ICCJ. Decizia nr. 6736/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6736/2012
Dosar nr. 23120/3/2008
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:
La data de 16 iunie 2008 reclamantele SC R.I. SRL (pe cale principală) şi SC A.C. SRL (pe calea acţiunii conexe) au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., contestaţie împotriva hotărârii nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând stabilirea valorii reale a imobilului teren în suprafaţă de 32 mp situat în Bucureşti, şos. O., sectorul 1, având numerele cadastrale C1. şi C2.
La data de 02 decembrie 2008 s-a dispus conexarea cererilor, Dosarul nr. 23130/3/2008 fiind conexat la Dosarul nr. 23120/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 213 din 16 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, au fost admise acţiunea principală şi cererea conexă şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de pârât la suma de 7.488 euro, pârâtul fiind obligat şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă a reţinut că prin hotărârea nr. 37 din 22 aprilie 2008, contestată în cauză, s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 32 mp situat în Bucureşti, şos. O., sectorul 1, având numerele cadastrale C1. şi C2. şi s-a aprobat acordarea despăgubirilor aferente în cuantum de 11.404,16 RON (echivalentul a 3.200 euro).
Atât din hotărârea menţionată, cât şi din cuprinsul procesului - verbal încheiat pentru acordarea despăgubirilor reiese că nu a existat acordul reclamanţilor cu privire la cuantumul sumei stabilite cu titlu de despăgubiri.
S-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, iar din conţinutul raportului de expertiză efectuat a rezultat că suprafaţa terenului în discuţie este prea mică spre a servi ca destinaţie celei mai bune utilizări, iar valoarea reală a imobilului stabilită în urma reconcilierii valorilor stabilite prin metoda comparaţiei şi metoda regresiei statistice este de 7.488 euro (3.216 RON), pe care instanţa a apreciat-o ca fiind apropiată valorii de piaţă.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. reprezentantă a Statului Român, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâta a susţinut că raportul de expertiză omologat de prima instanţă nu respectă criteriile prevăzute de lege în privinţa stabilirii valorii imobilului; valoarea terenului avută în vedere de experţi a fost stabilită pe baza unor oferte reprezentând preţuri solicitate de proprietari (vânzători), iar nu preţurile cu care se vând (tranzacţionează) imobilele de acelaşi fel, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că nu se poate vorbi de o valoare de piaţă aşa cum este definită de Standardul Internaţional de Evaluare IVS 1.
Comisia de experţi trebuia să facă aplicarea unei singure metode de evaluare, respectiv metoda comparaţiei directe, nu să stabilească valoarea imobilului în urma reconcilierii valorilor stabilite prin metoda comparaţiei şi metoda regresiei statistice.
Nu a fost avută în vedere, în acord cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 228/2008, expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, în raport de care valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare situate pe şos. O. variază între 80-120 euro/mp la nivelul anului 2008, 54 euro/mp în anul 2009 şi 50 euro/mp în anul 2010.
Reclamanta SC A.C. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. A arătat că la stabilirea cuantumului despăgubirii au fost avute în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, în cauză fiind administrate probatoriile pertinente pe baza cărora judecătorul să poată aprecia; expertiza întocmită în cauză a stabilit un preţ corect pentru imobil, valoarea fiind apropiată chiar de preţul de achiziţie a bunului, iar la întocmirea acesteia a participat şi expertul tehnic desemnat din partea pârâtei, care a fost de acord în integralitate cu concluziile lucrării.
În apel, a fost administrată expertiza tehnică de specialitate în scopul evaluării terenului expropriat pe baza criteriilor avute în vedere de prevederile art. 26 din Legea nr. 3 3/1994, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială.
Raportul de expertiză a fost întocmit şi depus la dosar iar la data de 24 februarie 2011 s-au formulat obiecţiuni de către părţile litigante.
Curtea a încuviinţat obiecţiunile formulate de pârâtă, apreciind că lucrarea a fost întocmită fără a se ţine seama de prevederile exprese ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, referitoare la preţurile concrete stabilite la momentul vânzării unor terenuri cu regim comparabil, experţii luând în considerare exclusiv ofertele de tranzacţionare a unor astfel de imobile; obiecţiunile formulate de reclamante au fost respinse pentru argumentele arătate în cuprinsul încheierii de la data menţionată (filele 105 - 107).
La data de 16 mai 2011, s-a depus la dosar răspunsul formulat de comisia de experţi la obiecţiunile formulate şi încuviinţate de instanţă, la răspuns fiind ataşate înscrisurile avute în vedere.
Reclamanta SC A.C. SRL a formulat concluzii scrise detaliind susţinerile formulate în întâmpinarea depusă la dosar.
Prin decizia nr. 546 A din 26 mai 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, cu sediul în Bucureşti, Bd. D.G., sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 213 din 16 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a stabilit că valoarea despăgubirilor pe care pârâta urmează să le plătească reclamantelor este de 4.203 euro, în echivalent RON la data plăţii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 32 mp, situat în Bucureşti, şos. O., având numerele cadastrale C1. şi C2., proprietatea SC R.I. SRL şi SC A.C. SRL, fiind aprobată acordarea despăgubirii aferente în cuantum de 11.404,16 RON (echivalentul sumei de 3.200,00 euro).
În opinia persoanelor juridice expropriate, cuantumul despăgubirii acordate este nesatisfacător, astfel încât acestea au promovat contestaţiile pendinte (cererile conexe deduse judecăţii), în scopul stabilirii valorii reale a imobilului în discuţie, conform prescripţiilor legale care disciplinează materia exproprierii.
Expertiza întocmită în faza procesuală a fondului a stabilit valoarea de circulaţie a terenului prin raportare la data emiterii hotărârii de expropriere şi la data întocmirii lucrării, operaţiunea de evaluare având la bază metoda comparaţiei şi metoda regresiei statistice, astfel încât „valoarea unitară reală" a fost stabilită, în urma reconcilierii valorilor la data de 04 iunie 2008, la suma de 36.110 RON (echivalent al sumei de 9.952 euro).
Cum concluziile expertizei administrate la fond se sprijină pe „informaţii privind tranzacţii sau oferte cu proprietăţi similare şi relevante", fără a fi fost avute în vedere criteriile legale de evaluare regăsite în economia prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, reprezentantul legal al expropriatorului a apreciat sub acest aspect că hotărârea pronunţată este susceptibilă de critică, sens în care a promovat apelul dedus judecăţii.
Expertiza întocmită în faza procesuală a apelului a realizat, incipient, evaluarea proprietăţii imobiliare în discuţie folosind „abordarea prin comparaţia vânzărilor", utilizând pentru analiza comparativă propriu-zisă „oferte de vânzare, la care, înainte de a se trece la analiza propriu-zisă, se aplică o marjă de negociere specifică mecanismului de cerere - ofertă".
Dar, în lumina dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii şi instanţa trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Din această perspectivă, Curtea a încuviinţat obiecţiunile formulate de apelanta-pârâtă, ţinând strict de modalitatea calculării despăgubirilor, astfel că în cuprinsul răspunsului formulat, experţii au prezentat valoarea imobilului stabilită prin raportare la preţul de vânzare a unor terenuri de aceeaşi categorie, menţionat în contracte de vânzare - cumpărare.
Constatările iniţiale ale expertizei şi metodele tehnice de specialitate nu au fost puse la îndoială de Curte sub aspectul corectitudinii şi acurateţei, aceasta reţinând însă că în materia specială a exproprierii, legiuitorul a instituit un criteriu distinct de stabilire a valorii bunurilor, tocmai în scopul evitării unor concluzii diferite rezultate din modalităţi diferite de interpretare şi aplicare a criteriilor şi coeficienţilor de evaluare.
De aceea, Curtea a apreciat că valoarea reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns la obiecţiunile formulate la expertiza întocmită.
Sub aspectul momentului la care se raportează stabilirea cuantumului despăgubirii, se observă că acesta este reprezentat de „data întocmirii raportului de expertiză".
Interpretarea sintagmei în sensul că în cauză va fi avută în vedere valoarea stabilită de expertiza întocmită în etapa procesuală a apelului nu este de natură să prejudicieze pe expropriat, prin lipsirea acestuia de asigurarea unei juste despăgubiri, aspect susceptibil de a conduce la concluzia încălcării dreptului său de proprietate, garantat prin normele de drept convenţionale.
O atare concluzie se impune, pe de o parte, dat fiind că apelul, cale de atac devolutivă, presupune în mod neechivoc analiza fondului pricinii deduse judecăţii, iar aplicarea corectă a dispoziţiilor legii speciale în materie s-a realizat odată cu refacerea expertizei, iar, pe de altă parte, pentru că aşa cum reiese din cuprinsul actelor anexate, expertiza a avut în vedere preţurile de vânzare ale unor terenuri comparabile cu terenul expropriat, practicate în perioada 2008 - 2010 (contracte de vânzare - cumpărare autentificate la 29 mai 2008, 30 iunie 2008 şi 27 ianuarie 2010 - dosar apel).
Or, în atare împrejurare, analiza se raportează chiar la data transferului dreptului de proprietate, sens în care despăgubirea acordată este şi rezonabilă şi proporţională.
În consecinţă, în baza art. 296 şi următoarele C. proc. civ., instanţa a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că valoarea despăgubirilor pe care pârâta urmează să le plătească reclamantelor este de 4.203 euro, în echivalent RON la data plăţii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.
Prin recursul său, reclamanta SC A.C. SRL Bucureşti a solicitat, în principal, admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de C.N.A.D.N.R şi menţinerii sentinţei civile nr. 213 din data de 16 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II - a civila, ca fiind temeinică şi legală, întrucât în mod greşit instanţa de apel a considerat ca dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, aşa cum erau în vigoare în momentul efectuării expertizei în fata instanţei de fond, nu ar fi aplicabile în speţă şi ca stabilirea cuantumului despăgubirilor la alt moment decât momentul exproprierii nu ar încalcă dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Astfel, hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994, a dispoziţiilor art. 44 din Constituţia Romanici şi a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor Omului, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În mod greşit instanţa de apel a reţinut ca valoarea stabilita prin suplimentul raportului de expertiza întocmit în apel este cea corectă şi reală.
În subsidiar, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei recurate în sensul de a fi omologat raportul de expertiză care a stabilit valoarea de circulaţie a terenului expropriat la data de 20 martie 2009, reprezentând data efectuării raportului de expertiză în fond, întrucât în ipoteza în care s-ar considera că momentul la care trebuie stabilită valoarea despăgubirilor este momentul efectuării expertizei în fata instanţei de judecată, trebuie avut în vedere momentul efectuării expertizei de fond, iar nu momentul efectuării expertizei în faza de atac a apelului.
În consecinţă, s-a susţinu că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 9 din Legea nr. 198/2004 şi a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept, de asemenea, pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC A.C. SRL Bucureşti a susţinut următoarele:
Instanţa de apel greşit a apreciat că stabilirea despăgubirilor la un alt moment decât cel al exproprierii, respectiv momentul transferului de proprietate nu ar încălca dispoziţiile art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Una dintre condiţiile exproprierii aşa cum este reglementată de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, presupune ca aceasta metodă de privare de un drept de proprietate să fie prevăzută în mod expres de legea statului în care se realizează. Prin urmare, condiţiile stabilite pentru expropriere prin legea statului în care se realizează exproprierea devin în mod intrinsec condiţii ce trebuie îndeplinite în cazul privării de un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai ales în condiţiile în care legile interne sunt mai favorabile faţă de normele europene.
În dreptul românesc posibilitatea exproprierii este prevăzută în mod expres prin art. 44 alin. (3) din Constituţia României.
Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia europeană a Drepturilor Omului trebuie avute în vedere şi normele interne, respectiv dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţia României şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 33/1994, care stabilesc condiţiile de expropriere pentru utilitate publică.
În situaţia în care se constată că între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi legile interne există neconcordanţe, vor avea prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Astfel, dacă dispoziţiile constituţionale sunt mai favorabile decât cele prevăzute în Convenţia Europeană a drepturilor omului, vor avea prioritate şi se vor aplica cele dintâi.
Această situaţie este valabilă pentru cazul în speţă întrucât dispoziţiile Constituţiei României, respectiv art. 44 alin. (3), stabilesc în mod expres că exproprierea se poate realiza numai cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Aşadar, întotdeauna despăgubirea acordată pentru expropriere trebuie să fie prealabilă, ceea ce impune ca aceasta să fie calculată la momentul exproprierii.
Este obligatoriu şi în concordanţă atât cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cat şi cu dispoziţiile art. 44 din Constituţia României şi dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 33/1994 ca despăgubirile în cazul exproprierilor să fie stabilite şi acordate anterior momentului exproprierii, respectiv anterior momentului transferului dreptului de proprietate.
În mod corect a procedat instanţa de fond dând prevalentă dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 în forma în vigoare la momentul efectuării expertizei tehnice judiciare în fond, în acest mod asigurându-se şi respectarea dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţia Romanici şi ale dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Aşadar, în respectarea dispoziţiilor constituţionale, respectiv a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţia Romanici şi a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 33/1994 şi implicit a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se impunea ca despăgubirile să fie acordate la momentul exproprierii iar nu la altă dată, numai în acest fel putându-se asigura o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
În ceea ce priveşte faptul că raportul de expertiză de la fond nu a fost întocmit pe baza unor contracte de vânzare-cumpărare care să ateste valoarea reală a imobilelor de acelaşi fel, recurenta-reclamantă a susţinut că nici raportul de expertiză din apel nu a avut la baza astfel de contracte, motivaţia fiind ca experţii nu pot intra în posesia unor astfel de documente.
Pârâta nu a depus la dosarul cauzei astfel de contracte deşi sarcina probei îi incumba şi, aşa fiind nu se putea reţine că valoarea corectă a terenului expropriat este cea stabilită în raportul de expertiză întocmit în apel. Nici faptul ca s-a depus ulterior un contract de vânzare la raportul de expertiză întocmit în apel nu poate întări convingerea instanţei de apel că valoarea reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns" întrucât şi la momentul promovării acţiunii precum şi la momentul întocmirii raportului de expertiză de la prima instanţă fond existau contracte de vânzare care atestau preţul corect şi real al terenului expropriat.
În ceea ce priveşte modificarea pe parcursul judecaţii a art. 26 din Legea nr. 33/1994, recurenta-reclamantă a susţinut că aceasta reprezintă o încălcare a garanţiei egalităţii armelor, jurisprudenţa instanţei europene, statuând în mod constant ca aceasta semnifică tratarea inegala a părţilor pe toată desfăşurarea procedurii în faţa unui tribunal independent şi imparţial, instituit de lege, în sensul nemenţinerii unui just echilibru între interesele pârtilor. Or, cată vreme, pe parcursul procesului, intervine o modificare a dispoziţiei legale care reglementează modul de calcul al valorii despăgubirilor, în care pârât este statul, la iniţiativa acestuia, pentru considerente ce nu se raportează exclusiv la neconformitatea cu dispoziţiile constituţionale, aceasta garanţie poate fi afectată, cu consecinţa nerespectării dreptului reclamantului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat prin art. 6 din C.E.D.O.
Recurenta-reclamantă a concluzionat că instanţa de fond a procedat în mod corect, stabilind ca moment al calculării despăgubirilor, momentul exproprierii, motiv pentru care se impune admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei tribunalului.
În subsidiar, recurenta-reclamantă a susţinut că se impune admiterea recursului şi modificarea în tot a decizia recurate în sensul de a fi omologat raportul de expertiză cu valoarea stabilită la data de 20 martie 2009, reprezentând data efectuării raportului de expertiza în fond.
Apelul este o cale de atac devolutivă în sensul ca urmează a fi rejudecat fondul cauzei. însă, rejudecarea fondului cauzei atât din punct de vedere al temeiniciei, cat şi al legalităţii presupune că instanţa de apel urmează să verifice daca tribunalul a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a aplicat în mod corect legea raportat la situaţia de fapt stabilita. Aşadar, în apel trebuia verificat dacă, la prima instanţă, expertiza tehnică judiciară a stabilit în mod corect valoarea despăgubirilor la momentul efectuării expertizei.
Determinarea unei valori prin raportare la un alt moment, respectiv la momentul efectuării expertizei în faza de atac a apelului echivalează cu judecarea cauzei pentru prima dată în apel, lipsind de orice efect prima faza procesuală.
Astfel, în cauză, instanţa de apel a procedat în mod greşit stabilind, ca moment al calculării despăgubirilor, cel al efectuării expertizei tehnice judiciare în faza de atac a apelului.
Prin recursul său, pârâta C.N.A.D.N.R. a susţinut următoarele:
Prin decizia civila recurată, instanţa de apel, a încălcat în parte dispoziţiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, în sensul că a stabilit despăgubirile de la data transferului dreptului de proprietate şi nu de la data întocmirii raportului de expertiza, în apel.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor fine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Din cuprinsul raportului de expertiză şi considerentele hotărârii recurate, rezultă că despăgubirile au fost calculate în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2008, data transferului dreptului de proprietate.
Pentru a respecta dispoziţia legală citată, experţii ar fi trebuit sa calculeze valoarea despăgubirilor prin raportare la preturile din contractele de vânzare-cumpărare încheiate la o dată cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiza, în apel.
Recurenta-pârâtă a mai susţinut că decizia atacată este nelegală deoarece, conform dispoziţiilor C. fisc., întrucât despăgubirile aferente imobilului expropriat se plătesc în RON persoanelor îndreptăţite, aşa încât acestea trebuiesc stabilite în moneda naţională, şi nu în euro, cum a stabilit instanţa de apel.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele care succed.
Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local prevedea că: „Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.", normele menţionate fiind norme de trimitere în procedura de contestare a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor pentru exproprieri dispuse în temeiul actului normative special.
La data formulării acţiunii - 12 iunie 2008 (data poştei), art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că: "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând in considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Prin urmare, legea cadru în materia exproprierilor a stabilit un criteriu legal ce trebuie avut in vedere de comisia de experţi numită de instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din lege, în sensul ca evaluarea imobilului supus exproprierii se face în raport de preturile de tranzacţionare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunţării hotărârii prin care se stabileşte cuantumul despăgubirii.
Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 (anterior citat) a fost modificat prin Legea nr. 184/2008 (intrată în vigoare la 03.11.2008), textul de lege având următorul cuprins: „Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. La calcularea cuantumului despăgubirii, experţii şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condiţiile art. 15 din prezenta lege."
Urmare a acestei modificări, cu privire la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirii de către instanţă, în cazul în care despăgubirea era contestată în justiţie, art. 9 alin. (3) conţinea două prevederi aparent contradictorii.
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 9 alin. (3) teza întâi, acţiunea având ca obiect contestarea hotărârii expropriatorului de stabilire a cuantumului despăgubirii se soluţiona, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii, potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, din interpretarea acestor prevederi reieşind că, în ceea ce priveşte calcularea cuantumului despăgubirii, erau aplicabile prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Pe de altă parte, teza a doua a art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 statua în mod expres că la calcularea cuantumului despăgubirii, instanţa şi experţii se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului.
Art. 9 alin. (3) a fost însă modificat prin O.U.G. nr. 228/2008 (intrată în vigoare la 05 ianuarie 2009) care, prin art. IV la pct. 3 a prevăzut că „Articolul 9, alin. (3) (...) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii."
În speţă, la momentul realizării raportului de expertiză în apel, 07 ianuarie 2009, modificările aduse art. 9 alin. (3) al Legii nr. 198/2004 prin Legea nr. 184/2008, sub acest aspect, fuseseră abrogate odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 228/2008, calculul despăgubirilor făcându-se conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de apel corect a reţinut că în cauză se impunea întocmirea unei noi expertize motivat de faptul că la efectuarea expertizei în faza procesuală derulată în faţa primei instanţe au fost ignorate cerinţele art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pe de altă parte, având în vedere considerentele arătate şi succesiunea cronologică a modificărilor textelor de lege incidente în raportul juridic dedus judecăţii, se constată că instanţa de apel, cu o motivare judicioasă, corect a reţinut că valoarea reală corectă a terenului este cea stabilită prin concluziile suplimentului de răspuns la obiecţiunile formulate la expertiza întocmită în faza procesuală a apelului tocmai pentru faptul că prin art. 26, legiuitorul a instituit un criteriu distinct de apreciere a valorii bunurilor, care nu poate fi ignorat.
Totodată, instanţa de apel în mod legal a reţinut că sub aspectul momentului la care se raportează stabilirea cuantumului despăgubirii, acesta este reprezentat de „data întocmirii raportului de expertiză" şi că interpretarea sintagmei în sensul că în cauză va fi avută în vedere valoarea stabilită de expertiza întocmită în etapa procesuală a apelului nu este de natură să prejudicieze pe expropriat deoarece, pe de o parte, apelul, fiind o cale de atac devolutivă ce presupune rejudecarea pricinii în fond, aplicarea corectă a dispoziţiilor legii speciale în materie se realizează prin refacerea expertizei care să respecte criteriul legal, iar, pe de altă parte, pentru că expertiza efectuată în apel a avut în vedere preţurile de vânzare ale unor terenuri comparabile cu terenul expropriat, practicate în perioada 2008 - 2010.
Aşa fiind, nu se poate reţine că în cauză ar fi fost încălcate art. 44 alin. (3) din Constituţia României şi art. 1 din Legea nr. 33/1994, cum nefondat susţine recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, instanţa de apel pronunţând o hotărâre legală, cu aplicarea corectă a textelor de lege incidente în soluţionarea cererii deduse judecăţii.
Critica recurentei-reclamante în sensul că instanţa de apel a încălcat garanţia egalităţii de arme şi dreptul reclamantului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din C.E.D.O. prin aplicarea modificării unui text de lege intervenit pe parcursul procesului este, de asemenea, nefondată.
Atât la data formulării acţiunii cât şi la data efectuării singurei expertize cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (în apel) era în vigoare art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 cu conţinutul anterior redat.
Aşa fiind, orice altă modificare a textului de lege a art. 9 alin. (3) al Legii nr. 198/2004 pretinsă de recurenta-reclamantă a fi incidenţă în stabilirea cuantumului despăgubirilor la un alt moment decât cel al singurei expertize întocmite cu respectarea criteriului legal prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu-şi găseşte aplicare, modificările aduse textului de lege menţionat prin Legea nr. 184/2008, fiind abrogate prin O.U.G. nr. 228/2008.
Recursul declarat depărată este nefondat, astfel cum se va arăta.
Critica recurentei-pârâte conform căreia instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece despăgubirile au fost calculate în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2008, data transferului dreptului de proprietate iar pentru a respecta dispoziţia legală citată, experţii ar fi trebuit să calculeze valoarea despăgubirilor prin raportare la preţurile din contractele de vânzare-cumpărare încheiate la o data cât mai apropiată de data întocmirii raportului de expertiză în apel nu este fondată în raport de înscrisurile depuse la dosar din care reiese că experţii au avut în vedere contracte de vânzare-cumpărare autentificate în anul 2010.
Critica recurentei-pârâte conform căreia greşit instanţa de apel a stabilit despăgubirile aferente imobilului expropriat în euro, în echivalent în RON, la data plăţii şi nu în moneda naţională este, de asemenea, nefondată deoarece stabilirea despăgubirilor s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, coroborate cu cele ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, fiind luată în considerare, ca dată de referinţă, data efectuării raportului de expertiză din apel; stabilirea plătii echivalentului în RON a sumei cuantificate în monedă euro, la data plătii efective, reprezentând expresia principiului reparării integrale a prejudiciului, în cazul privării de proprietate, prin măsura exproprierii.
Astfel, aşa cum rezultă din însăşi reglementarea legală a exproprierii, o condiţie necesară a acesteia este existenta unei despăgubiri drepte şi prealabile, care să compenseze prejudiciul suferit de proprietar sau de ceilalţi titulari de drepturi reale cu privire la bunul expropriat.
Despăgubirea este dreaptă, atunci când este de natură să acopere întreaga pierdere cauzată persoanelor afectate de măsura exproprierii, şi este prealabilă, întrucât constituie o garanţie acordată persoanelor îndreptăţite, în ceea ce priveşte păstrarea aceleiaşi valori a obiectului patrimonial, prin care se înlocuieşte dreptul real pierdut în urma exproprierii, cu o sumă certă. în acest sens, numai în ipoteza în care plata echivalentului în RON a sumei stabilite în euro se face la data plăţii efective, sunt întrunite cerinţele legale ale despăgubirii ce trebuie să însoţească aplicarea măsurii exproprierii.
De altfel, prin însăşi Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 37 din 22 aprilie 2008 emisă de pârâtă, urmare a exproprierii terenului reclamantelor SC R.I. SRL şi SC A.C. SRL cuantumul pentru suprafaţa de 32 mp situată în Bucureşti, sector 1, str. O. este exprimat în euro, respectiv 3.200 euro (100 euro/mp) şi nu în moneda naţională, tocmai în considerarea celor menţionate.
Pentru temeiurile expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pe care atât reclamanta SC A.C. SRL cât şi pârâta C.N.A.D.N.R. l-au invocat ca temei de drept al cererilor lor de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.C. SRL şi de pârâta C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 546A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6737/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6731/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
