ICCJ. Decizia nr. 6771/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6771/2012
Dosar nr. 35239/3/2008
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 23 septembrie 2008, reclamantul M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - C.N.A.D.N.R., desfiinţarea hotărârii nr. 40 din 15 iulie 2008 şi stabilirea valorii reale a despăgubirilor, respectiv 71.150 RON, pentru suprafaţa de 1432 m.p. teren expropriată, situată în comuna S., tarlaua T1., parcela P1., judeţul Ilfov cu nr. cadastral C1.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în data de 05 septembrie 2008 i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 15 iulie 2008, prin care s-a dispus exproprierea şi acordarea despăgubirii, pentru terenul în suprafaţă de 1432 m.p., în limita sumei de 22.679,71 RON. Valoarea stabilită este mult prea mică în raport de prejudiciul încercat prin pierderea terenului şi diminuarea suprafeţei totale de 3000 m.p., asupra căreia este proprietar conform titlului de proprietate nr. A1. din 13 aprilie 2005 eliberat de Comisia Judeţeană - Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/2004 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, şi art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 330 de la 4 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis acţiunea precizată în sensul că l-a obligat pe pârât la acordarea de despăgubiri în sumă de 83.730 RON (valoare teren), respectiv 92.790 RON (prejudiciu cauzat) pentru exproprierea terenului de 1423 mp identificat cu nr. cadastral C1., din H.G. nr. 244/2008.
Învestită cu soluţionarea apelului declarat de pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis calea de atac, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a înlăturat obligarea pârâtului de la plata sumei de 92.790 RON prejudiciu ca urmare a exproprierii pentru considerentele ce urmează.
Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar conform art. 26 alin. (2) din aceeaşi lege la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului luând în considerare şi dovezile prezentate de acesta.
Prin raportul de expertiză şi completarea a acestuia, efectuate în apel de către experţii F.T.C., B.A.M.D. şi E.C., a rezultat că din suprafaţa de 3.000 mp teren înscrisă în titlul de proprietate nr. A1. din 13 aprilie 2005 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Ilfov, pe numele reclamantului, suprafaţa de 1423 mp teren a făcut obiectul hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 15 iulie 2008 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004. Aceasta a stabilit cu titlu de despăgubire în favoarea reclamantului suma totală de 22.679,71 RON.
Ulterior, pârâtul a mai expropriat şi diferenţa de 282 mp teren ce a făcut obiectul hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 69 din 15 aprilie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Astfel în proprietatea reclamantului a mai rămas doar suprafaţa de 1295 mp teren cu front la suprafaţa expropriată de 15m.
Apelantul a depus la dosarul cauzei 4 contracte de vânzare cumpărare din anii 2007 şi 2008, reprezentând tranzacţii cu privire la terenuri situate pe teritoriul administrativ al comunei S. judeţul Ilfov tarlaua T1. şi din imediata apropriere din care au rezultat preţuri de 15 RON/mp 3 euro şi respectiv 7 euro.
Experţii au constatat că la data efectuării primei expertize în cauză 15 aprilie 2009 (la prima instanţă), preţurile tranzacţiilor similare au cunoscut o reducere de 10%.
Totodată, chiar pârâtul a stabilit prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 69 de la aceeaşi dată - 15 aprilie 2009 pentru un alt teren expropriat în aceeaşi parcelă, echivalentul a 11 euro/mp.
Analizând atât contractul nr. C1. din 21 februarie 2008 care are aceiaşi locaţie cu terenul în litigiu, modul de stabilire a cuantumului de despăgubirilor de către pârât pentru un teren învecinat din aceeaşi parcelă, cât şi evoluţia preţurilor de tranzacţionare, experţii au apreciat că terenul din litigiu avea o valoare de 17 euro/mp, la data expertizării, respectiv - 15 aprilie 2009.
Astfel, instanţa a reţinut că valoarea suprafeţei de 1423 mp teren este de 105.230 RON, provenită din înmulţirea suprafeţei de 1423 mp cu 17 euro/mp, însumând astfel 24.191 euro.
Această valoare reprezentând terenul expropriat este mai mare decât cea de 83.730 RON acordată de către prima instanţă, aşa încât, cum nu se poate agrava situaţia părţii în propria cale de atac, urmează a fi menţinută valoarea stabilită de prima instanţă.
În schimb, suma de 92.790 RON stabilită pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, reprezentând valoarea suprafeţei de 282 mp teren deja expropriată şi pentru care reclamantul a primit despăgubiri, cât şi valoarea suprafeţei de 1295 mp teren rămas în proprietatea reclamantului, a fost înlăturată.
Instanţa nu şi-a însuşit concluzia primei instanţe, cât şi a experţilor, precum că suprafaţa de 1295 mp teren rămasă în proprietatea reclamantului nu mai reprezintă nici o valoare economică, atâta vreme cât are deschiderea la calea publică cu un front la suprafaţa expropriată de 15 m, iar în viitor poate prezenta un vădit interes imobiliar, chiar dacă în prezent pare neinteresată.
Cu alte cuvinte prejudiciul pretins încercat ca urmare a exproprierii pe considerentul că terenul rămas neexpropriat nu mai prezintă interes imobiliar este incert, aşa încât nu poate fi acordat de către instanţe.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantul şi pârâta.
Reclamantul critică decizia prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., pentru cele ce urmează.
Apelul declarat de C.N.A.D.N.R a fost tardiv declarat. Soluţia instanţei de apel pe acest aspect este greşită deoarece C.N.A.D.N.R este instituţie publică, aşa încât, împrejurarea că sentinţa a fost comunicată la sediul social şi nu la sediul procesual ales, nu poate duce decât la concluzia că nu s-au respectat dispoziţiile art. 284 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei se arată că s-a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece C.N.A.D.N.R nu a criticat sentinţa cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul rămas neexpropriat. Criticile formulate s-au limitat la valoarea pe metru pătrat de teren stabilită prin expertiza judiciară.
O altă critică se referă la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 întrucât au înlăturat cuantumul prejudiciului datorat pentru terenul rămas neexpropriat. Soluţia dată încalcă astfel şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O. câtă vreme recurentul nu a fost dezdăunat pentru prejudiciul produs urmare exproprierii.
Intimatul Statul român, prin C.N.A.D.N.R., prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocă încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 deoarece instanţa a avut în vedere preţuri de ofertare şi nu de tranzacţionare pentru terenuri de natura celui în litigiu agrico-arabile situate în extravilanul societăţii.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei reţine caracterul fondat al acestora, în limitele şi pentru argumentele ce preced.
- Potrivit dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.
C.N.A.D.N.R, prin întâmpinarea formulată la prima instanţă de fond şi-a ales domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură şi persoana însărcinată cu primirea acestora, anume S.C.P.A. T.D. şi asociaţii din Bucureşti, Calea S., sector 5.
Prima instanţă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 93 C. proc. civ. a comunicat sentinţa la sediul social al C.N.A.D.N.R.
Drept urmare, declararea apelului la data de 21 aprilie 2010 s-a făcut în temeiul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., faţă de data comunicării hotărârii judecătoreşti la sediul procesual ales, 25 mai 2010.
Ambii recurenţi invocă încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data raportului de expertiză precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Reclamantul arată că în mod nelegal instanţa a înlăturat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru terenul rămas în proprietate în condiţiile în care nu s-a formulat apel sub acest aspect, criticile formulate vizând exclusiv cuantumul despăgubirilor.
Motivele de apel formulate de C.N.A.D.N.R au vizat chestiuni referitoare la raportul de expertiză depus până în termenul din 5 noiembrie 2009, faptul că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, în sensul că la stabilirea despăgubirilor nu s-a raportat la preţurile obişnuite de tranzacţionare ale altor imobile de acelaşi fel cu cel supus exproprierii, ci doar ofertele de vânzare; suma de bani stabilită ca despăgubiri prin raportul de expertiză priveşte altă suprafaţă de teren decât cea supusă exproprierii prin Hotărârea nr. 40 din 15 iulie 2008; s-au acordat despăgubiri constând în prejudiciu pentru - rest de proprietate ce se găsea la momentul întocmirii raportului în domeniul public al statului, respectiv şi pentru suprafaţa de 282 mp ce a făcut obiectul celei de-a doua exproprieri prin Hotărârea nr. 69 din 16 aprilie 2009.
Apelul este o cale devolutivă de atac, dar aceasta nu presupune reanalizarea de către instanţa de apel a tuturor problemelor de fapt şi de drept care s-au indicat în faţa primei instanţe, ci numai a acelora care sunt criticate de către apelant.
Cum expropriatorul nu a pretins că nu datorează despăgubiri pentru terenul rămas în proprietatea expropriatei, ci doar că dimensiunea acestora este prea mare, critica formulată este fondată.
- Conform art. 1 lit. i) al Legii nr. 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt: comuna, oraşul şi judeţul.
Imobilul în litigiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în 2011, este un teren agricol, arabil situat în extravilanul comunei S., suprafaţa expropriată fiind de 1423 m.p. + 282 m.p. = 1705 m.p., restul terenului fiind de 1.295 m.p.
Prin urmare, comparabilele în stabilirea valorii despăgubirii pentru terenul expropriat trebuie să privească un teren agricol arabil situat în extravilanul comunei S. prin raportare la tranzacţii efectuate la data expertizei, ori la date cât mai apropiate datei efectuării expertizei.
Din raportul de expertiză rezultă că s-au avut în vedere, în afara contractelor de vânzare-cumpărare, şi indicatori străini dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, respectiv oferte de vânzare precum şi valoarea unor terenuri exterioare unităţii administrativ teritoriale, respectiv terenuri marginale autostrăzii Bucureşti-Piteşti.
Osebit de aceasta, deşi din contractele de vânzare-cumpărare ori din hotărârile C.N.A.D.N.R. avute în vedere, rezultă preţuri de 3 euro/m.p., 11 euro/m.p., 2,5 euro/m.p., prin expertiză se stabileşte un preţ de 15,3 euro/m.p.
Instanţa, omologhează raportul de expertiză fără a oferi argumente pentru varianta aleasă, în contradicţie cu probele administrate de părţi.
De precizat că cele două terenuri au regimuri juridice distincte, câtă vreme imobilul în suprafaţă de 1295 m.p., teren agricol arabil a rămas în proprietatea reclamantului.
Pentru stabilirea corectă a valorii despăgubirii cu respectarea dispoziţiilor art. 26, 27 din Legea nr. 33/1994, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.
Instanţa de apel, în rejudecare va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză ţinând seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare pentru terenul expropriat în suprafaţă de 1705 m.p.
La calculul despăgubirilor datorate pentru terenul de 1295 m.p., rămas în proprietate se va avea în vedere prejudiciul efectiv produs pentru terenul arabil rămas, prin raportare la modul de utilizare al acestuia anterior exproprierii, la veniturile obţinute, la culturile agricole ce pot fi realizate, la posibilitatea de a fi folosit drept păşune, etc.
De precizat, că prin expertiza efectuată, se stabileşte un preţ similar cu cel stabilit pentru terenul expropriat fără argumente pertinente, câte vreme terenul rămâne în proprietatea expropriatului.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, pentru soluţionarea unitară a cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., art. 314 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia, cu trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelului declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul M.L. şi de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 911A din data de 20 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi Curte de Apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6765/2012. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6786/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
