ICCJ. Decizia nr. 735/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 735/2012
Dosar nr. 25257/301/2010
Şedinţa din 07 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 18 noiembrie 2009, reclamanta SC V.R. SA a chemat în judecată pe pârâta SC A.I.C. SRL solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea debitoarei la plata sumelor de 1.398 lei, reprezentând preţul serviciilor de telefonie mobilă prestate debitoarei şi penalităţi convenţionale, în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, reclamanta SC V.R. SA a arătat că serviciile de telefonie prestate debitoarei au avut la bază contractul V. încheiat cu aceasta, în contul debitoarei fiind emise facturi fiscale în valoare de 1.392,92 lei, neachitate.
Judecătoria Constanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, reţinând că nu este indicat în contractul dintre părţi locul încheierii sau executării convenţiei, fiind aplicabile prevederile art. 1104 alin. (3) C. civ. şi faţă de dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. potrivit cărora „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului”, instanţa a apreciat că nu poate fi aplicată regula de competenţă alternativă, prevăzută de art. 10 pct. l din acelaşi cod.
Aşadar, prin sentinţa civilă nr. 9153 din 09 aprilie 2010, Judecătoria Constanţa s-a desesizat şi admiţând excepţia de necompetenţa teritorială a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 5798 din 26 aprilie 2011, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, la rându-i, s-a dezînvestit şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a se dezînvesti, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că sunt incidente în cauză prevederile art. 12 C. proc. civ., în accepţiunea cărora „reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din acelaşi cod, Judecătoria Constanţa fiind instanţa locului în care s-au executat în parte, obligaţiile izvorâte din contractul părţilor este competentă a soluţiona cauza.
Prin regulator de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili în favoarea Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a cauzei pentru considerentele ce succed:
Este de observat că, în ceea ce priveşte caracterul normei ce reglementează prevederile art. 5 C. proc. civ., referitoare la competenţa ratione loci a instanţei domiciliul pârâtului, acestea nu sunt imperative. Aşa fiind, dacă nu sunt invocate de către părţile interesate, nu pot fi invocate, din oficiu, de către instanţă. Aceasta deoarece, în acord cu dispoziţiile art. 159 din acelaşi cod, necompetenţa teritorială nu are caracter imperativ, ceea ce înseamnă că instanţa judecătorească nu este îndrituită să îşi decline, din oficiu, competenţa, ci numai la cererea părţilor.
Sub acest aspect trebuie precizat că Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a constatat în mod corect că sunt incidente dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., astfel că, în cazul în care competenţa teritorială de soluţionare a pricinii este alternativă, dreptul de a hotărî căreia dintre instanţe va trebui să se adreseze, învestind-o, aparţine exclusiv reclamantului.
Având în vedere dreptul reclamantului de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar şi în parte a obligaţiei, întrucât s-a adresat judecătoriei Constanţa şi această instanţă este competentă a soluţiona cererea, dat fiind caracterul normei ce reglementează competenţa teritorială, Judecătoria Constanţa legal învestită, conform art. 10 pct. l C. proc. civ., nu putea invoca din oficiu, necompetenţa sa teritorială.
Ca atare, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Constanţa, competenţa de soluţionare a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 726/2012. Civil. Divorţ. Revizuire - Fond | ICCJ. Decizia nr. 739/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
