ICCJ. Decizia nr. 6151/2012. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6151/2012
Dosar nr. 3850/320/2011
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, reclamantul Consiliul Judeţean Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SRL, evacuarea pârâtei din imobilul situat în Târgu Mureş str. M.V. nr. X; obligarea pârâtei la ridicarea construcţiilor edificate nelegal; obligarea pârâtei la plata sumei de 128.271,50 RON, reprezentând restanţa de plată a contravalorii folosinţei imobilului la data de 28 februarie 2011 şi a sumei de 50 RON/lună după această dată; obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.
Prin Sentinţa nr. 8106 din 28 octombrie 2011, Judecătoria Târgu Mureş, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş apreciind că în speţă litigiul, în raport de dispoziţiile art. 4 C. com., în vigoare la data demarării procesului, este unul comercial, întrucât, pe de o parte, unul din petite este neevaluabil în bani, iar pe de altă parte, pretenţiile care formează alte petite depăşesc 100.000 RON, iar în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. i) C. proc. civ., competenţa aparţine Tribunalului Specializat Mureş.
Tribunalul Specializat Mureş, la rândul său, prin Sentinţa nr. 189 din 13 februarie 2012, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş, apreciind că regimul juridic al dreptului de proprietate este reglementat de dispoziţiile codului civil, reclamanta precizându-şi temeiul juridic privind evacuarea pârâtei în temeiul art. 494 C. civ., iar cel privind pretenţiile rezultate din folosinţa imobilului, în temeiul art. 998 - 999 C. civ., fiind irelevantă calitatea de comerciant al uneia dintre părţile raportului juridic.
Sesizată cu soluţionarea conflictului de competenţă, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea nr. 47/F/CC din 28 mai 2012 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş, instanţa reţinând că imobilul din care se solicită evacuarea face parte din domeniul public al Judeţului Mureş, iar pârâta desfăşoară o activitate comercială (prestări servicii medicale) în acest imobil, utilizându-l în acest scop potrivit art. 4 şi 5 din H.C.J.M. nr. 86/2007, abrogat prin H.C.J.M. nr. 13/2011, iar natura juridică a litigiului este una comercială, determinată de dispoziţiile art. 56 C. com.
Acţiunea în evacuare şi de ridicare a construcţiei este o acţiune neevaluabilă în bani iar pretenţiile reclamantei depăşesc suma de 100.000 RON, ceea ce atrage competenţa tribunalului în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Judeţul Mureş şi Consiliul judeţean Mureş, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Arată că cererea introductivă de instanţă este formulată în materie civilă, reprezentând o acţiune de evacuare, cu consecinţa repunerii terenului, pe care s-a edificat fără autorizaţie de construcţie, în situaţia anterioară şi subsidiarul acordării de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă.
Proprietarul imobilului este o persoană juridică de drept public - Judeţul Mureş, şi nu un comerciant. În ce priveşte valoarea petitului accesoriu, arata că despăgubirile solicitate sunt sub 500.000 RON, astfel că instanţa competentă este tot judecătoria.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat: evacuarea pârâtei din imobil, cu temei de drept precizat ulterior ca fiind art. 480 - 483 C. civ.; obligarea pârâtei la ridicarea construcţiilor edificate nelegal art. 494 C. civ.; obligarea pârâtei la plata sumei de 128.271,50 RON, reprezentând restanţa de plată a contravalorii folosinţei imobilului la data de 28 februarie 2011 şi a sumei de 50 RON/lună după această dată art. 998 - 999 C. civ.; obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.
Acţiunea cuprinde mai multe capete, unul principal, care priveşte evacuarea pârâtei, şi celelalte accesorii, subsecvente, care se referă la ridicarea construcţiilor edificate nelegal şi plata unor despăgubiri civile, această ultimă cerere fiind în raport de dependenţă de cea principală, deoarece soluţionarea ei depinde de modul de rezolvare a cererii de evacuare.
Acţiunea reclamantului este una patrimonială, reală, prin care se urmăreşte apărarea dreptului de proprietate publică, exercitată de reclamant în nume de proprietar, iar prezumţia de comercialitate a litigiului, stabilită prin dispoziţiile art. 4 C. com. este răsturnată prin natura civilă a raportului juridic de proprietate imobiliară.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 C. com. se socotesc a fi fapte de comerţ (subiective), în afară de faptelor de comerţ obiective enunţate prin art. 3 C. com., şi celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, care nu sunt de natură civilă sau contrariul nu rezultă din actul însuşi. Actele materiale de folosinţă asupra bunului, exercitate de pârâtă în temeiul H.C.J. nr. 86 din 30 august 2007, sunt operaţiuni de natură civilă care nu se supun legii comerciale, respectiv jurisdicţiei comerciale, iar din acest punct de vedere calitatea de comerciant a părţilor raportului juridic este nerelevantă.
Având în vedere aspectele menţionate, instanţa constată că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., care reglementează prorogarea legală de competenţă. Această prevedere legală are un caracter de normă specială, şi derogă de la dispoziţiile de drept comun privind competenţa materială a instanţelor. Conform textului de lege menţionat, judecătorul cererii principale este şi judecătorul celorlalte cereri accesorii şi incidentale, indiferent de natura şi obiectul lor.
Prin urmare, se constată că cererea principală, referitoare la evacuarea pârâtei, este în competenţa materială a Judecătoriei Târgu Mureş, în baza art. 1 C. proc. civ., întrucât pentru rezolvarea capetelor de cerere accesorii, chiar dacă obiectul lor ar depăşi valoarea de 500.000 de RON, competenţa aparţine tot acestei instanţe, în baza art. 17 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 312 din acelaşi cod, va admite recursul şi va modifica încheierea atacată, în sensul că va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii Consiliul judeţean Mureş şi de Judeţul Mureş împotriva Încheierii nr. 47/F/CC din 28 mai 2012 dată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.850/320/2011.
Modifică încheierea în sensul că stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6152/2012. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 6086/2012. Civil. Legea 10/2001.... → |
|---|
