ICCJ. Decizia nr. 6282/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, la 12 august 2009, reclamanții S.Z.P. și SC O.I. SRL au chemat în judecată pe pârâta G.L.S., solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în București, sector 1.
în motivarea acțiunii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 969, 970, 1020, 1021, 1295 și 1073 C. civ., reclamanții au susținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat în 07 iulie 2006, pârâta s-a obligat să le vândă imobilul menționat, însă ulterior, deși situația juridică a acestuia a fost rezolvată, fiind finalizate toate procesele aflate pe rolul instanțelor, pârâta a refuzat să se prezinte la notariat, deși a fost notificată în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 1041 din 25 mai 2011, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea, în sensul că a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul în litigiu, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat în 07 iulie 2006 la BNP I.L.M., încheiat între pârâta G.L.S., în calitate de vânzător, și reclamanți, în calitate de cumpărători, cu excepția mansardei și a terenului aferent acesteia, în suprafață de 106,95 m.p., care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 07 iulie 2006 la același birou notarial.
împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând respingerea acțiunii.
Prin decizia nr. 40A din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat apelul ca netimbrat, reținând că pârâta-apelantă nu a înțeles să se conformeze obligației de a achita taxa judiciară de timbru de 8.435 RON și timbrul judiciar de 5 RON, conform art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea acestei obligații sancționându-se cu anularea cererii conform art. 20 alin. (2) din actul normativ menționat.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs pârâta G.L.S., criticând-o ca nelegală, întrucât nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008, respingându-i-se astfel cererea de acordare a ajutorului public judiciar, fără a i se acorda posibilitatea de a formula cerere de reexaminare a acestei cereri, întrucât încheierea respectivă nu i-a fost comunicată.
Intimații-reclamanți S.Z.P. și SC O.I. SRL au depus la dosar la 03 iulie 2012 declarația autentificată la BNP P.V. din Constanta, în 27 iunie 2012, prin care recurenta G.L.S. a renunțat la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 40 A din 31 februarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Având în vedere declarația menționată prin care recurenta a înțeles să renunțe la calea de atac a recursului, Curtea va constata că sunt întrunite dispozițiile art. 246 C. proc. civ., existând și acordul intimaților-reclamanți în acest sens, exprimat prin cererea depusă la dosar la 15 octombrie 2012.
în consecință, Curtea a luat act de renunțarea pârâtei G.L.S. la judecata recursului declarat împotriva deciziei nr. 40A din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6306/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6277/2012. Civil → |
|---|
