ICCJ. Decizia nr. 6173/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis contestația formulată de contestatoarele C.G.R. și M.E.L. împotriva deciziei din 05 aprilie 2006 emisă de Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor Mureș și s-a dispus modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în natură către contestatoare, în cote egale, a imobilului înscris în C.F. nr. A Praid, nr. top. y, x/2/6, teren în suprafață de 1.217 m.p. și construcții, cu destinația actuală - Sediul formației de lucru Praid, precum și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 19/A din 11 februarie 2010, a admis apelul declarat de pârâta Administrația Națională Apele Române București - Direcția Apelor Mureș, împotriva sentinței civile nr. 2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș și a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a respins contestația formulată de contestatoarele C.G.R. și M.E.L., decedată, continuată prin moștenitorii M.V. și M.G.M., împotriva deciziei din 05 aprilie 2006 emisă de intimata Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor Mureș, reținând, în esență, următoarele:
Prin decizia din 05 aprilie 2006 emisă, în temeiul Legii nr. 10/2001, de pârâta Direcția Apelor Mureș, cu sediul în Târgu-Mureș, din cadrul Administrației Naționale Apele Române, s-a respins notificarea din 03 august 2001 formulată de reclamantele C.G.R. și M.E.L., prin care acestea au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Praid, județul Harghita, în care în prezent se află sediul Formației de lucru din comuna Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic Târnava - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș, unitate subordonată Direcției Apelor Mureș.
în decizia sus-menționată, s-a reținut că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și că nu s-a dovedit calitatea de proprietari ai antecesorilor notificatorilor, și nici temeiul juridic al preluării abuzive.
Prin sentința civilă atacată, s-a admis contestația formulată de reclamantele C.G.R. și M.E.L. împotriva deciziei emisă de pârâtă, s-a modificat această decizie în sensul că s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantelor, a imobilului înscris în C.F. nr. A Praid, nr. top. y, x/2/6, compus din teren în suprafață de 1.217 m.p. și construcții cu destinație actuală - Sediul formației de lucru Praid, și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Prima instanță a reținut că, potrivit copiei fidele a C.F. nr. B Praid, imobilul cu nr. top. x, y, compus din casă cu 57 stânjeni și grădină cu 687 stânjeni, a fost coproprietatea lui K.S. și B.S., iar ulterior, prin încheierea din 29 octombrie 1925, dreptul de proprietate al lui K.S. a fost transmis văduvei lui B.S., născută K.L. După aceea, în anul 1943, B.E., căsătorită cu C.V., B.L., căsătorită I., S.A., nepot, B.L.E., căsătorită cu N.D., B.A., B.R., căsătorită cu K.C. și B.E., căsătorită cu K.I., au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei aparținând lui B.S., cu titlu de moștenire.
S-a mai reținut că de la acești proprietari imobilul a trecut, în anul 1948, în proprietatea întreprinderii de stat Societatea Raională de Electricitate Sibiu și ulterior imobilul a fost transmis în C.F. nr. A Praid și dezmembrat în mai multe parcele, imobilul cu nr. top. y, în suprafață de 194 m.p. și cel cu nr. top. x/2/6, teren în suprafață de 1.023 m.p., formând un singur corp funciar.
De asemenea, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu identificat inițial în C.F. nr. B Praid și apoi transcris în C.F. nr. A Praid, sub nr. top. y și x/2/6, a fost coproprietatea văduvei lui B.S., născută K.L., și a moștenitorilor lui B.S., menționați mai sus, iar pârâta nu a negat identitatea dintre imobilul identificat mai sus și cel pe care îl deține actualmente, și care este utilizat ca sediul Formației de lucru din comuna Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic Târnava. Totodată, reclamantele și-au dovedit calitatea de moștenitoare a foștilor proprietari prin certificatul de moștenitor de calitate și prin actele de stare civilă depuse la dosar.
Instanța a apreciat că imobilul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, încadrându-se în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 și ca atare se justifică restituirea în natură a acestuia în favoarea reclamantelor.
Prin apelul formulat, pârâta Direcția Apelor Mureș nu a contestat calitatea reclamantelor de moștenitoare a foștilor coproprietari cărora le-a aparținut imobilul înscris în C.F. nr. A Praid, nr. top. y, x/2/6, însă a invocat faptul că instanța nu a administrat suficiente probe pentru a clarifica situația reală a construcției și a terenului solicitate de reclamante.
Față de aceste motive, la cererea pârâtei, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a două expertize, una în specialitatea construcții și una în specialitatea topografie.
în ceea ce privește expertiza în construcții, din raportul de expertiză efectuat de experta Z.H. rezultă că imobilul compus din construcții, situat în Praid, județul Harghita, în care se află sediul Formației de lucru Praid din cadrul Direcției Apelor Mureș, deși a suferit reparații capitale, nu poate fi considerat un imobil nou în raport cu cel preluat de stat.
Referitor la situația terenului, din raportul de expertiză întocmit de expertul T.I., precum și din completările la raportul inițial rezultă că parcelele de teren în suprafață de 1.023 m.p. și 194 m.p. corespunzătoare nr. top. x/2/6 și y, solicitate de reclamante prin notificarea adresată pârâtei, nu îi aparțin acesteia, ci parcelele respective reprezintă terenul pe care este situată piața agroalimentară din localitatea Praid.
în privința terenului aferent construcției în care se află sediul Formației de lucru Praid, expertul a stabilit că acesta este identificat pe nr. top. x/1, fiind înscris în C.F. nr. C Praid, iar, conform copiei fidele a acestei cărți funciare, terenul cu nr. top. x/1 a fost dobândit în anul 1924 prin cumpărare de numitul K.D. Ulterior, acest teren a suferit mai multe dezmembrări, parcelele rezultate fiind întabulate pe numele unor persoane fizice.
S-a concluzionat, că terenul identificat sub nr. top. x/2/6, y, revendicat de reclamante, nu este identic cu terenul aferent construcției situate în Praid, județul Harghita, și că acest teren nu aparține în prezent pârâtei Direcția Apelor Mureș, astfel că aceasta nu are calitatea de unitate deținătoare a terenului respectiv în sensul Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, nu poate fi obligată pârâta la restituirea unui bun ce nu-i aparține.
în ceea ce privește construcția revendicată de reclamanți, s-a reținut că aceasta a fost identificată conform datelor de carte funciară ca fiind situată pe terenul corespunzător nr. top. x/1, că acest teren a aparținut din anul 1924 unei alte persoane decât antecesorii reclamantelor, și că aceasta nu a făcut obiectul preluării de către stat, și, ca atare, nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, din moment ce situația construcției este legată de situația juridică a terenului.
în acest context, instanța de apel a conchis că, în mod greșit, a reținut prima instanță că acțiunea formulată de reclamante este întemeiată și că se impune admiterea acesteia. Dimpotrivă, în raport de identificarea imobilului făcută în funcție de datele de carte funciară, reclamantele nu se încadrează, în privința construcției, în categoria persoanelor îndreptățite, iar în privința terenului, pârâta nu are calitatea de unitate deținătoare, astfel că acțiunea reclamantelor se impune a fi respinsă.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.G.R., M.V. și M.G.M., care indicând art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ., au arătat că, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Praid, jud. Harghita, înscris în C.F. nr. A Praid, cu nr. top. x/2/6 și y, fiind menționat în notificare că se solicită atât construcțiile, cât și terenul aferent acestora; că din cuprinsul notificării rezultă clar că nu s-a solicitat un imobil identificat sub numere topografice luate din diferite acte, ci s-a avut în vedere un imobil concret, cunoscut de reclamanți încă din perioada naționalizării, știind că acesta este imobilul preluat de la antecesorii lor în drepturi, și că imobilul a fost indicat corect sub aspectul numărului administrativ, aspect ușor de clarificat.
Or, eroarea, sub aspectul identificării imobilului din punct de vedere tabular, din notificare, a venit în urma informațiilor greșite obținute de la autoritatea locală și de la pârâta însăși, care a indicat faptul că imobilul este înscris în cartea funciară și nr. top. indicate de reclamanți în notificare.
Din consultarea actelor de la dosarul cauzei, se poate constata că eroare în privința identificării imobilului sub aspect tabular, atât a solicitanților, cât și a pârâtei, a dăinuit pe toate durata fazei administrative a rezolvării notificării și în faza de judecată, până la depunerea expertizei în fața instanței de apel. Din toate documentele de evidență deținut de pârâtă, anterioare depunerii notificării și ulterioare acesteia, precum și din toate actele ce se referă la acest imobil, rezultă aceleași nr. top. ca și cele din notificare.
S-a conchis că au fost în eroare asupra nr. top. pe care se află imobilul, dar cu toții au știut că notificarea vizează imobilul ce a fost preluat prin naționalizare de la antecesorii reclamanților și care în prezent se află în deținerea pârâtei, și că nici în expertiză nu s-a solicitat lămurirea nr. top. și cărții funciare în care se află înscris imobilul, nefiind ridicată nicio îndoială sub acest aspect, ci s-a solicitat lămuriri cu privite la surplusul de teren neacoperit de nr. top. indicate de reclamanți, apărând astfel suspiciunea că nr. top. nu sunt indicate corect. Văzând situația creată și că în această fază a procesului nu sunt necesare alte lămuriri, ci a apărut o problemă total nouă, nesesizată nici de instanța și nici de părți în faza judecății în prima instanță, s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de acest fapt.
De asemenea, s-a arătat că instanța de apel, rezolvând fondul cauzei în contextul dat, a lipsit reclamanții de un grad de jurisdicție și nu le-a dat posibilitate ca, cu ocazia rejudecării cauzei la instanță de fond, să lămurească situația tabulară al imobilului și să găsească explicația cu privire la faptul că acest imobil se află înscris pe numele unei terțe persoane, vecin mai îndepărtați al imobilului, din moment ce și pârâta, inclusiv în cererea de apel, recunoaște că acest imobil a fost preluat de la antecesorii reclamanților.
Deși instanța nu a împărtășit poziția exprimată, în apel, de reclamanți, în sensul că se impune reluarea procesului din fază de primă instanță, soluția pronunțată, prin decizia recurată, este nelegală, întrucât, dacă în legătură cu terenul a apărut elementul incert în privința identificării de carte funciară, în legătură cu construcțiile nu s-a schimbat nimic, reținându-se că acestea au fost preluate de la antecesorii reclamanților, context în care se impunea restituirea în natură a acestor construcții, iar obligativitatea restituirii nu pot fi înlăturată pe baza argumentului invocat de instanța de apel, în sensul că dacă terenul nu este restituibil și construcțiile trebuie să rămâne în deținerea pârâtului, pentru că situația construcției este legată de situația juridică a terenului.
S-a conchis, că, în mod cert, este o gravă greșeală ori în identificarea terenului, ori în întabularea parcelelor din C.F. nr. B, deoarece este clar că din anii naționalizării și până în prezent nici K.D. și nici un succesor în drepturi al acestuia nu a "pășit" pe acest teren deținut de pârâta, și totuși în cartea funciară apar o serie de parcelări și nume noi, care nu sunt nici măcar în imediata vecinătate a imobilului revendicat.
în completarea motivelor de recurs, depusă în termen, s-a arătat că soluția instanței de apel este nelegală și se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe motivul că și în cazul în care reclamanții au indicat greșit numerele topografice pentru imobilul deținut de apelantă, totuși au indicat numerele topografice reale care au fost tot ale antecesorilor lor, așa cum rezultă clar din cartea funciară. în aceste condiții, soluția instanței de altfel trebuia să fie trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în cel mai rău caz, după identificarea deținătorului acestor nr. top., trebuia să se trimită dosarul spre rezolvare Primăriei Praid.
în recurs, la termenul din 24 martie 2011, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, ce are ca obiect "rectificare carte funciară", reclamanți fiind recurenții-reclamanți din prezenta cauză, iar la dosar s-a depus sentința civilă nr. 4666 din 07 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în acest dosar, definitivă și irevocabilă.
Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de către instanță, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța constată următoarele:
Prin notificarea formulată de C.G.R. și M.E.L., în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Praid, județul Harghita, înscris în C.F. nr. A Praid, sub nr. top. x/2/6 și y, în suprafață de 1.217 m.p., compus din casă cu etaj și terenul aferent.
Prima instanță a restituit în natură reclamanților imobilul în litigiu, iar instanța de apel a admis apelul pârâtei și, reținând că terenul aferent construcției în care se află sediul Formației de lucru Praid din cadrul Direcției Apelor Mureș a fost dobândit în anul 1924, prin cumpărare, de numitul K.D., potrivit copiei C.F. nr. C Praid, nr. top. x/1, iar terenul identificat sub nr. top. x/2/6 și y, revendicat de reclamanți, nu este identic cu terenul aferent construcției situate în Praid, județul Harghita, și că acesta din urmă nu aparține în prezent pârâtei Direcția Apelor Mureș, a conchis că pârâta nu are calitatea de unitate deținătoare a terenului respectiv.
în ceea ce privește construcția revendicată de reclamanți, s-a reținut că aceasta nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, din moment ce situația construcției este legată de situația juridică a terenului.
Potrivit art. 314 C. proc. civ., înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Or, în speță, se constată că instanța de apel a soluționat pricina fără a stabili pe deplin situația de fapt.
Astfel, instanța de apel nu a stabilit dacă imobilul în litigiu, teren și construcție, a fost preluat de stat de la autorii reclamantelor în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001, 06 martie 1945-22 decembrie 1989; dacă imobilul intră sub incidența Legii nr. 10/2001, precum și modalitatea de preluare a acestuia de către stat, cu titlu valabil, fără titlu valabil sau fără titlu, având în vedere că potrivit Legii nr. 10/2001 preluarea imobilelor de către stat, în perioada de referință prevăzută de acest act normativ, în oricare din modalitățile indicate mai sus, a fost calificată ca fiind abuzivă; dacă imobilele, teren și construcții, erau la data preluării două corpuri funciare distincte sau au constituit un singur corp funciar, teren și construcțiile aferente, iar dacă acestea au constituit un singur corp funciar nu s-a lămurit regimul juridic al acestora la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și anume de ce atât la acel moment, cât și în prezent pe terenul preluat de la autorii reclamanților este situată piața agroalimentară a localității Praid, iar construcțiile aferente acestui teren, preluate de la autorii reclamanților, sunt situate pe terenul ce a aparținut din anul 1924 numitului K.D.
Mai mult, se constată că în recurs s-a depus sentința civilă nr. 4666 din 07 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, definitivă și irevocabilă, având ca obiect "rectificare carte funciară și altele", potrivit căreia, urmare a localizării și reașezării corecte a parcelelor, așa cum rezultă din dispozitivul acesteia, s-a dispus lotizarea suprafeței de teren comasat în 6 corpuri funciare, din care corpul funciar 1, cu suprafața de 1.961 m.p., unde își are sediul Formația de lucru Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic Târnava - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș și se identifică cu nr. top. nou q/1/1, w/1, z/a/1, z/b/1 și t/1 cu suprafața tabulară de 1.961 m.p., clădire ce reprezintă sediul și două magazii și care se notează într-o carte funciară nouă, în favoarea proprietarilor tabulari, iar același număr administrativ a fost indicat de reclamanți prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, în baza căreia s-a emis decizia din 05 aprilie 2006 de către pârâtă, contestată în prezentul litigiu.
Prin urmare, față de probele administrate în recurs, potrivit cărora construcțiile care constituie în prezent sediul punctului de lucru Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic Târnava - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș, sunt situate pe terenul lotizat ca fiind corpul funciar 1, cât și față de cele administrate în apel, potrivit cărora construcțiile cu destinația de sediu al aceluiași punct de lucru sunt situate pe terenul ce nu a aparținut autorilor reclamanților, se constată că se impune reevaluarea situației de fapt, ceea ce nu se poate face în recurs, față de actuala structură a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., potrivit căruia pe calea recursului se pot primi numai critici de nelegalitate privind decizia ce face obiectul acestuia, nu și de netemeinicie.
Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care, după administrarea probelor necesare și după reevaluarea întregului probator administrat în cauză, în sensul celor mai sus expuse, va stabili pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a legii cauzei pendinte.
Cu ocazia rejudecării, instanța a ținut seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6194/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6164/2012. Civil → |
|---|
