ICCJ. Decizia nr. 6556/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6556/2012
Dosar nr. 957/44/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi s-a respins acţiunea înaintată de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Galaţi, C.E., C.G. şi C.V. pentru anularea parţială a Dispoziţiilor nr. 723/2009 emisă de Primarul Municipiului Galaţi, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi iar în rejudecarea cauzei după anularea Sentinţei civile nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi s-a respins cererea de anulare parţială a Dispoziţiei nr. 723 din 25 ianuarie 2004 emisă de Primăria Municipiului Galaţi şi s-a disjuns cererea completatoare de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 7 noiembrie 2006 autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006 şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Tribunalul Galaţi prin Sentinţa civilă nr. 999 din 14 decembrie 2004 a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 574 din 11 mai 2005, a admis apelul, a anulat Sentinţa nr. 999/2004 şi a păstrat cauza pentru evocarea fondului, fixând termen în acest scop la 14 iunie 2005 când instanţa a pus din oficiu în discuţia părţilor, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Galaţi ca instanţă de fond.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 860 din 12 decembrie 2005 a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în fond în favoarea Judecătoriei Galaţi, considerând că în cauză reclamanta fiind terţ faţă de dispoziţia emisă de primar, nu se aplică prevederile Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a admis recursul declarat de pârâţi împotriva Deciziei nr. 860/2005 care a fost casată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin aceeaşi decizie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibil recursul reclamantei împotriva Deciziei nr. 574/2005 a Curţii de Apel Galaţi (de admitere a apelului şi păstrarea cauzei spre judecarea fondului) pentru că decizia recurată este o hotărâre de intermediere şi nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 209/A din 17 iunie 2009 primind cauza pentru continuarea judecăţii, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 999/2004 a Tribunalului Galaţi - în favoarea Tribunalului Galaţi.
S-a constatat că la momentul pronunţării deciziei preliminare erau în vigoare dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în forma ce permitea evocarea fondului pentru prima dată direct în apel.
Ulterior, dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 219/2005 în sensul că în situaţia în care prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în evocarea fondului, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Tribunalul Galaţi prin Sentinţa civilă nr. 1916 din 27 noiembrie 2009 a admis excepţia privind necompetenţa materială a Tribunalului Galaţi de a soluţiona acţiunea şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, ca urmare s-a trimis cauza spre soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia civilă nr. 3631 din 10 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se că sunt aplicabile dispoziţiile art. 273 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora această instanţă era legal învestită să soluţioneze fondul cauzei - prin Decizia civilă nr. 574 din 11 mai 2005 la momentul schimbării normelor de competenţă.
În rejudecarea cauzei după anularea Sentinţei civile nr. 999 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 605 din 25 iulie 1966 s-a trecut în proprietatea statului suprafaţa de 6258,66 mp care s-a transmis pe durată nedeterminată în folosinţa Uniunii Generale a Sindicatelor din România pentru construirea Casei de Cultură a Sindicatelor Galaţi.
Tot prin Decretul nr. 605 din 25 iulie 1966 s-a expropriat terenurile din str. M. proprietatea V.I. cu suprafaţa de 682,50 mp şi nr. 147 proprietatea C.F. cu suprafaţa de 916,78 mp.
Prin HCM nr. 1533 din 2 iulie 1966 s-a mai atribuit o suprafaţă de 251,32 mp din proprietatea Sfatului Popular al Oraşului Galaţi în folosinţa gratuită a Uniunii Generale a Sindicatelor din România.
Pe terenurile expropriate din str. M. s-a executat Gospodăria de apă PSI a Casei de Cultură a Sindicatelor compusă din: rezervor semiîngropat din beton armat, cu capacitate de 1.000 mc, staţie de pompare canivouri conducte PSI alimentare şi scurgere.
Reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor, terţ faţă de raportul juridic, a solicitat anularea parţială a Dispoziţiei nr. 723 din 25 mai 2004 prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 916,78 mp, situat în str. M., reducându-se dreptul de restituire în natură la suprafaţa de 16,78 mp. A invocat faptul că în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii incendiilor şi o reţea de conducte multiramificate ce asigură în caz de urgenţă, apa necesară stingerii eventualelor incendii. Suprafaţa ocupată cu acest bazin este de 900 mp.
Prin expertiza topometrică, efectuată de expertul B.V. (Dosar 957/44/2007) s-a identificat suprafaţa de 916,78 mp teren, restituită prin Dispoziţia nr. 723/SR din 25 aprilie 2004 a Primăriei Municipiului Galaţi, precum şi suprafaţa ocupată de reţele în subteran de 107,50 mp. compusă din bazinul de apă - 79, 30 mp şi canivou conducte 28,20 mp.
În cauză, instanţa a dispus şi efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea lucrărilor subterane de sub terenul în litigiu şi verificarea funcţionalităţii acestora.
Lucrarea a fost întocmită de un expert în "Instalaţii pentru construcţii" care a concluzionat că pe terenul în litigiu a fost identificată o gospodărie de incendiu, compusă dintr-un rezervor de apă subteran cu un cămin de întreţinere şi o gură de ventilaţie, o staţie de pompare complet subterană şi un sistem de canale subterane.
Amplasarea lor a fost evidenţiată pe schiţa anexă. Expertul a mai precizat că instalaţiile nu sunt funcţionabile fiind scoase din uz de aproximativ 2 ani când au intrat în RK, iar la acel moment se lucra la înlocuirea conductelor metalice, iar staţia de pompe era finalizată.
Din corespondenţa purtată cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, rezultă că această gospodărie de apă trebuie ţinută în stare perfectă de funcţionare, chiar dacă acest lucru ar presupune mutarea gospodăriei de apă pe un alt teren, la care să fie asigurat accesul în orice moment. La efectuarea expertizei a participat şi un reprezentant al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă care a precizat expertului punctul de vedere al acestei instituţii.
În concluzie, având în vedere părerea expertului, instanţa de apel a reţinut că această gospodărie de apă este absolut necesară pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă la incendiu a Casei de Cultură a Sindicatelor, dar că există posibilitatea mutării ei pe un alt amplasament, învecinat acestei instituţii şi la care să aibă acces permanent, fără afectarea dreptului de proprietate privată asupra terenului recunoscut prin Dispoziţia nr. 723 din 25 mai 2004.
Acest teren a fost restituit de şapte ani de zile, a intrat în circuitul civil şi a fost înstrăinat de proprietari prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 7 noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006, cumpărător fiind SC R. SRL. Pentru stabilitatea raporturilor juridice şi siguranţa circuitului civil se impune menţinerea Dispoziţiei nr. 723 din 25 mai 2004.
În plus, într-o cauză similară, în contradictoriu cu proprietarii învecinaţi, V.E. şi R.M. (ce au înstrăinat terenul tot către SC R. SRL Galaţi), prin Decizia civilă nr. 215/A din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2742 din 5 mai 2010 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de Casa de Cultură a Sindicatelor. La situaţii juridice identice, nu se pot pronunţa soluţii contradictorii.
E adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 în această situaţie s-ar fi impus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, dar raportat la situaţia concretă din speţă şi la necesitatea menţinerii securităţii raporturilor juridice apreciază că acţiunea este nefondată şi că reclamanta are posibilitatea să mute bazinul de apă pe un alt amplasament pentru rezolvarea problemelor legale de siguranţa contra incendiilor.
După casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel, pentru evocarea fondului, prin Decizia civilă nr. 3071 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta şi-a completat acţiunea cu un nou capăt de cerere în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent nr. x din 7 noiembrie 2006, autentificat sub nr. y din 7 noiembrie 2006, încheiat între vânzătorii C.V., C.E., C.S. şi cumpărătorul SC R. SRL (Dosar nr. 4192/121/2009 al Tribunalului Galaţi).
Cu privire la aceasta s-a apreciat că instanţa de apel care evocă fondul după anularea sentinţei civile a Tribunalului, nu ar putea soluţiona această cerere modificatoare pentru că ar priva părţile de un grad de jurisdicţie.
Astfel s-a dispus disjungerea acestei cereri incidentale şi declinarea ei spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Galaţi, a cărui competenţă a fost stabilită prin Decizia civilă nr. 3671 din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi şi Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. 723/2004 emisă de Primarul Municipiului Galaţi.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel reclamanta susţine că instanţa de apel a adoptat o soluţie contrară dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar nelegalitatea hotărârii este evidentă mai ales că instanţa de fond a constatat că există o reţea şi o staţie de pompare şi în loc să anuleze Dispoziţia nr. 723/2004 o menţine, instituind în sarcina ei o obligaţie aproape imposibilă, mutarea pe un alt amplasament.
S-a mai învederat că a fost ignorată şi expertiza tehnică efectuată în cauză de expert B.V..
Cu privire la disjungerea dispusă în cauză, se susţine că cererea a fost soluţionată cu lipsă de procedură şi fără a fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor astfel că prin disjungerea cererii completatoare au fost de fapt favorizaţi pârâţii care în timpul procesului au încheiat un contract de vânzare - cumpărare a terenului, invocându-se astfel reaua credinţă a pârâţilor.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor, a solicitat anularea parţială a Dispoziţiei nr. 723 din 25 mai 2004 prin care s-a dispus în condiţiile Legii nr. 10/2001 restituirea în natură către intimaţii C.E., C.S., C.V., a terenului în suprafaţă de 916,78 mp, situat în str. M., reducându-se dreptul de restituire în natură la suprafaţa de 16,78 mp.
Motivele invocate de reclamantă ce este un terţ faţă de dispoziţia sus evocată şi a cărei anulare o solicită se referă la faptul că în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii incendiilor şi o reţea de conducte multiramificate ce asigură în caz de urgenţă, apa necesară stingerii eventualelor incendii, arătând că suprafaţa ocupată de acest bazin este de 900 mp.
Este adevărat că principial, nulitatea absolută a actului juridic civil poate fi invocată de oricine justifică un interes legitim şi actual, dar recurenta omite faptul că decizia/dispoziţia emisă de primar sau altă entitate deţinătoare în aplicarea Legii nr. 10/2001 are un caracter special, de act administrativ cu efecte civile, supus reglementărilor Legii nr. 10/2001, derogatorii de la dreptul comun.
Astfel după republicarea Legii nr. 10/2001, ca urmare a modificărilor ce au fost aduse prin Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 209/2005, Legea nr. 263/2006 şi Legea nr. 74/2007, art. 24 a devenit art. 26, prevăzând în alin. (3) că: "decizia sau după caz dispoziţia motivată de respingerea notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau după caz ale entităţii învestită cu soluţionarea notificării în termen de 30 zile de la comunicare".
Pe cale de consecinţă, doar persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 şi în favoarea căreia a fost emisă respectiva decizie sau dispoziţie poate ataca în instanţă în condiţiile art. 26 alin. (3) acea dispoziţie.
Prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se stabileşte exclusiv sfera persoanelor ce pot ataca această dispoziţie/decizie a autorităţii sau unităţii emitente. Acestea sunt persoanele care se pretind îndreptăţite, în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau cele care au calitatea de succesori ai persoanelor îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii, în sensul art. 4 din lege.
Niciun text din Legea nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terţilor, chiar dacă ar fi legitimaţi de un interes actual, de a ataca dispoziţia de restituire, deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia naştere între deţinătorul imobilului şi persoana îndreptăţită la restituire în natură, sau la măsuri reparatorii.
Chiar dacă reclamanta invocă o situaţie legată de situaţia faptică a terenului, respectiv că în subsolul terenului restituit este construit un bazin de apă necesar stingerii incendiilor şi o reţea de conducte multiramificate ce asigură în caz de urgenţă, apa necesară stingerii eventualelor incendii, această situaţie nu-i poate conferi acesteia calitatea de a solicita în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001 (temei pe care aceasta şi-a fondat acţiunea) anularea dispoziţiei prin care li s-au conferit intimaţilor măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv.
Aceasta nu înseamnă că reclamanta ar fi obstrucţionată în dreptul de acces liber la justiţie, drept consacrat constituţional, întrucât acest drept urmează a fi înfăptuit pe calea altor proceduri decât acelea prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pe cale de consecinţă, doar persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 şi în favoarea căreia a fost emisă respectiva Decizie sau Dispoziţie poate ataca în instanţă în condiţiile art. 26 alin. (3) acea dispoziţie.
Cum în situaţia de faţă, dispoziţia emisă în favoarea unor persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, este atacată de o altă persoană decât cea în favoarea căreia a fost emisă decizia (respectiv de o terţă persoană), cenzurarea legalităţii şi valabilităţii acesteia, se va putea face numai în condiţiile dreptului comun şi nu în condiţiile procedurii speciale, reglementată de Legea nr. 10/2001.
Terţa persoană are astfel la îndemână o acţiune în constatarea nulităţii absolute de drept comun, şi nicidecum o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, chiar dacă aceasta ar susţine şi emite pretenţii proprii cu privire la imobilul ce a făcut obiectul dispoziţiei atacate.
Din aceste considerente nu sunt fondate nici criticile legate de incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi cele privind disjungerea cererii completatoare.
Cum nici una din criticile recurentei nu se circumscrie exigenţelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi şi de intervenienta Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România împotriva Deciziei nr. 275/A din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7077/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 6469/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
