ICCJ. Decizia nr. 7105/2012. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7105/2012
Dosar nr. 2530/1/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 2 aprilie 2012, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Neamţ a solicitat revizuirea deciziei nr. 2575 din 29 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII -a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat că decizia civilă nr. 2965 din 11 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII -a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este contradictorie cu hotărârea atacată. Prin prima a fost soluţionată contestaţia petentului M.D. împotriva deciziei nr. 462 din 2 decembrie 2009 emisă de revizuentă, prin care acesta a fost concediat ca urmare a desfiinţării postului ocupat, în vreme ce prin cea de-a doua s-a soluţionat contestaţia aceluiaşi petent faţă de decizia nr. 36 din 18 ianuarie 2010, prin care s-a modificat parţial prima decizie în ceea ce priveşte data încetării contractului individual de muncă.
Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. final C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
1. În dosarul în care s-a pronunţat prima hotărâre indicată ca fiind contradictorie, nr. 878/3/2010, s-a respins irevocabil contestaţia formulată de contestatorul M.D. împotriva deciziei nr. 462 din 4 decembrie 2009 emisă de revizuentă - astfel cum aceasta a fost modificată în privinţa datei încetării efectelor contractului de muncă prin decizia nr. 36 din 18 ianuarie 2010, prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 4 ianuarie 2010. Instanţele au apreciat că decizia respectă condiţiile de fond şi de formă a căror lipsă a fost imputată şi că desfiinţarea locului de muncă a avut un caracter efectiv, prin suprimarea definitivă a acestuia din structura funcţional-organizatorică a angajatorului.
2. Cel de-al doilea Dosar nr. 11037/3/2010, în care s-a pronunţat hotărârea atacată pe calea revizuirii, a avut ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 36 din 18 ianuarie emisă de revizuentă. Prin decizia nr. 2575 din 29 martie 2012 pronunţată în acest dosar s-a apreciat că în mod greşit s-a calificat această decizie de prima instanţă ca nereprezentând o decizie de concediere - tribunalul reţinând că: nu poate califica această decizie drept o decizie de concediere, efectele ei nefiind de încetare a raporturilor de muncă, ci un act decizional prin care angajatorul a prelungit termenul de preaviz ca urmare a suspendării acestuia pe parcursul incapacităţii de muncă; decizia de concediere a fost supusă deja controlului judecătoresc, apreciindu-se legalitatea şi temeinicia acesteia, şi, în consecinţă, singurele verificări care se mai pot face sunt cele referitoare la motivul suspendării termenului de preaviz şi durata finală a acestui, aspecte care nu au fost criticate. Curtea a admis recursul formulat de contestator, a modificat în tot sentinţa atacată, a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei de concediere din 18 ianuarie 2010, reintegrarea reclamantului în postul avut anterior şi plata de către revizuentă a despăgubirilor cuvenite.
Printre motivele care au determinat instanţa de recurs să anuleze decizia ulterioară, calificată ca o decizie de concediere, s-a aflat şi cel referitor la dispoziţiile art. 74 alin. (1) C. muncii, care impun ca decizia de concediere să cuprindă în mod obligatoriu şi motivele care au determinat concedierea. S-a reţinut astfel că prin decizia emisă de revizuentă s-a dispus că îi încetează contractul individual de muncă contestatorului la data de 18 ianuarie 2010 ca urmare a reducerii postului de agent comercial pe care îl ocupă, ceea ce nu este echivalent cu obligaţia angajatorului de a indica în concret motivele pentru care s-a redus postul respectiv, în materialitatea lor, prin raportare la situaţia salariatului şi la locul său de muncă - abia după aceea, în cadrul soluţionării litigiului, angajatorul putând face dovada cu înscrisuri care să confirme motivele ce au determinat concedierea acestuia.
Condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se referă la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză dintre cele două dosare - această cale fiind reglementată pentru evitarea judecării aceleiaşi pricini de două ori, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri pronunţate şi nediscutarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri indicată ca fiind contradictorie cu ocazia soluţionării celui de-al doilea dosar.
În cauza în speţă, faţă de elementele susdetaliate, nu se poate reţine tripla identitate impusă de norma procedurală incidentă, cel puţin sub aspectul obiectului.
Pe de altă parte, chiar dacă nu s-a discutat ad literam autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri în cel de-al doilea dosar, efectele ei au fost analizate, Curtea de Apel reţinând în motivarea celei de-a doua hotărâri că respingerea de un al complet al instanţei a unei contestaţii „împotriva unei alte decizii de concediere a reclamantului, nu are absolut nicio relevanţă în speţa de faţă aşa cum a susţinut instanţa de fond”.
Prin urmare, efectele hotărârii anterioare au fost înlăturate, nefiind recunoscute, iar o analiză a Înaltei Curţi asupra acestora ar pune în discuţie legalitatea modului de dispunere pe acest aspect, ceea ce ar constitui un veritabil control judiciar asupra acestei hotărâri.
Constatând, prin urmare, că cererea de revizuire este inadmisibilă, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 322 pct. 7 şi art. 326 alin. final C.proc.civ şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Neamţ împotriva deciziei nr. 2575 din data de 29 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7107/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7104/2012. Civil → |
|---|
