ICCJ. Decizia nr. 6737/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6737/2012
Dosar nr. 12911/118/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7918/118/2009 şi înaintată ulterior, secţiei civile, a aceluiaşi tribunal unde a fost înregistrată sub nr. 12911/118/2009, reclamanţii M.R.Ş. şi M.M.E. au solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu Statul Român prin M.T.I. - C.N.A.D.N.R. să dispună modificarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 8 din 4 iunie 2009 emisă în temeiul Legii nr. 184/2008 pentru terenul ce le-a fost expropriat, în suprafaţă de 405 mp situat în L., parcela P1., nr. cadastral C1., CF nr. C2 de la valoarea de 27.169,34 RON, la valoarea de 51.147 RON, reprezentând echivalentul sumei de 12.150 euro, calculată la cursul B.N.R. de 1 euro = 4,2096 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că terenul a fost expropriat în vederea construirii unei locuinţe proprii, care, ca urmare a exproprierii, nu mai poate fi realizată iar cuantumul despăgubirilor care se impune a fi acordat pentru pierderea suferită este de 51.147 RON, reprezentând echivalentul sumei de 12.150 euro, calculată la cursul BNR de 1 euro = 4,2096 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 3484 din 09 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa a fost admisă acţiunea reclamanţilor M.R.Ş. şi M.M.E. formulată în contradictoriu cu Statul Român prin M.T.I., fiind anulată în parte Hotărârea 8 din 04 iunie 2009 a M.T.I. -C.N.A.D.N.R.., respectiv, doar în ce priveşte menţiunile cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora.
Au fost stabilite despăgubirile cuvenite reclamanţilor pentru suprafaţa de 405 mp expropriată, situată în extravilanul localităţii A., jud. Constanţa, ca fiind de 46.341 RON (echivalentul a 11.154 euro), pârâtul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 405 mp situat în L., parcela P1. lot 17 şi dreptul de proprietate asupra cotei de 1/3 din terenul de 81,20 mp ce constituie cale de acces, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 16 noiembrie 2007.
Prin Hotărârea nr. 8/2009 s-a expropriat suprafaţa de 405 mp din parcela P1. lot 17, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 27.169,34 RON.
Instanţa de fond s-a raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 198/2004 şi ale art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, aplicabile acţiunii prin care expropriatul contestă cuantumul despăgubirilor.
Pornind de la conţinutul art. 26 alin. (1) şi (2) Legea nr. 33/1994, care defineşte componenţa despăgubirii ce trebuie acordate în cazul exproprierii, instanţa de fond a constatat că raportul de expertiză efectuat în cauză a condus - în opinie majoritară - pe baza a trei metode de determinare a valorii de piaţă (comparaţia directă, fluxul de numerar şi extracţia) - la un preţ de 27,54 euro/mp pentru terenul în litigiu.
A fost înlăturată, ca fiind nefundamentată, opinia separată a expertului pârâtului, potrivit căreia preţul pe mp a parcelelor expropriate este de 16 euro/mp, Astfel, procedând la compararea ofertei făcute prin Hotărârea de expropriere nr. 8/2009 (27.169,34 RON) cu valorile rezultate din raportul de expertiză (46.341,00 RON) şi având în vedere dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat (...)", tribunalul a constatat că pretenţiile formulate de reclamanţi în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate, dispunându-se în consecinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin C.N.A.D.N.R., prin mandatar SC C. SA Craiova, care a susţinut că soluţia este nelegală şi netemeinică prin prisma acordării unei valori a despăgubirilor cu mult mai mare decât cea reală, corect stabilită prin raportul A.N.E.V.A.R.
S-a susţinut că despăgubirea acordată prin Hotărârea 8 din 04 iunie 2009 cuprinde atât valoarea reală a imobilului, cât şi prejudiciul cauzat proprietarului, fiind stabilită de către expertul evaluator B. prin trei metode de determinare a valorii de piaţă.
Pârâtul a susţinut că experţii M.V. şi B.E. nu sunt experţi atestaţi A.N.E.V.A.R., astfel încât raportarea evaluării lor la metodele A.N.E.V.A.R. s-a realizat cu depăşirea competenţelor profesionale.
S-a susţinut, în continuarea acestui punct de vedere, că în mod greşit instanţa a împărtăşit opinia acestor doi ultimi experţi, înlăturând evaluarea efectuată de expertul pârâtului, câtă vreme în determinarea valorii de 27,54 euro/mp nu au fost avute în vedere de către experţii B. şi M. preţurile mai mici, de ordinul a 5 euro/mp, care puteau fi identificate din anunţurile publicitare imobiliare, fiind fructificate în schimb numai cele cuprinse în eşalonul superior.
Pârâtul a mai susţinut că nu s-a ţinut seama de caracteristicile terenului la data exproprierii, anume, teren agricol din extravilanul localităţii.
A fost criticată şi lipsa unor temeiuri privind soluţia dată, în pofida probelor administrate, precum şi înlăturarea opiniei separate a expertului ca fiind „nefundamentată", fără o motivare concretă în acest sens, ignorându-se de dacă aceştia nu se află într-una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute de C. proc. civ.
Din perspectiva soluţiei adoptate de instanţa de apel care şi-a întemeiat soluţia în totalitate pe opinia unui expert a cărui lucrare de evaluare făcea obiectul contestaţiei, se poate aprecia că nu a fost sesizat conflictul de interese în care s-a aflat acest expert interesat că lucrarea sa de evaluare să fie validată de instanţa.
Printr-un al doilea motiv de recurs, recurenţii-reclamanţi au susţinut că instanţa de apel a ignorat situaţia juridica a terenului expropriat, scopul pentru care a fost cumpărat acest teren de către reclamanţi, respectiv încadrarea terenului ca teren agricol, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 26 din legea 33/1994 prin modul de calcul al despăgubirilor.
Terenul în litigiu a făcut parte dintr-un lot mai mare, ce a fost dezmembrat în 30 de loturi mai mici de câte 400 mp, cu păstrarea unui culoar indiviz ca şi cale de acces. Deşi terenul este situat în acest moment în extravilanul localităţii L., perspectiva trecerii acestuia în intravilanul localităţii, elaborarea unor planuri urbanistice zonale a determinat achiziţionarea acestor loturi de suprafaţă mică, 400 mp, în vederea edificării unor case de locuit. La momentul achiziţionării acestui teren era cunoscut faptul că există perspectiva construirii unei şosele de centura care urma să treacă prin zona respectivă, situaţie în care în mod evident şi valoarea terenului, pe măsura materializării acestui plan, a crescut nemaifiind vorba despre un teren cu destinaţie agricolă.
La momentul evaluării iniţiale, în zona unde se afla terenul, preţul de cumpărare era de aproximativ 30 euro /mp şi nicidecum de 16 euro/mp.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului.
Valoarea terenului nu a fost corect stabilită, având în vedere că zona urmează să fie supusă sistematizării, respectiv urbanizării, ca efect al construirii şoselei de ocolire a municipiului Constanţa, iar scopul cumpărării terenului a fost acela de construire a unei case cu destinaţie locativă. în speţă, se poate discuta şi despre o componentă concretizată în prejudiciul cauzat de imposibilitatea de a mai construi în această zonă.
Adresa emisă de Primăria A., prin care se învederează elaborarea unui plan urbanistic pentru zona de referinţă, confirmă punctul de vedere al experţilor M. şi B., în sensul că această perspectivă reprezintă un criteriu important, de stabilire a valorii de circulaţie căci multe loturi agricole au fost dezmembrate în suprafeţe de 400-500 mp cu asigurarea unor culoare de acces la calea publică, tocmai în vederea construirii de locuinţe şi de perspectiva ca zona să devină una rezidenţială. Aprobarea acestui plan urbanistic, existenţa unor proiecte urbanistice şi de sistematizare au determinat pe mulţi să achiziţioneze suprafeţe mici de teren cu scopul evident de a construi.
Premisa de la care s-a pornit în raportul de evaluare al comisiei, şi anume că terenul are o destinaţie agricolă este una greşită care nu ţine seama de situaţia concretă a acestui teren.
Textul art. 26 din Legea nr. 33/1994 face referire la obligaţia experţilor şi a instanţei de a lua în calcul dovezile prezentate pentru a se stabili preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiza şi daunele produse proprietarului."
Metoda aleasă pentru calculul valorii trebuie să ţină seama de nişte criterii care, în cazul de fata au fost enunţate de cei doi experţi, nefiind suficient a se face o evaluare exclusiv pe criteriul folosinţei agricole pe care o avea, teoretic, acest teren la data evaluării.
De altfel, dacă se foloseşte metoda comparaţiei directe se observă că s-a făcut o analiză de piaţă pentru terenuri extravilane, identificându-se preţuri valabile în anul 2009 între 10-34 euro mp, cu referire la terenuri ce urmau a-şi schimba destinaţia şi care au fost achiziţionate în scopul arătat.
Luarea în considerare a acestor elemente ce Din de scopul achiziţionării acestui teren căruia i s-a mărit valoarea ca efect al elaborării unui plan urbanistic ce va schimba în mod real natura terenului, justifica opinia experţilor majoritari, contrazicând punctul de vedere subiectiv al evaluatorului B.
Pentru argumentele expuse, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului şi schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Statul Român prin mandatarul său.
În subsidiar, recurenţii-reclamanţi au solicitat, având în vedere modul de constituire a comisiei de experţi, refacerea expertizei în condiţii de legalitate şi casarea cu trimitere la instanţa de apel.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut printr-un prim motiv de recurs că expertul numit de pârât pentru constituirea comisiei de experţi, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, ar fi fost incompatibil deoarece a întocmit raportul de expertiză în baza căruia a fost stabilit cuantumul despăgubirilor de 27.169,34 RON (echivalentul sumei de 6.480 euro calculată la cursul B.N.R. din data de 03 iunie 2009) pentru terenul expropriat în baza Hotărârii nr. 8 din 4 iunie 2009 (în suprafaţă de 405 mp situat în extravilanul satului L., comuna A., jud.Constanţa, parcela P1., nr. cadastral C1., CF C2), cuantum contestat prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze şi că, aşa fiind, şi-a spus părerea anterior cu privire la cauza care se judecă.
Cu privire la această critică sunt de reţinut următoarele:
Conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, „Pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii".
Potrivit art. 204 C. proc. civ., experţii se pot recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii, acestea fiind prevăzute de art. 24 din acelaşi cod.
Alin. 2 al art. 204 C. proc. civ. prevede că recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri, termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare".
În speţă, prin încheierea din 11 martie 2010 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă (Dosarul nr. 12911/118/2009 al Tribunalului Constanţa, secţia civilă), s-a consemnat că însăşi reprezentanta reclamanţilor, avocat C.M., a solicitat instanţei să constate că „instituţia pârâtă a înţeles să îşi desemneze expert în toate cauzele similare pe expertul B.C. (...), iar reclamanţii înţeleg să solicite ca expert pe expertul B.E.".
Solicitarea reclamanţilor ca instanţa să ia act că expertul numit de pârât este B.C. a fost făcută în condiţiile în care, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reieşea cu evidenţă că acest expert a fost cel care a întocmit raportul de evaluare în baza căreia s-au stabilit despăgubirile consemnate în hotărârea de expropriere, respectiv „Raportul de evaluare a proprietăţilor imobiliare (terenuri) ce vor fi expropriate în vederea realizării obiectivului Centura de ocolire a municipiului Constanţa", având ca beneficiar C.N.A.D.N.R., copia raportului fiind depusă atât în Dosarul nr. 7918/118/2009 al Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, cât şi în Dosarul nr. 12911/118/2009 al Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Astfel, deşi reclamanţii aveau posibilitatea de a-l recuza pe expertul B.C. pentru motivele invocate doar în recurs, motive care, în opinia acestora, îl făceau incompatibil pentru a efectua - alături de ceilalţi doi experţi din comisia constituită conform art. 25 din Legea nr. 3371994 - expertiza tehnică imobiliară dispusă de instanţă, aceştia nu au formulat nicio cerere în acest sens, nici la termenul din 11 martie 2010, nici ulterior.
Aşa fiind, reproşul adresat instanţei de apel în sensul că trebuia să sesizeze conflictul de interese în care pretind recurenţii-reclamanţi că s-ar fi aflat expertul numit de pârât, precum şi faptul că acesta era incompatibil şi, în consecinţă, comisia de experţi n-ar fi fost constituită legal, nu-şi are temei, câtă vreme recurenţii-reclamanţi nu au înţeles să-şi valorifice dreptul procesual de a-l recuza, în cauză, fiind pe deplin respectate dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, care permit ca atât expropriatorul cât şi persoana care este supusă exproprierii să numească un expert care să facă parte din comisia constituită de instanţă în vederea stabilirii despăgubirilor, prevederile legale menţionate neinstituind nici o interdicţie expresă care să vizeze situaţia relevată de reclamanţi abia prin cererea de recurs.
Nici critica recurenţilor-reclamanţi vizând faptul că în stabilirea cuantumului despăgubirilor n-au fost respectate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, nu este fondată.
Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local prevedea că: „Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii", normele menţionate fiind norme de trimitere în procedura de contestare a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor pentru exproprieri dispuse în temeiul actului normative special.
La data formulării acţiunii - 11 august 2009 - art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 dispunea în sensul că: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând in considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Pentru efectuarea expertizei în vederea verificării cuantumului despăgubirilor, este necesară punerea la dispoziţia experţilor constituiţi în comisia de expertiză conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, înscrisuri doveditoare ale unor tranzacţii de vânzare-cumpărare având ca obiect imobile de acelaşi fel din unitatea administrativ teritorială în care este situat terenul supus exproprierii, tranzacţii încheiate (pe cât posibil) la momentul efectuării expertizei.
În speţă, prin raportul de expertiză administrat în faza procesuală a fondului, astfel de probe nu au fost produse în cauză, astfel încât, pentru stabilirea valorii despăgubirilor experţii s-au raportat la criterii proxime, care sunt în vecinătatea criteriului legal indicat, prevalându-se în acest sens de instrumentul tehnic al metodei comparaţiei directe, acest aspect nefiind însă contestat de niciuna dintre părţi, iar doi dintre cei trei experţi care au alcătuit comisia desemnată conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 (expertul reclamanţilor şi expertul numit de instanţă) au stabilit pentru terenul expropriat, în suprafaţă de 405 mp, o valoare de 27,54 euro/mp (prin reconcilierea metodei comparaţiei directe cu metoda extracţiei) în timp de expertul numit de pârât a stabilit o valoare de 16 euro/mp prin metoda comparaţiei directe.
În speţă, instanţa de apel, însuşindu-şi punctul de vedere exprimat de către expertul numit de pârât, pentru argumentele expuse în redarea lucrărilor cauzei, corect a reţinut că valoarea de piaţă a terenului - echivalentă celei apreciate ca reale la momentul exproprierii - trebuie să se stabilească în raport de piaţa imobiliară şi de elementele care stabilesc conduita în cazul unui transfer al dreptului de proprietate: afectaţiunea bunului imobil, amplasamentul acestuia, utilităţile şi sarcinile care îl grevează etc. şi că toate aceste elemente urmează să fie analizate în directă legătură cu data evaluării, iar nu la un moment ulterior, mai propice vânzării ori cumpărării, în funcţie de evoluţia preţului pe piaţa liberă, de utilitatea dată prin schimbarea regimului juridic ori de prezumtivele beneficii viitoare aduse prin exploatare.
Astfel, instanţa de apel a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente şi a motivat judicios de ce nu pot fi omologate concluziile experţilor B. şi M. din raportul de expertiză administrat în cauză, care au stabilit un preţ pe mp al terenului expropriat din perspectiva valorii pe care urmează s-o dobândească acesta, ca urmare a posibilităţii includerii zonei în viitoarea Zonă Metropolitană Constanţa - cu nerespectarea reperului temporal consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin raportarea la un criteriu care excede în mod vădit normei legale - şi, în acelaşi timp, de ce se impun a fi reţinute concluziile expertului B.C., care a calculat valoarea de piaţă a terenului expropriat în raport de imobile echivalente ca amplasament şi destinaţie, etc. la data evaluării, aşa cum statuează textul de lege menţionat.
În temeiul acestor considerente, susţinerile recurenţilor-reclamanţi în sensul că instanţa de apel a ignorat situaţia juridică a terenului expropriat şi scopul pentru care a fost cumpărat, considerându-l teren agricol - deşi chiar aceştia arată în cererea de recurs că terenul se află încă în extravilanul localităţii L., cu perspectiva trecerii în intravilan - şi că valoarea terenului nu a fost stabilită corect, având în vedere ca zona urmează să fie supusă sistematizării, respectiv urbanizării, ca efect al construirii şoselei de ocolire a municipiului Constanţa, iar scopul cumpărării terenului a fost acela de construire a unei case cu destinaţie locativă, punându-se în discuţie şi prejudiciul cauzat prin imposibilitatea de a mai construi în zona dorită, sunt lipsite de suport legal.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.R.Ş. şi M.M.E. împotriva deciziei nr. 419/C din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6740/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 6736/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
