ICCJ. Decizia nr. 6397/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6397/2012
Dosar nr. 4543/2/2011
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 714A din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 898/2011 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că pentru repararea prejudiciului produs reclamantei s-au succedat două acte normative respectiv O.U.G. nr. 140/2005 privind măsurile ce se aplică ca urmare a gripei aviare şi care a impus măsuri privind interzicerea vânării exemplarelor din speciile de păsări prevăzute de Legea nr. 103/1996, iar aceste despăgubiri trebuiau achitate din fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.
Ulterior, acest act normativ a fost abrogat, iar prevederile referitoare la cuantumul despăgubirilor ce urmau a fi acordate ca urmare a măsurilor luate pentru combaterea gripei aviare au fost preluate prin O.U.G. nr. 11/2006, iar din prevederile acestui act normativ rezultă aceeaşi obligaţie de acordare a despăgubirilor stabilite şi prin O.U.G. nr. 140/2005.
Nu au fost dovedite demersurile efectuate de către apelanta-pârâtă în vederea iniţierii proiectelor de hotărâri de guvern în vederea suplimentării fondului de intervenţie aflat la dispoziţia Guvernului pentru acordarea despăgubirilor cuvenite intimatei reclamante ca urmare a efectelor luate cu ocazia gripei aviare cu toate că instanţa de apel a făcut demersuri în acest sens.
Apelantul-pârât avea obligaţia de despăgubire în temeiul celor două acte normative succesive, iar obligaţia sa subzistă în temeiul legii. Lipsa hotărârii guvernului să se suplimenteze fondul de intervenţie necesar pentru acordarea despăgubirilor pentru combaterea efectelor gripei aviare nu exonerează pe apelantul-pârât de acordarea despăgubirilor cuvenite intimatei-reclamante, demersurile administrative ale apelantului neimplicând situaţia juridică reglementată de O.U.G. nr. 11/2006.
2. Recursul
2.1. Motive
Ministerul Mediului şi Pădurilor a declarat recurs prin care, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., a formulat următoarele critici:
Decizia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză, fiind stabilit greşit temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
În timp ce ambele acte normative care stabilesc măsurile ce se aplică ca urmare a suspiciunii influenţei aviare prevăd dreptul persoanelor prejudiciate de aceste măsuri la acordarea de despăgubiri, acestea conţin prevederi diferite cu privire la modalitatea efectivă de acordare a acestora.
Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată nu poate fi decât O.U.G. nr. 11/2006, dat fiind faptul că acţiunea reclamantei a fost introdusă la 08 aprilie 2008, dată la care O.U.G. nr. 140/2005 era abrogată.
Fată de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006, pentru acordarea despăgubirilor era necesar ca fiecare dintre ministerele reprezentate în Comandamentul Antiepizootic Central să formuleze o solicitare prealabilă de despăgubiri adresată Guvernului.
Textul legal privind acordarea de despăgubiri, în niciuna dintre formele sale, anterioare sau ulterioare adoptării O.U.G. nr. 11/2006, nu prevede obligaţia Ministerului Mediului şi Pădurilor de a despăgubi, din fonduri proprii sau orice alte fonduri, persoanele prejudiciate ca urmare a măsurilor adoptate pentru combaterea gripei aviare. Instanţa de apel avea obligaţia să motiveze hotărârea pronunţată măcar din acest punct de vedere, de a indica dispoziţia legală care prevede obligaţia apelantului-pârât de despăgubire.
Intimata trebuia să dovedească faptul că Ministerul Mediului şi Pădurilor nu a formulat solicitarea prealabilă prevăzută de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006. Recurentul a dovedit că s-a adresat Ministerului Finanţelor Publice prin scrisoarea din 2006 în vederea constituirii de comisii mixte pentru fundamentarea sumelor ce urmează a fi acordate gestionarilor de fonduri de vânătoare ca urmare a aplicării O.U.G. nr. 140/2005.
Prin procesul-verbal încheiat de comisia astfel constituită s-a stabilit că intimata poate beneficia de o despăgubire de 8.689 RON. Pentru acordarea despăgubirilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a iniţiat două proiecte de hotărâre de guvern privind suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului pentru acordarea despăgubirilor. Aceste proiecte de hotărâre de guvern au fost transmise în vederea avizării Ministerului Finanţelor Publice, deci nu se poate reţine vreo culpă a recurentului.
Trebuia adoptată o hotărâre de guvern pentru aprobarea unor sume de bani, iar în lipsa acesteia nu există un cadru legal pentru obligarea Ministerului Mediului şi Pădurilor la plata despăgubirilor către intimată.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, fundamentul raportului juridic litigios, îl constituie faptul că, urmare a suspiciunii apariţiei gripei aviare în judeţele Buzău, Călăraşi, Ialomiţa şi Vaslui, prin decizia nr. 39 din 14 decembrie 2005, emisă de Comandamentul Antiepizootic Central în temeiul art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 140/2006, s-a interzis vânarea speciilor de mamifere prevăzute în Legea nr. 103/1996 pe teritoriul judeţelor menţionate.
Prejudiciul cauzat reclamantei s-a produs sub imperiul O.U.G. nr. 140/2005, iar notificarea prin care aceasta a învederat cuantumul pagubelor suferite a fost transmisă la 26 ianuarie 2006, înainte de adoptarea O.U.G. nr. 11/2006 prin care a fost abrogată ordonanţa de urgenţă anterioară. Prin urmare, faptul că acţiunea a fost înregistrată în anul 2008 nu este de natură a atrage incidenţa în cauză a O.U.G. nr. 11/2006.
În aceste condiţii, critica potrivit căreia reclamanta nu a probat faptul că recurentul nu ar fî formulat solicitarea prealabilă prevăzută de art. 10 din O.U.G. nr. 11/2006 nu poate fî primită.
Conform art. 5 din O.U.G. nr. 140/2005, sumele necesare asigurării derulării acţiunilor de prevenire şi combatere a bolii, precum şi cele necesare pentru acordarea de despăgubiri se asigură din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului şi se aprobă prin hotărâre a guvernului.
Împrejurarea că Guvernul României, din care face parte şi recurentul, nu a emis o hotărâre în respectarea cerinţelor art. 5 din O.U.G. nr. 140/2005 nu trebuie să fie suportată de către reclamantă, recurenta invocându-şi, practic, propria culpă pentru a obţine respingerea cererii reclamantei.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţele de fond făcând aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente în cauză.
În aceste condiţii, nu este întemeiată nici critica privitoare la nemotivarea deciziei din apel - şi care, vizează, de fapt, tot greşita aplicare a legii, de vreme ce se reproşează instanţei faptul că nu a motivat hotărârea în sensul indicării dispoziţiei legale care ar fî prevăzut obligaţia pârâtului de a plăti despăgubiri. În decizia civilă nr. 84A din 09 iunie 2010 a Tribunalului Călăraşi s-a reţinut, irevocabil prin respingerea recursului, faptul că, în temeiul O.U.G. nr. 115/2009, a avut loc o preluare a drepturilor şi obligaţiilor pârâtei iniţiale, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, de către Ministerul Mediului şi Pădurilor. Faţă de această transmitere legală a calităţii procesuale pasive, în mod corect a fost obligat la despăgubiri Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul căzut în pretenţii va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor împotriva deciziei nr. 714A din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6396/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6401/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
