ICCJ. Decizia nr. 7033/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7033/2012
Dosar nr. 4746/1/2010
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 5 din 09 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a admis apelul declarat de Primarul municipiului Alba Iulia împotriva Sentinţei civile nr. 1450/2009 pronunţată de Tribunalul Alba.
A schimbat în parte sentinţa atacată numai în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Alba Iulia, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului Primarul municipiului Alba Iulia.
A menţinut dispoziţia privitoare la respingerea acţiunii formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor municipiul Alba Iulia şi Consiliul Local Alba Iulia.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prin Dispoziţia nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Primarul Municipiului Alba Iulia, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul în litigiu, întrucât terenul este ocupat în întregime de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Instanţa de fond a apreciat că această dispoziţie este parţial anulabilă în ce priveşte suprafaţa de 339,87 mp, teren care poate fi restituit în natură. Acest teren, identificat prin expertiză topografică, cuprinde trei parcele respectiv, prima parcelă de 28,67 mp, care, potrivit constatărilor expertului, face parte din imobilul proprietatea reclamanţilor, înscris în C.F. nr. X Alba Iulia, nr. top. X; a doua parcelă de 222,14 mp, cu nr. top. nou Y, situat sub centrala termică x; a treia parcelă, în suprafaţă de 89,6 mp, cu nr. top. nou Z, situat între centrala termică x şi bordură.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că parcela nr. 1, în suprafaţă de 28,67 mp, nu face parte din imobilul expropriat, ci, aşa cum a constatat expertul, face parte din imobilul reclamanţilor, fiind amplasată în continuarea proprietăţii reclamanţilor, aşa încât această suprafaţă de teren nu poate face obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001.
În ce priveşte cea de-a doua parcelă, de 222,14 mp, s-a constatat că pe această suprafaţă este situată parţial centrala termică x, centrală care este amplasată pe mai multe numere topografice, rezultate prin dezmembrarea şi alipirea mai multor imobile. Ca urmare, terenul de 222,14 mp nu poate fi considerat liber în sensul Legii nr. 10/2001, întrucât este ocupat de o parte din centrala termică x. Pe de altă parte, faţă de întinderea redusă şi împrejurarea că pe teren se află o construcţie, care este amplasată şi pe alte imobile, această parcelă nu poate avea utilitate şi destinaţie economică independentă,
În privinţa celei de-a treia parcele, de 89,6 mp, s-a constatat că aceasta are destinaţia de alei şi zonă verde şi constituie amenajări de utilitate publică, în înţelesul art. 11 din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, fiind destinate accesului spre locuinţe, folosinţei normale a acestora, astfel că nici cea de-a treia parcelă nu poate fi restituită în natură.
Prin decizia instanţei de recurs s-a stabilit că în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi, faţă de art. 315 C. proc. civ., s-a constatat că terenul care face obiectul cauzei de faţă nu poate fi considerat liber în sensul Legii nr. 10/2001. Scopul exproprierii trebuie apreciat la momentul exproprierii şi, raportat la această dată, s-a constatat că terenul expropriat a fost integral ocupat ansamblul de blocuri, centrală termică, alei. Ca urmare, terenul în litigiu nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001, aşa cum de altfel concluzionează şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia pronunţată în recurs, aşa încât restituirea în natură nu este posibilă, reclamanţii fiind îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii.
Reclamanţii au solicitat în rejudecarea apelului, să se dispună stabilirea de măsuri reparatorii sub forma acordării de bunuri în compensare şi nu de despăgubiri, aşa cum s-a dispus prin dispoziţia atacată.
Prin H.C.L. Alba Iulia nr. 54/2008 s-a dispus trecerea centralei termice x din domeniul public în domeniul privat al municipiului şi s-a aprobat scoaterea din funcţiune şi casarea acesteia. Din raportul de expertiză rezultă că această centrală este amplasată pe mai multe nr. top., nu doar pe terenul expropriat de la reclamanţi, astfel că acordarea acesteia ca bun în compensare nu este posibilă. În faţa instanţei de apel, în rejudecare, reclamanţii au solicitat pentru prima dată atribuirea centralei, inclusiv de pe imobilele ce exced terenului ce a fost expropriat. Această cerere a fost făcută pentru prima dată în apel, ceea ce, potrivit art. 294 C. proc. civ. nu este admisibil. De vreme ce s-a stabilit că terenul pe care este amplasată parţial centrala termică (parcela de 222,14 mp, cu nr. top. nou Y) nu poate fi restituit în natură, cererea de atribuire a construcţiei aflată pe acest teren nu este de neprimit.
Cu privire la acordarea de alte bunuri în compensare, s-a reţinut că la dosar s-au depus procesele-verbale întocmite în perioada iulie - decembrie 2011 de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului Local Alba Iulia în conformitate cu art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, din care rezultă că nu există bunuri şi servicii care pot fi acordate în compensare. A fost de asemenea depus inventarul bunurilor imobile aflate în proprietatea privată a municipiului Alba Iulia, dar reclamanţii au arătat la termenul din 02 februarie 2012 că nu doresc alte bunuri în compensare în afară de centrala termică x.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanţii au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:
În mod greşit nu a fost examinată şi nu s-a admis excepţia puterii de lucru judecat invocată prin întâmpinare, în legătură cu primul motiv de apel privind restituirea în natură a suprafeţei de 339,87 mp. Aceasta deoarece, în considerentele Deciziei de casare nr. 4897/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că în mod corect prin decizia recurată instanţa de apel a casat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi cercetat fondul cauzei şi cu privire la restul capătului de cerere privind suprafaţa de teren ce nu poate fi restituită în natură.
Greşit s-a reţinut că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 339,87 mp pe considerentul că face parte din domeniul public al municipiului Alba Iulia. Este adevărat că terenul se află în domeniul public al municipiului Alba Iulia, însă apartenenţa bunului la domeniul public de interes local nu constituie un impediment la restituirea în natură.
Terenul poate fi trecut în domeniul privat al municipiului Alba Iulia, aşa cum s-a procedat şi cu privire la centrala termică x.
Pretenţia intimatului de a rămâne în continuare cu suprafaţa de 339,87 mp în domeniul public al municipiului Alba Iulia este nefondată în considerarea principiului restituirii în natură stabilit prin Legea nr. 10/2001. Numai dacă restituirea în natură nu este posibilă se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.
Primarul municipiului Alba Iulia, în situaţia în care în mod obiectiv nu poate restitui în natură un imobil, este obligat să ofere alte bunuri sau servicii, aceasta nefiind o facultate.
Primarul a omis intenţionat să treacă pe lista cu mijloacele fixe ce fac parte din domeniul privat al municipiului Alba Iulia şi centrala termică x care este scoasă din funcţiune şi casată, iar scopul exproprierii nu mai subzistă.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
„Puterea de lucru judecat” a Deciziei nr. 4897 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a cărei analiză pretind recurenţii că nu ar fi fost făcută de către instanţa de apel vizează, în realitate, incidenţa dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
Prin hotărârea invocată ca având putere de lucru judecat s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, stabilindu-se că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat şi suprafaţa restituită de instanţa de apel nu este liberă, ci este construită, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Rejudecând apelul, instanţa de trimitere nu a hotărât altceva, ci, dimpotrivă, a pornit de la cele statuate prin decizia de casare şi a analizat legalitatea şi temeinicia sentinţei faţă de faptul că restituirea în natură a terenului pe care se află centrala termică x nu este posibilă.
Casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 4897 din 27 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost totală şi a privit întregul teren, iar nu doar o parte a acestuia. Mai mult, instanţa de recurs a arătat în considerente faptul că nu pot fi primite apărările intimaţilor în sensul că o parte din terenul expropriat ar fi liber de construcţii deoarece se pleacă de la o premisă greşită, aceea că realizarea scopului exproprierii trebuie estimată în raport de utilitatea construcţiilor la momentul prezent, iar nu la momentul la care s-a realizat scopul exproprierii.
Ca atare, criticile formulate sub aspectul arătat nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, din perspectiva art. 315 alin. (1) C. proc. civ., şi în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au fost depuse la dosar înscrisuri privind situaţia bunurilor şi/sau serviciilor care ar putea fi acordate în compensare de municipiul Alba Iulia.
Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite.
În încheierea întocmită pentru termenul din 2 februarie 2012 s-a reţinut, faţă de înscrisurile trimise de către Primăria municipiului Alba Iulia, că „opţiunea reclamanţilor constă doar în această centrală termică”. În aceste condiţii, aplicând prevederile alin. (2) şi (5) ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel nu putea să acorde în compensare, împotriva voinţei persoanelor îndreptăţite, iar, pe de altă parte, împotriva celor propuse de către entitatea obligată la restituire, alte bunuri decât acelea înscrise în tabelul întocmit de primărie.
Ca atare, pronunţând o hotărâre prin care a menţinut dispoziţia primarului de acordare de măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a legii materiale incidente în cauză, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii N.T.I. şi N.I. împotriva Deciziei civile nr. 5 din 09 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7028/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 7035/2012. Civil → |
|---|
