ICCJ. Decizia nr. 7025/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7025/2012
Dosar nr. 29495/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 15 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia civilă, şi precizată, reclamanta B.T., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC M.I. SA Bucureşti şi SC R.T.N. SA, anularea Deciziei de concediere nr. 511/2010 (capătul 1 de cerere), repunerea părţilor în situaţia anterioară (capătul 2), obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu plata taxelor, a contribuţiilor aferente până la data reintegrării efective, efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă, plata drepturilor salariale cuvenite până la data de 23 septembrie 2010, compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate şi plata drepturilor salariale compensatorii (capătul 3), restituirea reţinerilor din drepturile salariale aferente unei pontări de 8 ore de muncă în loc de 6 ore de muncă (capătul 4), plata tuturor drepturilor de natură salarială derivate din contractul de cesiune a dreptului de autor (capătul 5), precum şi plata sporului de 5% potrivit contractului colectiv de muncă pe ramură (capătul 6).
Prin Sentinţa civilă nr. 953/LM din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11207/111/2011, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a disjuns cauza faţă de capătul de cerere privind pretenţiile faţă de SC U.P. SRL referitoare la plata tuturor drepturilor de natură salarială derivate din contractele de cesiune a dreptului de autor (capătul 5 al cererii de chemare în judecată) şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei sub acest aspect în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de proprietate intelectuală şi drept de autor, în raport de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., întrucât acest capăt de cerere vizează drepturi băneşti derivate dintr-un contract de cesiune de drepturi de autor.
Prin Sentinţa civilă nr. 1029/LM din 7 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12086/111/2010, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea B.T. în contradictoriu cu intimata SC R.T.N. SA. A dispus desfiinţarea Deciziei nr. 511 din 23 septembrie 2010 şi reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei contestate. A fost obligată intimata să plătească în favoarea acesteia drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul cu începere de la data încetării raportului de muncă şi până la reintegrarea pe funcţia avută anterior, inclusiv plata taxelor, impozitelor şi a celorlalte contribuţii datorate statului, precum şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă. A fost obligată intimata să plătească în favoarea reclamantei 1.207,05 RON reprezentând drepturi salariale restante. S-au respins restul pretenţiilor formulate. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Prin Sentinţa civilă nr. 1050 din 10 mai 2012, pronunţată în Dosar nr. 73403/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a disjuns, la rândul ei capetele de cerere referitoare la contestaţia la decizia de concediere, repunerea părţilor în situaţia anterioară, plata drepturilor salariale, restituirea reţinerilor din drepturile salariale, plata sporului de 5% şi a respins capătul 5 de cerere privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune drepturi de autor din 1 ianuarie 2010, formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC U.P. SRL. A admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, cu privire la capetele de cerere disjunse, constatându-se ivit un conflict de competenţă. Asupra excepţiei de necompetenţă, instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) C. muncii, instanţa competentă să soluţioneze capetele de cerere disjunse ce au ca obiect drepturi băneşti este instanţa de la domiciliul reclamantei (municipiul Oradea), respectiv Tribunalul Bihor.
Prin încheierea din 26 iulie 2012, această instanţă a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la conflictul negativ de competenţă, cu soluţionarea căruia a fost investită această instanţă, Înalta Curte constată următoarele:
Conflictul negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, să se declare necompetente să judece aceeaşi pricină.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, pentru existenţa conflictului negativ de competenţă, este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină; instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competenţă să fie reciproce; cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
Or, în prezentul litigiu, nu se pune problema a două instanţe sesizate cu aceeaşi pricină, întrucât, prin Sentinţa civilă nr. 953/LM din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11207/111/2011, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a disjuns cauza faţă de capătul de cerere privind pretenţiile faţă de SC U.P. SRL referitoare la plata tuturor drepturilor de natură salarială derivate din contractele de cesiune a dreptului de autor (capătul 5 al cererii de chemare în judecată) şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei sub acest aspect în favoarea Tribunalului Bucureşti, iar asupra celorlalte capete de cerere referitoare la drepturile băneşti ce rezultau din contract individual de muncă s-a pronunţat prin Sentinţa civilă nr. 1029/LM din 7 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12086/111/2010, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Învestit prin declinare, sub acest aspect, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1050 din 10 mai 2012, pronunţată în Dosar nr. 73403/3/2011, a soluţionat capătul 5 de cerere privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune drepturi de autor din 1 ianuarie 2010, formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC U.P. SRL, în sensul respingerii sale.
Din eroare, prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la contestaţia la decizia de concediere, repunerea părţilor în situaţia anterioară, plata drepturilor salariale, restituirea reţinerilor din drepturile salariale, plata sporului de 5%. A admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, cu privire la capetele de cerere disjunse, constatându-se ivit un conflict de competenţă, ignorând faptul că Tribunalul Bihor a admis excepţia de necompetenţă materială numai cu privire la capătul 5 al cererii, iar pe celelalte a reţinut cauza spre soluţionare.
Prin urmare, demersul judiciar iniţiat de reclamantă a fost soluţionat pe fond sub toate capetele sale de cerere: Tribunalul Bihor s-a pronunţat asupra anulării Deciziei de concediere nr. 511/2010 (capătul 1 de cerere), repunerea părţilor în situaţia anterioară (capătul 2), obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu plata taxelor, a contribuţiilor aferente până la data reintegrării efective, efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă, plata drepturilor salariale cuvenite până la data de 23 septembrie 2010, compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate şi plata drepturilor salariale compensatorii (capătul 3), restituirea reţinerilor din drepturile salariale aferente unei pontări de 8 ore de muncă în loc de 6 ore de muncă (capătul 4), precum şi plata sporului de 5% potrivit contractului colectiv de muncă pe ramură (capătul 6); iar Tribunalul Bucureşti a respins capătul de cerere privind plata drepturilor ce decurg din contractul de cesiune a dreptului de autor (capătul 5).
În acest context procesual, Tribunalul Bucureşti nu mai putea constata conflictul negativ de competenţă, nefiind întrunite cerinţele legale pentru existenţa acestuia.
Pentru considerentele expuse, constatând inexistenta unui veritabil conflict negativ de competenţă, Înalta Curte va respinge sesizarea Tribunalului Bucureşti, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge sesizarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7024/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7028/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
