ICCJ. Decizia nr. 7107/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7107/2012
Dosar nr. 8152/95/2009*
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj, reclamantul H.I. a chemat în judecată pe pârâtele SC E.G.C. SA, Primăria municipiului Târgu Jiu, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, instanţa să dispună obligarea pârâtelor să soluţioneze notificarea nr. N1. privind un teren în suprafaţă de 921,35 mp. situat în Tg Jiu, str. M., judeţul Gorj, prin emiterea unei dispoziţii scrise, precum şi obligarea pârâtelor la plata unor daune interese în cuantum de 50 RON pe zi de întârziere începând cu data pronunţării hotărârii până la emiterea dispoziţiei şi obligarea la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 9 din 18 ianuarie 2010, a Tribunalului Gorj, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi respinsă cererea.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, iar prin decizia nr. 289 din 05 octombrie 2010, a Curţii de Apel Craiova, apelul a fost admis, sentinţa desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
A reţinut instanţa de apel că, sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1201 C. civ. privind identitatea de părţi, obiect şi cauză între prezentul litigiu şi cel soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 636 din 02 decembrie 2005, a Tribunalului Gorj, dar că este fondată susţinerea reclamantului potrivit căruia sentinţa civilă nr. 636/2005 şi-a pierdut puterea executorie întrucât dreptul de a cere executarea silită a sentinţei civile nr. 636/2005 s-a născut la data pronunţării acestei hotărâri şi s-a prescris după trecerea unui interval de trei ani de la data la care hotărârea a rămas definitivă.
După rejudecare, Tribunalul Gorj a pronunţat sentinţa civilă nr. 377 din 16 noiembrie 2011, prin care a admis acţiunea formulată şi a fost obligată pârâta să emită dispoziţie motivată privind notificarea reclamantului de a i se restitui în natură terenul în suprafaţa de 921,35 m.p. situat în Târgu Jiu, strada M., judeţul Gorj, precum şi la 2100 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Învestită cu soluţionarea apelului declarat de pârâta SC E.G.C. SA, prin decizia nr. 17 din 22 februarie 2012, a respins calea de atac ca nefondată pentru considerentele ce urmează.
Reclamantul H.I. a declanşat procedura administrativă obligatorie prev. de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, prin notificarea nr. 312/2001, adresată Primăriei Târgu Jiu, prin intermediul executorului judecătoresc E.M., prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 921,35 mp., situat în Târgu Jiu, str. M.
Prin adresa nr. A1. din 16 mai 2005, Primăria Târgu Jiu a înaintat notificarea formulată de reclamant către pârâta SC E.G.C. SA Târgu Jiu.
Întrucât notificarea nu a fost soluţionată în termen de 60 de zile, astfel cum prevăd dispoz. art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamantul a uzat de faza judiciară şi s-a adresat instanţei prin prezenta cerere, chemând în judecată atât Primăria Târgu Jiu, cât şi SC E.G.C. SA.
Prin decizia XX/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a statuat că lipsa răspunsului unităţii deţinătoare echivalează cu un refuz, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci dimpotrivă însăşi Constituţia prevede, la art. 21 alin. (2) că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC E.G.C. SA, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. pentru motivele ce urmează.
În dezvoltarea motivului de modificare prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. se arată că există motive contradictorii în cuprinsul sentinţei nesesizate de instanţa de apel, care faţă de rolul activ ar fi trebuit să observe că hotărârea apelată nu cuprinde elementele unei hotărâri valabile.
Prin dispozitiv, instanţa de fond încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 636/2005 a Tribunalului Gorj.
Instanţa de apel nu semnalează din oficiu existenţa contradicţiilor precum şi încălcarea dreptului la apărare bazat pe o hotărâre executorie, întrucât aceasta se execută şi nu considerentele hotărârilor.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii se referă la faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., iar dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. nu sunt incidente cauzei, deoarece acţiunea a fost admisă în parte, ceea ce conduce la aplicarea dispoziţiile art. 276 C. proc. civ.
Se solicită, în concluzie, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Intimatul H.I., prin concluziile scrise formulate, solicită respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, la probatoriile administrate şi la dispoziţiile legale aplicabile cauzei reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Recursul, fiind o cale extraordinară de atac, nu poate fi exercitat omisso medio, trecând peste calea de atac a apelului. De aceea, critica în recurs trebuie să privească legalitatea deciziei cu privire la modul de soluţionare a criticilor formulate în apel, neputându-se formula, omisso medio, aspecte de nelegalitate şi netemeinicie ale primei instanţe de fond, nesupuse dezbaterii în calea devolutivă de atac.
În cauză, reclamanta a învestit instanţa de apel cu nelegalitatea sentinţei sub aspectul greşitei reţineri a autorităţii de lucru judecat şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Recurenta, prin motivele de recurs, aduce critici noi sentinţei, fără să fi fost invocate şi în apel, respectiv cele referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ.
De altfel, prin considerentele recursului este criticată sentinţa sub aspectul existenţei unor motive contradictorii şi a inexistenţei autorităţii lucrului judecat şi nu decizia din apel.
Decizia instanţei superioare de fond este criticată sub aspectul lipsei de rol activ a instanţei, a încălcării dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. şi a încălcării dreptului la apărare câtă vreme el se poate baza doar „pe o hotărâre valabilă şi posibil de executat”. Această din urmă alegaţie va fi analizată ca reprezentând o greşită dezlegare a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Contrar opiniei recurentei, instanţa de apel a respectat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. atunci când a reţinut puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 636/2005 a Tribunalului Gorj şi nu autoritatea de lucru judecat cum invocă recurenta.
Efectul pozitiv al lucrului judecat, art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., arată că statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătoreşti se impun deopotrivă, părţilor şi instanţelor ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăţi anterioare, ce a tranşat irevocabil un aspect al litigiului.
În cauză, s-a stabilit irevocabil, urmare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5696 din 4 iulie 2011, ce a validat decizia Curţii de Apel Craiova nr. 289 din 5 octombrie 2010, că „sentinţa nr. 636/2005 nu şi-a pierdut puterea de lucru judecat, faţă de faptul că a devenit ineficace sub aspectul puterii executorii, creditorul obligaţiei poate porni un nou proces, în care invocând puterea de lucru judecat a primei hotărâri, să ceară pronunţarea unei noi hotărâri susceptibilă de executare silită.
Drept urmare, cele stabilite prin sentinţa nr. 636 din 2 decembrie 2005, obligarea pârâtei SC E.G.C. SA Târgu Jiu, autoarea SC E.G.C. SA, nu pot fi repuse în discuţie.
Osebit de aceasta, reclamantul are dreptul prevăzut de Legea nr. 10/2001, de a-i fi soluţionată notificarea având drept obiect restituirea în natură a terenului de 921,35 m.p.
Faţă de cele expuse rezultă că dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. au fost pe deplin respectate.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. de către instanţa superioară de fond trebuie precizat că rolul activ al instanţei nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia din părţi ce beneficiază de apărare calificată.
În etapa procesuală a apelului, instanţa de apel verifică, conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Rezultă din aceste dispoziţii că efectul devolutiv al apelului este limitat prin faptul că, expresie a principiului disponibilităţii, instanţa de apel va proceda la o nouă judecată asupra fondului, numai în limitele criticii formulate de apelant, cu alte cuvinte, poate judeca doar atât cât i s-a cerut - tantum devolutum quantum apellatum.
Or, instanţa de apel a răspuns criticilor formulate de pârâtă, împrejurare ce rezultă din conţinutul motivelor de recurs prin care nu se impută neanalizarea vreunui motiv de apel.
Cât priveşte criticile referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. de către prima instanţă, acestea nu pot fi analizate, aşa cum s-a arătat, pentru prima dată în recurs.
Intimatului, deşi are calitatea de parte câştigătoare în etapa procesuală a recursului, nu îi vor fi acordate cheltuielile de judecată solicitate, întrucât nu a făcut dovada cuantumului acestora, conform art. 1169 C. civ. şi art. 273 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (2) C. proc. civ., partea care a câştigat procesul are dreptul la plata cheltuielilor de judecată pe care „va dovedi că le-a făcut”.
În lipsa dovezii privind cuantumul onorariului de avocat suportat de parte, instanţa nu poate da eficienţă dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.G.C. SA împotriva deciziei nr. 17 din data de 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant H.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7110/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7105/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
