ICCJ. Decizia nr. 7438/2012. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7438/2012
Dosar nr. 6701/1/2010
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2012
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9696 din 13 decembrie 2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.V. împotriva pârâtei SC E. SA, pârâta fiind obligată să vândă reclamantei, în condiţiile art. 2 alin. (1), (4) din Legea nr. 85 / 1992, camera X a Căminului situat în Bucureşti, str. H.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâtă şi continuat, în urma divizării sale parţiale, de către SC E.R.E. SRL (devenit proprietar, în urma divizării, al celor două cămine de nefamilişti din Bucureşti, str. H.) a fost admis prin decizia nr. 1170 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 730 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.V. împotriva hotărârii pronunţată în apel.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta a formulat, la data de 9 august 2010, prezenta cerere de revizuire.
Invocând motivul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a susţinut că există contrarietate de hotărâri în raport cu decizia nr. 744 din 26 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pronunţată cu privire la aceeaşi pricină - dreptul chiriaşilor de a cumpăra camerele imobilului cămin 1 şi 2 de la adresa menţionată, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă.
Revizuenta a arătat că au existat pe rolul instanţelor din Bucureşti un număr de peste 90 de dosare cu privire la obligarea intimatei de a vinde camerele către chiriaşi. În peste 65 de dosare, instanţele s-au pronunţat definitiv în sensul admiterii cererii chiriaşilor, iar hotărârile au fost puse în executare, iar alte cea 20 de dosare sunt încă pe rol.
Raţiunea pentru care există art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este şi pentru a evita situaţii precum cea de faţă, constând în soluţii total diferite date de către instanţe situaţiilor evident similare, a susţinut revizuenta.
Solicitând instanţei să aprecieze asupra extinderii aplicabilităţii art. 322 pct. 7 C. proc. civ.şi acestei speţe, revizuenta a exprimat opinia că există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, întrucât obiectul îl constituie acelaşi imobil, cauza este evident aceeaşi, iar una dintre părţi este prezentă în toate cauzele de acest gen, respectiv intimata. Mai mult, în hotărârea contradictorie supusă revizuirii, a cărei anulare se solicită, instanţa de recurs face referire la întreg imobilul şi la toţi chiriaşii acestuia, nu numai la partea din speţă.
Analizând cererea de revizuire, instanţa va reţine, cu prioritate, prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. ce dispun în sensul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, dispoziţii care se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului menţionat, situaţie în care executarea hotărârilor este imposibilă, pentru că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.
Cu alte cuvinte, pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară existenţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauza, condiţie fundamentală faţă de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii lucrului judecat.
Or, în cauză, nu este, însă, îndeplinită condiţia triplei identităţi.
Din susţinerile revizuentei şi din actele de la dosar rezultă că hotărârea pretins potrivnică, cât şi cele pronunţate în dosarele invocate de revizuentă, în care instanţele s-au pronunţat irevocabil în mod diferit în raport cu cererea revizuentei, şi anume în sensul admiterii cererii chiriaşilor, chiar dacă au avut acelaşi obiect, s-au pronunţat între intimata SC E.R.E. SRL şi alte persoane decât reclamanta din cauza de faţă, M.V.
Aşa fiind, susţinerea revizuentei în sensul că deciziile privesc aceeaşi cauză nu este întemeiată, deoarece ele au fost pronunţate în procese diferite, în care reclamanţii erau diferiţi.
Practica neunitară invocată în susţinerea cererii de revizuire, prin trimitere la hotărârile în care s-a dat o altă interpretare unor cereri având acelaşi obiect, nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reglementarea unor astfel de situaţii fiind atributul altor mecanisme instituţionale.
Faţă de cele ce preced, constatându-se că nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
De altfel, revizuentă nu a respectat nici termenul legal de declarare a revizuirii, termen care, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1C. proc. civ., este de o lună de la pronunţarea deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.V. împotriva deciziei nr. 730 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7458/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7069/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
