ICCJ. Decizia nr. 6774/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6774/2012
Dosar nr. 82/84/2009
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Tribunalul Sălaj prin sentinţa civilă nr. 277 din 24 martie 2006 a respins ca nefondată acţiunea formulată la 24 martie 2006 de reclamanţii M.L., M.I., B.M. şi M.A.I. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Zalău prin care s-a cerut în temeiul Legii nr. 10/2001 anularea dispoziţiei din 17 mai 2004 şi restituirea în natură a imobilelor arabil şi fânaţ nr. top de 7913 m2 în CF C1. Zalău nr. T1. din Zalău.
Acţiunea a fost respinsă pentru că reclamanţii au fost împroprietăriţi cu 0,91 ha conform titlului de proprietate nr. P1. din 3 august 1993, împroprietărirea făcându-se pe un alt amplasament (parcela P. - M.) deoarece terenul, revendicat în temeiul Legii nr. 18/1991, era ocupat de construcţii. S-a constatat aplicabil în cauză art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj (decizia civilă nr. 207/A din 16 iunie 2006 a confirmat această soluţie prin respingerea apelului reclamanţilor M.L., M.I., B.M. şi M.A.I.
Prin decizia nr. 2737 din 28 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a casat decizia Curţii de Apel şi s-a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare pentru a lămuri natura imobilului la data notificării (intra sau extravilan).
Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 248/A din 1 octombrie 2008, rejudecând cauza a admis apelul şi a desfiinţat sentinţa nr. 277/2006 a Tribunalului Sălaj şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
S-a stabilit că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi la data notificării (9 mai 2001) terenul era situat în intravilanul Municipiului Zalău, iar reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Cât priveşte regimul juridic al imobilului s-a constatat că acesta, la aceeaşi dată, era deţinut de o societate comercială, SC I.I. SRL Zalău (transcris în CF C2. Zalău nr. 2003, cu titlu de cumpărare în baza Legii nr. 64/1995).
Parcela nr. T2. este dezmembrată în două parcele 4520 m.p. (top T2.) în favoarea SC I.I. SRL Zalău şi parcela de 90 m2 în favoarea SC T.C. SRL Zalău, cu titlu de cumpărare (contract vânzare cumpărare nr. V1.).
Faţă de împrejurarea că reclamanţii au dovedit că sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul în discuţie, care nu este deţinut de Primăria Zalău, singura chemată în judecată, instanţa a trimis cauza spre rejudecare la tribunal pentru a se pune în discuţia părţilor o eventuală lărgire a cadrului procesual (cu cele două entităţi deţinătoare), care potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi schimbat în faza apelului.
Tribunalul Sălaj prin sentinţa civilă nr. 2644 din 19 noiembrie 2009.
Rejudecând cauza după casare cu trimitere s-a admis acţiunea reclamanţilor şi a fost obligată pârâta A.V.A.S. să propună acordarea de despăgubiri acestora în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Zalău CF C1. (top T2.), teren în suprafaţă de 4600 m2, cu cheltuieli de judecată de 2390 RON, şi a fost respinsă ca nefondată acţiunea împotriva pârâţilor Primăria Municipiului Zalău, SC T.C. SRL.
S-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei SC I.I. SRL SRL.
S-a reţinut că reclamanţii au deţinut în proprietate mai multe terenuri: 6,78 ha în „V.M.”, 3,48 ha în „G.”, 1,23 m2, în str. Lupului şi 0,91 m2 în „P. - M.”.
S-a mai reţinut că reclamanţilor li s-au reconstituit 0,91 ha teren în „P. - M.”, deşi aceştia nu au făcut dovada că au avut teren în parcela respectivă.
S-a apreciat că terenul din „P.” poate fi considerat ca reconstituit pentru oricare din suprafeţele dovedite şi nerestituite pe vechiul amplasament.
S-a mai reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că pârâtul nu face dovada că terenul din acel loc a fost reconstituit reclamanţilor în schimbul terenurilor deţinute de aceştia în Str. T.V.
S-a mai reţinut că la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul litigios era deja reconstituit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC S. SA conform extrasului CF C3. Zalău, care la lichidarea sa ca societate comercială, la 8 aprilie 2005, a transmis terenul la SC I.I. SRL SRL în temeiul contractului de vânzare cumpărare de acţiuni din 9 septembrie 2003 în temeiul Legii nr. 64/1995 pentru 4600 m2.
SC S. SRL a fost o societate în care capital majoritar îl deţinea A.V.A.S. Bucureşti, fostă F.P.S., prin care s-a efectuat privatizarea SC S. SRL prin vânzarea de acţiuni (contractul de vânzare - cumpărare din 2 octombrie 2010).
S-a constatat aplicabil în cauză art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii în echivalent fiind propuse de instituţia care a făcut privatizarea.
2. Instanţa de apel.
Curtea de Apel Cluj prin sentinţa civilă nr. 132/A din 13 mai 2010 a respins apelurile reclamanţilor şi pârâtei A.V.A.S. ca nefondate.
S-a reţinut - în pronunţarea acestei soluţii - că reclamanţii au invocat pe calea excepţiei nulitatea înscrierii în cartea funciară în temeiul căreia a fost rectificată suprafaţa parcelei preluată abuziv, de la 7913 m2 la 4600 m2 şi au solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Zalău să emită dispoziţie privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru diferenţa de 3303 m2.
Această cerere a fost apreciată ca nefondată deoarece excepţiile constituie mijloace de apărare aflate la îndemâna pârâtului, ele fiind invocate în scopul de a paraliza acţiunea.
S-a apreciat astfel că reclamantul trebuie să formuleze un capăt de cerere atunci când invocă nulitatea unui act juridic, el neavând posibilitatea de a o face pe cale de excepţie.
Având în vedere că reclamanţii nu au solicitat pe cale de acţiune rectificarea cuprinsului CF s-a apreciat că instanţa nu poate constata aceasta pe cale de excepţie şi, în consecinţă, a prezumat că în continuare cuprinsul CF exprimă starea juridică reală a imobilului.
S-a mai constatat că soluţia primei instanţe de respingere a cererii de restituire a terenului de 3313 m2 este legală în raport de împrejurarea că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei fizice a acestui teren.
Nu au fost primite nici criticile referitoare la nepronunţarea instanţei asupra capătului de cerere privind plângerea împotriva dispoziţiei primarului Municipiului Zalău prin care le-a fost respinsă notificarea.
S-a constatat că cererea reclamanţilor a fost respinsă pentru împrejurarea că terenul are doar o suprafaţă de 4600 m2 care s-a aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale care ulterior a înstrăinat acest teren (actul subsecvent nefiind desfiinţat) şi nu în patrimoniul unităţii administrativ - teritoriale, entitatea care trebuie să soluţioneze notificarea, A.V.A.S. fiind cea implicată în privatizare.
Ca urmare, în mod corect a fost respinsă acţiunea faţă de Primarul Municipiului Zalău, astfel că nu se poate reţine o culpă a primarului în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Nu a fost primit nici apelul formulat de A.V.A.S. care a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii faţă de această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive pentru că în realitate criticile reclamanţilor vizează o dispoziţie emisă de Primarul Municipiului Zalău şi nu una emisă de A.V.A.S. care nici nu a fost sesizată în acest scop şi nu s-a parcurs o procedură administrativă prealabilă.
S-a constatat că în cauză este incident art. 29 din Legea nr. 10/2001 în sensul că A.V.A.S., care a participat la privatizarea societăţii, este obligată prin lege să soluţioneze notificarea, în sensul de a stabili măsurile reparatorii prin echivalent.
3. Recursul
Reclamanţii au declarat în termen recurs împotriva deciziei nr. 132/1 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj.
În drept a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt recurenţii au criticat decizia pentru netemeinicie şi nelegalitate prin prisma următoarelor considerente:
O primă critică a vizat încălcarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că deşi a fost admisă acţiunea faţă de pârâta A.V.A.S. nu a fost obligată aceasta la emiterea deciziei sau dispoziţiei de restituire aşa cum dispune art. 29 alin. (3) al Legii. Instanţa de apel conform art. 292 - 295 C. proc. civ. era datoare să analizeze şi aceste susţineri şi în urma examinării prin raportare la prevederile legale şi la probele dosarului, să motiveze decizia luată în speţă, respingerea apelului. Prin această omisiune recurenţii reclamanţi au susţinut că au fost privaţi de un grad de jurisdicţie, necunoscând motivarea instanţei nu sunt în măsură să o atace.
A doua critică a vizat faptul că instanţa de fond nu a dispus obligarea primarului Municipiului Zalău la emiterea dispoziţiei de reţinere pentru diferenţa de suprafaţă preluată de la reclamanţi de Statul Român, sens în care aceştia au invocat excepţia nulităţii absolute, a înscrierii din CF nr. 1 Zalău.
Cât priveşte argumentele respingerii acestei cereri care a format şi motiv de apel, recurenţii au arătat că această excepţie a fost invocată în faţa instanţei de apel unde aveau calitatea de intimaţi.
Ca urmare, instanţa de apel - care a considerat că excepţiile nu pot fi folosite decât de pârât pentru a paraliza acţiunea şi nu de reclamant care are la îndemână acţiunea pentru a formula cereri - s-a apreciat de către recurenţi că a prezentat o argumentare nefondată.
Tot în legătură cu acest aspect recurenţii au mai arătat că în faţa instanţei de fond în rejudecare, cauza a fost soluţionată în limitele suprafeţei de 4600 m2 deoarece doar în urma parcurgerii primului ciclu procesual s-a stabilit pe baza probelor că această suprafaţă a trecut în patrimoniul SC S. SRL. Or în rejudecare, reclamanţii au arătat că nu puteau investi instanţa cu noi cereri, lucru pe care nu îl puteau face nici în apel.
La acest punct reclamanţii au mai precizat că, la momentul formulării acestui recurs, Judecătoria Zalău era deja investită cu o acţiune a reclamanţilor de constatare a nulităţii absolute a înscrierii din CF nr. 1 Zalău şi de rectificare a acestei înscrieri în sensul restabilirii situaţiei anterioare.
Recurenţii pentru acest motiv au formulat şi o cerere de suspendare a judecăţii recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a acelei acţiuni.
Recurenţii au reluat apărările făcute în susţinerea faptului că suprafaţa deţinută de autoarea lor a fost de 7913 m2 înscrisă în CF C1. Zalău nr. T1. deţinută de soţia lui M.V. (născută P.M.), şi preluată în 1950, dreptul de proprietate asupra terenului fiind intabulat de Stat în 1960, drept ulterior rectificat prin adresa nr. 1 din 5 ianuarie 1970 de la 7913 m2 la 4600 m2.
S-a invocat art. 24 din Legea nr. 10/2001 care „în absenţa unor probe contrare, prezumă existenţa şi întinderea dreptului de proprietate a fi cele din actul normativ sau de autorizaţie prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.
S-a criticat şi măsura respingerii acţiunii faţă de primarul Municipiului Zalău câtă vreme s-a dovedit că li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 4600 m2, pentru restul din terenul deţinut de autorul lor, 7913 m2, Primăria Municipiului Zalău având obligaţia să acorde despăgubiri, în condiţiile legii.
A fost reiterată excepţia nulităţii absolute a înscrierii în B1. din CF 1 Zalău, invocată şi în apel, în ce priveşte imobilul în litigiu în sensul că această modificare încalcă flagrant dispoziţiile imperative ale art. 34 şi 35 din Decretul - lege nr. 115/1938.
Art. 34 prevede că orice rectificare în CF se face printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Or, în cauză rectificarea a fost făcută printr-o adresă şi nu prin hotărâre judecătorească.
S-au încălcat şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru că, au susţinut recurenţii, au făcut dovada că autoarea lor a deţinut şi a fost deposedată de 7913 m2.
Instanţa nerezolvând contestaţia - împotriva dispoziţiilor nr. 1688 din 17 mai 2005 cu motivarea că reclamanţii au fost puşi în posesie pentru suprafaţa solicitată pe un alt amplasament, iar terenul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001 - a menţinut dispoziţia care rămâne în vigoare în mod nelegal.
După parcurgerea primului ciclu procesual s-a precizat că s-au făcut dovezi că dispoziţia este nelegală deoarece pe de o parte, terenul este situat în intravilanul Municipiului Zalău, iar pe de altă parte terenul primit în „P. M.” nu a fost acordat în schimbul terenului în litigiu.
În acest context şi pentru faptul că litigiul a parcurs mai multe etape procesuale, în raport de cheltuielile făcute de reclamanţi s-a invocat şi greşita rezolvare a cererii de cheltuieli de judecată formulată de reclamanţi împotriva primarului.
S-a făcut precizarea că suma este indicată în „nota de cheltuieli” de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1849/33/2007 la 24 noiembrie 2009 la care se adaugă cheltuielile de judecată de la fond 1000 RON onorariu de avocat în rejudecare (sumă acordată de instanţa de fond) şi 116 RON cheltuieli la Oficiul Registrului Comerţului Zalău în vederea obţinerii informaţiilor cu privire la SC S. SRL precum şi 700 RON onorariu avocat în recurs.
Recurenţii au considerat nefondată respingerea cererii de cheltuieli de judecată de către instanţa de apel pentru că respingerea acţiunii faţă de acest pârât este nelegală pentru motivele arătate, acţiunea impunându-se a fi admisă în limita suprafeţei de 3313m2.
În al doilea rând cheltuielile au fost efectuate şi dovedite în cicluri procesuale determinate de căi de atac admise în contradictoriu cu acest pârât, primarul Municipiului Zalău, care a soluţionat notificarea prin încălcarea Legii nr. 10/2001.
Pârâtul intimat, primarul Municipiului Zalău, a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
4. Analiza instanţei de recurs
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în raport de actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
Judecata recursului a fost suspendată pe perioada 22 martie 2011 - 25 septembrie 2012 perioadă în care s-a soluţionat irevocabil Dosarul nr. 3831/337/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Zalău prin care reclamantul a solicitat anularea înscrierii în CF Zalău - de sub B1.
Prin sentinţa civilă nr. 2631 din 16 octombrie 2011 motivată în Dosarul nr. 3831/337/2010 (irevocabilă prin decizia nr. 2775 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj prin care s-a admis recursul împotriva deciziei nr. 10 din 28 februarie 2012 a Tribunalului Zalău şi a fost modificată această decizie prin respingerea apelului împotriva sentinţei nr. 2631/2011) s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.L. şi M.I., B.M. şi M.A.I. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Zalău cu consecinţa constatării nulităţii absolute a înscrierii de sub B1. din CF Zalău prin care s-a rectificat suprafaţa terenului situat în Zalău identificat cu nr. T1. de la suprafaţa de 7913 m.p. la 4600 m.p., s-a stabilit situaţia de CF anterioară.
Recursul declarat se dovedeşte întemeiat şi a fost admis pentru următoarele motive:
Cu privire la critica neexaminării pe calea excepţiei a nulităţii înregistrării în CF a menţiunilor de sub B1. CF 1 Zalău, în raport de intervenţia unei hotărâri judecătoreşti care a statuat cu autorizaţie de lucru judecat asupra nelegalităţii acestei înregistrări se constată că nu se mai impune examinarea acesteia.
Consecinţele soluţionării Dosarului nr. 3831/33/2010 prin hotărâre judecătorească irevocabilă şi pentru care s-a suspendat judecarea prezentei cauze produc efecte asupra situaţiei de fapt cu privire la natura juridică a imobilului revendicat, readucând în discuţie suprafaţa de teren în întinderea solicitată prin notificare, 7913 m2 şi care numai din acest unic considerent nu a fost soluţionată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Aşadar se constată că a fost lăsată în suspensie o diferenţă de 3313 m2 şi cu privire la care în mod nelegal primarul Municipiului Zalău nu s-a pronunţat prin dispoziţia atacată.
Având în vedere noile probe - înscrisurile depuse în recurs inclusiv sentinţa nr. 263 din 16 octombrie 2011 a Judecătoriei Zalău - irevocabilă prin decizia civilă nr. 2725/R din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj şi împrejurarea că potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se poate pronunţa numai cu privire la situaţii de fapt pe deplin stabilite, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond Tribunalul Zalău în vederea stabilirii dimensiunilor şi situaţiei juridice a terenului preluat de la autorii reclamanţilor.
Cât priveşte criticile referitoare la neobligarea A.V.A.S. să emită o dispoziţie motivată - obligarea acestei pârâte să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanţilor pentru terenul de 4600 m2 fiind incompletă în lipsa unei atari menţiuni - se constată că acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond a stabilit corect obligaţia pârâtului în contextul probelor administrate iar Curtea de Apel a constatat corectă stabilirea în sarcina acestui pârât a obligaţiei de a rezolva notifica pentru împrejurarea că a fost implicată în privatizare.
Or, potrivit Legii nr. 10/2001, atât rezolvarea notificării cât şi propunerea de acordare de despăgubiri se realizează prin emiterea unei dispoziţii sau decizii motivate. Ca urmare se constată că nu au fost încălcate, din contră, aplicate, dispoziţiile art. 29 alin. (1) din lege care în alin. (3) precizează că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează, sau după caz, a efectuat privatizarea, cu aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din aceeaşi lege. Iar potrivit acestui din urmă articol „deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată, să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea măsurilor compensatorii în condiţiile legii”.
Ca urmare nemenţionarea obligaţiei exprese de a se emite o dispoziţie în acest sens nu goleşte de conţinut obligaţia în sine care a fost stabilită în mod expres în sarcina pârâtei.
În raport de soluţia pronunţată, casare cu trimitere, cu ocazia rejudecării cauzei se vor examina şi criticile referitoare la cheltuielile de judecată efectuate de reclamanţi pe parcursul diferitelor cicluri procesuale.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. s-a admis recursul împotriva deciziei nr. 132 din 13 mai 2010 Curtea de Apel Cluj şi s-a casat în parte decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de reclamanţ împotriva sentinţei nr. 2644 din 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj cu consecinţa desfiinţării în parte a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Zalău numai cu privire la terenul în suprafaţă de 3.313 m2.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii M.L., M.I., B.M., M.A.I. împotriva deciziei nr. 132/A din data de 13 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de aceiaşi reclamanţi împotriva sentinţei nr. 2644 din data de 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă.
Desfiinţează în parte sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare doar cu privire la suprafaţa de 3.313 mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6775/2012. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 6773/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
