ICCJ. Decizia nr. 6277/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj la 15 februarie 2011, reclamanta SC C.E.T. SA a chemat în judecată pe pârâtul I.G.D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, în sensul obligării pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 484.695 RON, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la data de 16 decembrie 2009 la data plății.
în motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 4041și urm. C. proc. civ., reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 85 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi de autor, s-a admis acțiunea formulată de I.G.D. și a fost obligată SC C.E.T. SA la plata sumei de 363.586 RON către acesta.
Prin decizia nr. 292 din 03 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a fost respins apelul pârâtei SC C.E.T. SA și al celorlalte pârâte împotriva sentinței menționate, iar prin decizia nr. 6560 din 03 decembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de societățile pârâte, fiind respinsă pe fond acțiunea reclamantului. Până la rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 85/2009, pârâtul a procedat la executarea silită a conturilor societății reclamante, încasând astfel suma de 484.695,21 RON, la data de 16 decembrie 2009, în dosarul de executare silită din 2009.
Reclamanta SC C.E.T. SA și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 565.884,75 RON, din care 484.684,21 RON sumă reținută prin executorul judecătoresc și 84.845,53 RON actualizarea și dobânda legală aferentă de la data reținerii prin executare silită până la data introducerii acțiunii.
Pârâtul I.G.D. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de D.G.F.P. Dolj, solicitând ca, în situația în care va cădea în pretenții, să-l despăgubească cu suma de 34.904 RON, achitată către acesta cu titlu de impozit pe venit aferent sumei de 484.695 RON.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei întemeiate pe dispozițiile art. 4042alin. (3) C. proc. civ.
Prin încheierea din 24 mai 2011 a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, precum și cererea de disjungere a cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 337 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte cererea precizată, s-a dispus întoarcerea executării silite și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 531.359,30 RON.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtului suma de 34.904 RON, reprezentând impozit încasat de la acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 6560 din 03 decembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care, pe fond s-a respins acțiunea reclamantului I.G.D., pârâtul din prezenta cauză, nu s-a dispus restabilirea situației anterioare, astfel că s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de art. 4041și urm. C. proc. civ.
S-a apreciat că nu este întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale aferente, întrucât prin actualizarea sumei încasate de pârât cu indicele de inflație este acoperit în totalitate prejudiciul suferit de reclamantă.
întrucât pentru suma de 484.695,21 RON încasată de la reclamantă pârâtul a plătit Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Gorj, suma de 34.904 RON, reprezentând impozit aferent, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B.A., a fost admisă cererea de chemare în garanție.
împotriva sentinței menționate a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Gorj, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că în cauză trebuia citată A.F.P. Tg. Jiu, instituție care, deși nu are personalitate juridică, poate să stea în proces, în condițiile art. 41 C. proc. civ.
Calea de atac a fost calificată drept apel, în condițiile art. 4041alin. (3) C. proc. civ. și art. 2821C. proc. civ. și având în vedere că obiectul pretențiilor reclamantei îl constituie restituirea unei sume de bani, al cărei cuantum a fost precizat la peste 500.000 RON, acțiunea fiind una în pretenții, de competența în primă instanță a tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 369 pronunțată la 29 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția a I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de chematul în garanție Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Gorj, reținând că, potrivit dispozițiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și ale art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor cu excepția cazurilor în care legea stabilește anumite alte organe în acest scop.
S-a constatat că activitatea de colectare a taxelor și impozitelor, inclusiv a celor pe venituri se realizează de către acest minister, prin organele proprii, una dintre atribuțiile prevăzute la art. 3 din H.G. nr. 34/2009 fiind acela de a aplica, prin organele abilitate, modalitățile de executare silită și măsurile asigurătorii pentru recuperarea creanțelor bugetare.
S-a apreciat că nu este fondată susținerea recurentului în sensul că trebuia să stea în proces administrația locală care a încasat efectiv impozitul de la pârât, întrucât acesteia îi revine obligația de restituire a impozitului, cât timp actul normativ menționat dispune expres că reprezentantul statului în fața instanțelor de judecată este Ministerul Finanțelor, iar nu subunitățile sale lipsite de personalitate juridică.
Cât privește fondul cauzei, s-a constatat că în mod corect s-a admis cererea de chemare în garanție, reținându-se că reclamanta a executat o obligație de plată a unei sume de bani care a fost ulterior desființată prin hotărârea irevocabilă de înalta Curte de Casație și Justiție, așa încât și impozitul perceput de la pârât pentru sumele încasate trebuie restituit, nefiind datorat de acesta.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, D.G.F.P. Gorj în numele și pentru Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta a susținut că decizia instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
S-a învederat, astfel, că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 97 din H.G. nr. 34/2009, în materia colectării impozitelor și taxelor competența aparține Ministerului Finanțelor Publice, prin intermediul A.N.A.F., iar potrivit H.G. nr. 109/2009,art. 4 alin. (2) pct. 37 aceasta din urmă reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale.
De asemenea, recurenta a arătat că raportul juridic fiscal s-a creat între pârâtul I.G.D. și A.F.P. Tg. Jiu, organul fiscal unde acesta a depus declarațiile fiscale, acesta având obligația de restituire a impozitului.
S-a invocat, totodată, incidența dispozițiilor art. 2 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, precum și a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora calitatea procesuală pasivă ar aparține A.F.P. Tg. Jiu și nu Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Examinând criticile invocate de recurenta-pârâtă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Instanța de apel a respins excepția lipsei calității procesuale active a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, precum și ale art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, potrivit cărora Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 34/2009, fără a avea în vedere și dispozițiile art. 3 pct. 97 din acest act normativ, care prevăd că în materia colectării impozitelor și taxelor competența aparține Ministerului Finanțelor Publice, prin A.N.A.F.
în același sens, dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc. fisc., precum și dispozițiile art. 4 alin. (2) pct. 37 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. reglementează calitatea acesteia de reprezentant a statului în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale.
Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor menționate rezultă că dispozițiile art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 se aplică numai în măsura în care legea nu stabilește în mod expres un alt organ care să asigure reprezentarea Statului Român. în consecință, fiind în discuție restituirea sumei de 34.904 RON ce reprezintă impozit pe venit, raportul juridic fiscal s-a creat ca urmare a reținerii impozitului, între pârâtul I.G.D. și A.F.P. Tg. Jiu, ca organ fiscal la care s-au depus declarațiile fiscale, și nu între acesta și Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român.
în plus, se va constata că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, restituirea impozitului reținut se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003.
Or, conform art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, pentru administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine organului fiscal județean, local sau al Municipiului București, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului.
Prin urmare, Curtea va reține că instanța de apel a constatat nelegal calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, respingând ca nefondat apelul declarat de acesta.
în consecință, urmează să se admită recursul declarat de chematul în garanție și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să se modifice decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 337 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Gorj, secția I civilă.
S-a schimbat în parte sentința menționată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Gorj, și respingerii cererii de chemare în garanție a acestuia, cerere formulată de pârâtul I.G.D., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6282/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6240/2012. Civil → |
|---|
