în recurs a privit însăşi competenţa de judecată în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6589/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6152/2012. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
