ICCJ. Decizia nr. 724/2012. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 724/2012
Dosar nr. 828/59/2009
Şedinţa publică din 07 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 104/ R din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins cererea precizată, formulată de I.T. şi I.V. vizând lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei civile nr. 712 din 24 iunie 2009 a aceleiaşi instanţe şi a încheierilor date în Dosarul nr. 82591/325/2006 precum şi revizuirea şi contestaţia în anulare formulate împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) pct. 1 şi art. 318 teza 1 şi 2 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte cererea de revizuire petenţii nu au precizat-o şi nici nu au făcut dovada rămânerii definitive prin neapelare sau ca urmare a respingerii apelului ori a pronunţării în recurs cu ocazia evocării fondului.
Cât priveşte încheierile de şedinţă date în dosarul mai sus menţionat, s-a reţinut că acestea nu pot face obiect al unei cereri de revizuire, dispoziţiile art. 322 alin. (1) al C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.
Cererea de revizuire a fost privită ca inadmisibilă şi din perspectiva faptului că prin decizia nr. 712/ R din 24 iunie 2009 nu s-a evocat fondul, în sensul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Tot astfel, prevederile art. 2811, 281 C. proc. civ., conchide instanţa de revizuire, nu sunt aplicabile încheierilor de şedinţă date în dosar ci doar deciziei nr. 712/ R din 24 iunie 2009 care, printr-un dispozitiv extrem de clar a respins recursul petenţilor, neimpunându-se lămurirea acestuia în înţelesul art. 2821 C. proc. civ.
Nici cererea de completare a hotărârii în condiţiile art. 2822 C. proc. civ. nu a fost privită ca întemeiată, contestatorii nefăcând nicio referire la omisiunea afirmată.
Împotriva acestei decizii, irevocabile au declarat recurs I.T. şi I.V., invocând argumente de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea din 23 noiembrie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu s-a prezentat niciuna din părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata recursului.
Potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă din oficiu pe rol, cu citarea părţilor, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa recurenţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 23 noiembrie 2010 - data suspendării - nemaifiind îndeplinit niciun act de procedură.
În consecinţă, se va constata din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de revizuenţi fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorii I.T. şi I.V. împotriva deciziei nr. 104/ R din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2012. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 725/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
