ICCJ. Decizia nr. 7610/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7610/2012
Dosar nr. 8765/2/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 521 din 09 aprilie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, pentru netimbrare. A respins, ca nefondată, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea cauzei. A admis excepţia inadmisibilităţii cererii reclamanţilor, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi Legii nr. 198/2004. A respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamanţilor C.G. şi G.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. cu sediul ales la S.C.A.C.P.A. în Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiilor invocate prin întâmpinare conform art. 137 C. proc. civ.
Cu privire la excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi Legii nr. 198/2004, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, s-a reţinut că, potrivit art. 10 din Legea nr. 198/2004, cererile adresate instanţelor judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu Statul Român a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de plata taxei de timbru, astfel că a respins ca nefondată excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru netimbrare.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea cauzei, Tribunalul a constatat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, competenţa în materia exproprierii revine Tribunalului Judeţean sau Tribunalului Municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială se află imobilul, astfel că s-a respins şi această excepţie ca nefondată.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor, tribunalul a reţinut că Legea nr. 198/2004 stabileşte cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale.
Prin decizia civilă nr. 141 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi C. şi G.C., împotriva sentinţei civile nr. 521 din 09 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA şi, pe cale de consecinţă, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond - Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În litigiul de faţă, s-a efectuat astfel un raport de expertiză tehnică în faza de rejudecare.
Din concluziile raportului de expertiză, rezultă că în ce priveşte terenul în litigiu, suprafaţa de 356 m.p. - înscris în C.F. amplasată în comuna G., sat M., suprafaţa ocupată faptic de Autostrada A2 este suprafaţa de 279 m.p. delimitată în planul de situaţie nr. 1 şi 2 prin punctele A, B,C şi D.
Situaţia de fapt a fost astfel lămurită, reieşind că este vorba de o expropriere „de facto", terenul fiind ocupat prin construirea autostrăzii, chiar dacă nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate şi nu a fost achitată reclamanţilor nicio sumă de bani cu titlu de despăgubire.
Conform art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, exproprierea de imobile se face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire prin hotărâre judecătorească.
Excepţia inadmisibilităţii nu poate fi acceptată, deoarece dacă ar fi primită s-ar îngrădi în fapt accesul la justiţie pentru reclamanţi.
Prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 6 din Protocolul I al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs, în termen legal pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în calitate de reprezentantă a Statului Român, pentru motivele de nelegalitate, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Decizia civilă atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Instanţa de apel trebuia să argumenteze de ce anume instanţa de fond a soluţionat greşit cauza prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii.
Hotărârea instanţei de apel se întemeiază exclusiv pe concluziile raportului de expertiză topografică, ca urmare a rejudecării apelului declarat de reclamanţi.
Instanţa de apel a ignorat faptul că în privinţa imobilului identificat cadastral situat în G., judeţul Ilfov, nu a intervenit exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Instanţa de apel nu a observat că acţiunea introductivă este inadmisibilă prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 198/2004, respectiv nu a fost emisă o hotărâre de guvern pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art 304 pct. 9 C. proc. civ., se reţin următoarele:
Reclamanţii C.G. şi G.C. au solicitat instanţie ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună stabilirea despăgubirilor pentru suprafaţa de teren de 356 m.p. situat în extravilanul comunei G., judeţul Ilfov, intabulat în C.F. a comunei G.
Instanţa de apel, prin desfiinţarea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare, a pronunţat hotărârea cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prima instanţă nu ar fi intrat în cercetarea fondului. Or, din conţinutul normei procedurale menţionate rezultă că legiuitorul a avut în vedere acea situaţie în care, ca urmare a analizei efectuate, instanţa de apel a apreciat că se impunea cu necesitate ca prima instanţă să cerceteze fondul cauzei, nefiind astfel suficient şi necesar să se constate că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă în temeiul unei excepţii procesuale.
Instanţa de apel s-a rezumat însă la a constata că tribunalul nu a examinat fondul cauzei, fără să facă aprecieri cu privire la necesitatea cercetării fondului.
Soluţia instanţei de fond cu privire la excepţia inadmisibilităţii este una justă, ceea ce conduce la concluzia că, în speţă, în mod corect nu s-a cercetat fondul.
Corect s-a statuat că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă, deoarece în cauză nu a fost emisă o hotărâre pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, neavând loc o expropriere a imobilului respectiv.
Nu poate fi reţinută susţinerea că a avut loc o expropriere „de facto", chiar dacă nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate şi nu a fost achitată reclamanţilor nicio sumă de bani cu titlu de despăgubire.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei civile nr. 141A din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Se va modifica decizia recurată în sensul art. 312 C. proc. civ., în sensul că se va respinge apelul declarat de reclamanţii C.G. şi G.C., împotriva sentinţei civile nr. 521 din 9 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 141A din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică decizia recurată, în sensul că, respinge apelul declarat de reclamanţii C.G. şi G.C. împotriva sentinţei civile nr. 521 din 9 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7630/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7609/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
