ICCJ. Decizia nr. 7175/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7175/2012
Dosar nr. 210/110/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 3 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de către reclamantul S.M.Y. împotriva Sentinţei civile nr. 1283 din 5 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a arătat că prin procură autentică, reclamantul S.M.Y. l-a împuternicit pe D.M. să-l reprezinte în faţa instanţelor de judecată în vederea redobândirii imobilului situat în municipiul Moineşti, str. R.F.
În ultimul alin. al acestei procuri s-a stipulat expres că „s-a ales ca loc de citare pentru toate procedurile cabinetul d-lui consilier juridic D.M.".
Întrucât reclamantul şi-a ales domiciliul comunicării actelor şi persoana însărcinată cu primirea acestora, în mod legal prima instanţă a procedat, cu respectarea cerinţelor impuse de art. 100 C. proc. civ., la comunicarea hotărârii la domiciliul procuratorului ales.
Faţă de data comunicării sentinţei, raportat la data depunerii recomandat la poştă a cererii de apel, apelul apare ca tardiv depus.
2. Recursul
2.1. Motive
Apelantul reclamant a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât a interpretat în mod eronat prevederile legale incidente şi a apreciat în mod greşit ca fiind îndeplinite condiţiile cumulative obligatorii impuse de art. 93 C. proc. civ.
Alegerea de domiciliu procesual trebuia să fie făcută prin textul contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei nr. 716/2005, fie printr-o cerere separată din care să reiasă în mod expres această alegere.
Adresa indicată în contestaţie, şi unde trebuiau comunicate actele de procedură, era în Israel, localitatea Cfar Saba, str. R. Contestaţia a fost formulată prin mandatar, neexistând nicio referire la alegerea de domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură la mandatar. La dosarul cauzei nu se află nicio cerere formulată de reclamant sau de mandatarul său, de alegere a domiciliului procesual la adresa acestuia din urmă.
Reclamantul i-a dat lui D.M. un mandat general prin care l-a împuternicit să facă acte generale de recuperare a imobilului reclamantului, urmând ca acesta să aleagă, atunci când aprecia necesar, domiciliul pentru comunicarea răspunsurilor la adresa cabinetului său. Acest fapt nu a avut loc în dosarul de faţă, întrucât prin contestaţie nu a fost ales un domiciliu pentru comunicarea actelor.
Procura dată lui D.M. nu este un mandat special pentru exercitarea acţiunii care face obiectul prezentului dosar, aspect care, coroborat cu lipsa alegerii de domiciliu pentru comunicarea actelor prin cererea introductivă sau prin altă cerere conduce la concluzia că toate actele de procedură îndeplinite de instanţa de fond trebuiau să fie comunicate la adresa domiciliului reclamantului şi nu la adresa mandatarului.
Faţă de locul în care este aşezat în cod art. 93, dispoziţiile sale privesc strict actele de procedură îndeplinite în cadrul unui dosar aflat pe rolul instanţelor de judecată.
În mod greşit a apreciat instanţa de apel că dacă într-o procură generală reclamantul şi-a ales ca domiciliu pentru comunicarea actelor la adresa mandatarului său, atunci implicit reclamantul ar fi ales şi în prezentul dosar domiciliul procesual pentru comunicarea actelor la adresa acestuia. Raţionamentul instanţei este greşit, întrucât alegerea de domiciliu trebuie să fie făcută în mod expres şi printr-o cerere în dosarul cauzei.
Alegerea de domiciliu trebuie făcută în mod expres, nu poate fi subînţeleasă.
Citaţia transmisă pentru repunerea pe rol în primă instanţă a fost semnată de A.L., iar nu de mandatarul reclamantului. Chiar dacă instanţa de fond îndeplinise până la acel moment toate actele de procedură în mod greşit la adresa mandatarului reclamantului, considerând în mod neîntemeiat că reclamantul şi-ar fi ales ca domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură adresa acestuia, pentru termenul din 5 septembrie 2007, pentru care cauza a fost repusă pe rol, actul de procedură nu a fost comunicat nici măcar mandatarului reclamantului, ci unei alte persoane.
Instanţa de apel a comunicat în mod greşit sentinţa la adresa mandatarului reclamantului.
Cererea de apel a fost formulată în termen, faţă de data la care reclamantul a luat cunoştinţă de sentinţă.
2.2. Analiza recursului
Deşi recurentul şi-a motivat în drept cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., criticile formulate vizează interpretarea şi aplicarea greşită a unor texte procedurale, respectiv art. 93 şi 284 C. proc. civ., astfel încât temeiul de drept al recursului îl constituie art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de care a fost analizată legalitatea hotărârii atacate, fiind reţinute următoarele aspecte:
Y.M.S. l-a împuternicit pe consilier juridic D.M. „cu biroul situat în municipiul Roman, judeţ Neamţ, str. R.M." să îndeplinească „tot ce crede de cuviinţă pentru redobândirea imobilului meu situat în România, municipiul Moineşti, str. R.F.".
În cuprinsul înscrisului intitulat „Procură" se mai arată că „în îndeplinirea mandatului său, împuternicitul meu (..) mă va reprezenta în faţa instanţelor judecătoreşti". În fine, la finalul procurii se arată că „aleg ca loc de citare pentru toate procedurile cabinetul d-lui consilier juridic D.M.".
În temeiul acestui mandat, D.M., în calitate de reprezentant al lui S.M.Y., a formulat cererea de chemare în judecată şi a indicat adresa arătată în procura la care şi face trimitere în cuprinsul cererii.
Aşadar, cererea de chemare în judecată a fost făcută cu respectarea cerinţelor art. 112 pct. 1 teza finală şi pct. 2 C. proc. civ.
Conform art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
De vreme ce reclamantul cu domiciliul în străinătate trebuie să indice chiar în cuprinsul cererii introductive de instanţă domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul, şi în lipsa unui text care să prevadă altfel, înseamnă că alegerea de domiciliu în condiţiile art. 93 C. proc. civ. este valabil făcută chiar înainte de declanşarea procesului civil. Alegerea de domiciliu nu trebuie să fie făcută, pentru chiar valabilitatea sa, exclusiv pe parcursul procesului.
Dovadă în plus că intenţia mandantului a fost ca sediul profesional al mandatarului să fie „loc de citare pentru toate procedurile", este că în primă instanţă mandatarul s-a înfăţişat înaintea judecătorului în urma citaţiei comunicate prin afişare pentru termenul din 19 octombrie 2005. Comunicarea citaţiei pentru termenul fixat după repunerea pe rol s-a făcut, de asemenea, în condiţii procedurale, cu respectarea cerinţelor art. 91 C. proc. civ. care stabileşte că înmânarea se face funcţionarului sau persoanei juridice însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada. Or, persoana care a semnat dovada de primire a citaţiei - A.L. - are calitatea pretinsă de textul arătat.
Argumentul conform căruia reclamantul nu l-ar fi împuternicit pe mandatar printr-o procură specială, ci printr-o procură generală, astfel încât nu este valabilă nici alegerea de domiciliu, nu poate fi primit. Împuternicirea pentru exerciţiul dreptului la acţiune constituie un act distinct de actul alegerii de domiciliu, şi, faţă de sancţiunea instituită prin art. 161 alin. (29 C. proc. civ., nelegalitatea sau nevalabilitatea acesteia ar fi putut fi supusă analizei numai până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe. În primă instanţă, însă, mandatarul citat la locul ales prin procură s-a înfăţişat şi nu a ridicat nicio obiecţie asupra eventualei nevalabilităţi a actului care îi justifica prezenţa în proces.
Având în vedere cele mai sus arătate, instanţa de apel a interpretat în mod corect prevederile art. 93 C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, a apreciat în mod corect faptul că termenul de exercitare a apelului a început să curgă de la data de 10 octombrie 2007, când hotărârea a fost comunicată la domiciliul ales.
Întrucât actele de procedură vizate prin criticile formulate în recurs au fost săvârşite cu observarea formelor legale prescrise pentru fiecare dintre ele, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care recursul nu este întemeiat.
În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.M.Y. împotriva Deciziei civile nr. 3 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7176/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7062/2012. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
