ICCJ. Decizia nr. 6741/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6741/2012
Dosar nr. 1925/113/2011
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
La data de 30 martie 2011, reclamantul I.M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru a fi obligat la plata sumei de 268.000 euro cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că a fost arestat la data de 28 august 2003 şi condamnat la pedeapsa cu închisoare, pe care a executat-o în diferite locuri de detenţie din ţară şi în prezent se află în executarea acestei pedepse.
În timpul executării pedepsei a contractat diferite boli printre care T.B.C., boli de inimă, diabet, din cauza condiţiilor din Penitenciarul Brăila.
Reclamantul a susţinut că în penitenciar sunt condiţii inumane şi hrană necorespunzătoare ce nu corespund normelor europene din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, art 3.
A mai susţinut că în anul 2005 a fost internat la spitalul Poarta Albă, judeţul Constanţa, fiind diagnosticat cu boli venerice şi în urma analizelor a fost depistat şi cu boli de inimă.
După ce a revenit în Penitenciarul Brăila, conducerea cabinetului medical din penitenciar nu i-au administrat tratamentul prescris de medicul specialist şi boala s-a agravat, fiind internat în spital pentru tratament.
Reclamantul a susţinut că bolile de care suferă au fost cauzate de condiţiile necorespunzătoare de igienă şi hrană din locurile de detenţie şi din acest motiv a solicitat să fie despăgubit de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri privind starea de sănătate şi demersurile făcute pentru schimbarea locurilor de detenţie.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Pârâtul a motivat că nu sunt întrunite condiţiile legale care să antreneze răspunderea Statului Român.
Repararea prejudiciului moral se realizează în cadrul acţiunii civile întemeiată pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală, iar în cazul prejudiciului moral cauzat prin erori judiciare ca urmare a unor sentinţe penale, se realizează în conformitate cu dispoziţiile art. 504 C. proc. pen.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
A mai susţinut că din probele dosarului rezultă că la data arestării reclamantul suferea de anumite afecţiuni, iar pe toată durata de detenţie acesta a beneficiat de îngrijire medicală de specialitate şi tratament medicamentos.
Prin sentinţa civilă nr. 1265 din 13 octombrie 2011, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamantul I.M. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut în motivarea sentinţei că din înscrisurile emise de unităţile sanitare unde a fost internat şi examinat medical reclamantul în perioada detenţiei rezultă că a beneficiat de tratament medical şi consultanţă de specialitate.
În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile a Statului Român pentru prejudiciul suferit de reclamant prin alterarea stării sale de sănătate şi a prejudiciului moral suferit din cauza condiţiilor existente în locurile de deţinere în care a executat pedeapsa.
Aplicarea normelor dreptului comunitar invocată de reclamant nu se face în orice condiţii dovada faptelor culpabile ale Statului Român căzând în sarcina sa.
Probele depuse la dosar de către reclamant atestă doar starea de sănătate a acestuia şi afecţiunile de care suferă dar nu şi factorii generatori ai bolii precum şi cauzele şi condiţiile care au determinat îmbolnăvirea sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul I.M. criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive.
În motivarea cererii de apel reclamantul a susţinut că instanţa de fond nu a analizat aspectul că la data începerii executării pedepsei nu suferea de bolile respective ceea ce atestă că ele se datorează condiţiilor de detenţie şi lipsei de supraveghere medicală. A mai susţinut că normele dreptului comunitar invocată se referă la relele tratamente din penitenciarele în care a executat pedeapsa şi care îl îndreptăţesc la daune morale.
Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia nr. 2A din 9 ianuarie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamantul se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 12 ani a cărei executare a început la 28 august 2003 iar în timpul executării pedepsei a fost depistat cu diferite afecţiuni printre care T.B.C., hipertensiune arterială, diabet.
Pentru aceste afecţiuni a beneficiat de tratament adecvat aşa cum rezultă din răspunsul dat reclamantului de către Direcţia Administraţiei Penitenciarelor nr. D1. din 29 septembrie 2008 din plângerile soluţionate de judecătorii delegaţi la Penitenciarul Brăila (încheierea nr. 67 din 12 februarie 2008) şi Penitenciarul Baia Mare (încheierea din 17 februarie 2011).
Fişele medicale depuse la instanţa de fond (Dosar nr. 1925/113/2011 a Tribunalului Brăila) dovedesc că în penitenciarele în care a executat pedeapsa reclamantul a beneficiat de consultaţii de specialitate şi tratament medical adecvat.
În atari condiţii nu se poate invoca răspunderea delictuală a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice acesta neavând nicio culpă în ceea ce priveşte afecţiunile medicale ale reclamantului datorate unui regim de detenţie necorespunzător aşa cum susţine reclamantul fără a face dovezi în acest sens.
În ceea ce priveşte aplicarea normelor dreptului comunitar în mod corect instanţa de fond a motivat că reclamantul nu a făcut dovada că factorii generatori ai bolilor de care suferă se datorează relelor tratamente la care a fost supus în perioada de detenţie în penitenciarele în care a executat pedeapsa.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel reclamantul a declarat recurs în motivarea căruia a reiterat starea de fapt învederată prin acţiune şi a susţinut că instanţele de fond şi apel au interpretat greşit probatoriul administrat în cauză deoarece a făcut dovada că bolile de care suferă au fost cauzate de condiţiile necorespunzătoare de igienă şi hrană din locurile de detenţie, astfel că acţiunea sa trebuia admisă.
Examinând recursul sub aspect formal, din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., chestiune asupra căreia Înalta Curte a rămas în pronunţare în şedinţa publică din 02 noiembrie 2012, se constată că excepţia nulităţii recursului este întemeiată în raport de următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, art. 306 alin. (3) C. proc. civ. statuând că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unui din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, recurentul-reclamant nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele instanţei în fundamentarea acesteia.
Motivele recursului se referă la probatoriul administrat în cauză care, în opinia recurentului-reclamant, a fost greşit interpretat de către instanţe deoarece înscrisurile depuse făceau dovada deplină a faptului că pretenţiile sale sunt întemeiate, instanţa constatând însă contrariul.
Aceste critici, care pun în discuţie situaţia de fapt în raport de probele administrate în cauză, nu pot face însă obiect de examinare în faza procesuală a recursului.
Motivul de casare care permitea reevaluarea situaţiei de fapt în urma unei alte interpretări a probelor administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum solicită recurentul-reclamant, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Prin urmare, criticile formulate de recurentul-reclamant nu se pot încadra în nici unul dintre cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru realizarea controlului judiciar în recurs.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate, astfel încât, în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva deciziei nr. 2A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6742/2012. Civil. Partide politice. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6740/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
