ICCJ. Decizia nr. 6194/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 99 din 26 februarie 2009, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Arad, respingând acțiunea formulată de reclamanții B.E.K. și B.H.E., în contradictoriu cu acest pârât.
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu privire la suprafața de 2.646 m.p., teren situat în Aradul Nou, înscris în C.F. nr. X.
A respins excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantului B.E.K., cu privire la cota de 83,4/1.856 m.p. teren.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Municipiul Arad, reprezentat prin Primar.
A constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa notificarea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
A obligat pârâtul să acorde în echivalent, în compensare, o suprafață din terenurile disponibile ce fac parte din inventarul bunurilor oferite spre compensare, conform procesului-verbal de afișare din 10 martie 2006, pentru imobilul casă și teren în suprafață de 1.856 m.p., situat în Arad, înscris în C.F. nr. X, nr. top. 2-4/2, evaluat conform raportului de expertiză întocmit de expert P.G.V., după ce va scădea valoarea actualizată a despăgubirilor acordate reclamantului B.H.E., în sumă de 38.908,89 RON, conform raportului de expertiză contabilă judiciară (suplimentară).
A respins restul petitelor din acțiune.
Această soluție a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 195 din 30 iunie 2009, a respins apelul pârâtului.
Prin decizia nr. 4760 din 28 septembrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad, prin Primar, împotriva deciziei nr. 195 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
în rejudecare, prin decizia civilă nr. 57 din 14 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Arad împotriva sentinței civile nr. 99 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, în contradictoriu cu reclamanții B.E.K. și B.H.E.
Sentința a fost schimbată și, în consecință, a fost admisă excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantului B.E.K. cu privire la cota de drept de 5/16 părți din terenul înscris în C.F. nr. X Aradul Nou; a fost respinsă cererea formulată de reclamanți cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru sus-menționata cotă de drept; a fost obligat pârâtul la restituirea în natură către reclamanți a cotei parte de câte 11/16 drept din suprafețele de teren de 598 m.p. (grădină) și 596 m.p. (concesionată prin contractul de concesionare din 20 august 1998) din parcela nr. top. 2-4/2 înscris în C.F. nr. X Aradul Nou, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în Dosarul Tribunalului Arad de inginer expert C.A., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; a fost obligat pârâtul la acordarea către reclamanți de despăgubiri în condițiile art. VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcțiile și cota de 11/16 parte din 732 m.p. teren, înscrise în C.F. nr. X Aradul Nou, nr. top. 2 - 4/2 condiționat de restituirea de către reclamantă a sumei de 38.908,84 RON; a fost obligat pârâtul la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanți; a fost menținută în rest sentința.
Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2012, Primarul municipiului Arad și Municipiul Arad, prin Primar, au solicitat îndreptarea erorii materiale cuprinse în considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 57 din 14 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, precum și lămurirea dispozitivului deciziei.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin încheierea din 24 mai 2012, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale și lămurire dispozitiv formulată de Primarul municipiului Arad.
A fost admisă în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de Municipiul Arad, prin Primar, și, în consecință, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul considerentelor și dispozitivului deciziei civile nr. 57 din 14 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și, în consecință:
S-a dispus ca în considerentele deciziei și în alin. (1) din dispozitiv, în loc de "pârâtul Primarul municipiului Arad (_)" cum din eroare s-a trecut, să fie trecut "pârâtul Municipiul Arad, prin Primar (_)" cum este corect.
S-a dispus ca în considerentele deciziei și în alin. (5) din dispozitiv, în loc de "(_) 596 m.p. (concesionată prin contractul de concesionare din 20 august 1998) (_)" cum din eroare s-a trecut, să fie trecut "(_) 556 m.p. (concesionată prin contractul de concesionare din 20 august 1998) (_)", cum este corect.
A fost respinsă în rest cererea formulată de pârâtul Municipiul Arad, prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, corespunde realității că împotriva sentinței civile nr. 99 din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad, a declarat apel Municipiul Arad, prin Primar, și nu Primarul municipiului Arad, cum din eroare s-a trecut în hotărâre.
în consecință, s-a constatat că dispozițiile art. 281 C. proc. civ. sunt incidente, referirea la primar și nu la municipiu ca fiind partea care a declarat apelul fiind rezultatul unei evidente erori materiale, eroare ce se impune a fi îndreptată.
Având în vedere că reținerea că Primarul municipiului Arad ar avea calitate de pârât-apelant este rezultatul erorii materiale, acesta nu are calitate procesuală de a solicita îndreptarea erorii materiale sau lămurirea dispozitivului deciziei.
în continuare, instanța a reținut că, deși în minuta deciziei și în considerente s-a menționat ca fiind în suprafață de 556 m.p. terenul concesionat prin contractul din 20 august 1998, din eroare, în dispozitiv și în finalul considerentelor suprafața a fost menționată ca fiind 596 m.p., cererea de îndreptare formulată de petentul Municipiul Arad, prin Primar, fiind întemeiată.
Obligând pârâtul să restituie reclamanților cota de 11/16 parte din cele două parcele de teren ce pot fi restituite în natură și, respectiv să acorde despăgubire reclamanților pentru cota de 11/16 părți din terenul de 732 m.p. teren, instanța a avut în vedere coparticiparea procesuală activă a reclamanților și aptitudinea acestora de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Astfel, după ce pârâtul va restitui în natură cota parte din teren și va acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reclamanții vor putea proceda la partajarea terenului și a despăgubirilor fie potrivit înțelegerii lor, fie potrivit normelor de drept comun.
în consecință, sub acest aspect, s-a reținut că cererea petentului nu este întemeiată, dispozițiile art. 281, 2811 C. proc. civ. nefiind incidente, după cum lămurirea dispozitivului nu se impune nici sub aspectul capetelor de cerere apreciate de instanță, conform celor mai sus arătate, ca fiind erori materiale ce s-au impus a fi îndreptate.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs Municipiul Arad, prin Primar, și Primarul municipiului Arad, indicând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a încheierii din 24 mai 2012 a Curții de Apel Timișoara, în sensul admiterii în totalitate a cererii de îndreptarea erorii materiale cuprinse în considerentele și dispozitivul deciziei civile nr. 57 din 14 martie 2012 și de lămurire a dispozitivului aceleiași decizii.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că soluția de respingere în rest a cererii formulate de pârâtul Municipiul Arad, prin Primar, cuprinsă în încheierea recurată, este dată cu încălcarea prevederilor legale, fiind rezultatul aplicării greșite a legii.
Astfel, recurenții au arătat că aprecierile instanței de apel care au condus la respingerea în rest a cererii sunt rezultatul încălcării prevederilor Legii nr. 10/2001, a neobservării erorilor materiale, precum și a dispozițiilor potrivnice, precum și a neanalizării cererii de lămurire și îndreptare eroare materială privind considerentele și dispozitivul deciziei nr. 57 din 14 martie 2012.
în acest sens, recurenții au arătat că, în cuprinsul motivării, instanța de apel în mod corect reține că "deși citat în acest sens, reclamantul nu a făcut dovada acestei calități, astfel că el nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru cota de 5/16 din terenul în litigiu", fiind admisă excepția lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantului B.E.K. cu privire la cota de drept de 5/16 părți din terenul înscris în C.F. nr. X Aradul Nou, față de construcția juridică detaliată în concret de către Curtea de Apel Timișoara în considerentele hotărârii, din eroare, instanța, în mod greșit obligă în considerente și dispozitiv ca pârâtul să restituie în natură către reclamanți a cotei parte de câte 11/16 drept din suprafețele menționate, în loc să oblige pârâtul la restituirea în natură doar către reclamanta B.H.E. a cotei parte de câte 11/16 drept din suprafețele indicate.
Au mai arătat recurenții că, Curtea de Apel Timișoara, în decizia civilă nr. 57 din 14 martie 2012 dispune admiterea excepției lipsei calității de persoană îndreptățită a reclamantului B.E.K. cu privire la cota de drept de 5/16 părți din terenul înscris în C.F. nr. X Aradul Nou. De asemenea, instanța de apel, în analizarea situației părții de imobil ce nu poate fi restituit în natură, în mod corect face trimitere la prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu privire la modalitatea de reparație, în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precum și la prevederile Legii nr. 247/2005.
Recurenții au susținut că, în această situație, ținând cont de cele statuate de către instanța de apel, aceasta în mod eronat în finalul considerentelor și în dispozitiv, obligă pârâtul la acordarea către reclamanți de despăgubiri în condițiile art. 7 din Legea nr. 247/2005 pentru construcții și cota de 11/16 parte din 732 mp teren, înscrise în C.F. nr. X Aradul Nou, nr. top. 2-4/2, condiționat de restituirea de către reclamantă a sumei de 38.908,84 RON, în loc să oblige pârâtul la acordarea către reclamanți de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcții și la acordarea către reclamanta B.H.E. de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 11/16 parte din 732 m.p. teren, înscris în C.F. nr. X Aradul Nou, nr. top. 2-4/2 condiționat de restituirea de către reclamantă a sumei de 38.908,84 RON.
La termenul de judecată din 11 octombrie 2012, înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate de recurenți, înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 3021lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speță, nu numai că recurenții Primarul municipiului Arad și Municipiul Arad, prin Primar, nu s-au conformat exigențelor art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul, dar nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici ale încheierii din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care face obiectul recursului și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea sau care sunt textele de lege încălcate sau aplicate greșit, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță, în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurenți constă, practic, într-o înșiruire de afirmații, care, nefiind structurate din punct de vedere juridic, sunt imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Față de cele expuse mai sus, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat nul recursul declarat de pârâți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6179/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6173/2012. Civil → |
|---|
