ICCJ. Decizia nr. 7605/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7605/2012
Dosar nr. 7121/117/2011
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 787 din 3 octombrie 2011 a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul B.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin decizia nr. 2539 din 8 iulie 2008 C.C.S.D. a dispus emiterea titlului de despăgubiri în favoarea reclamantului în calitate de moştenitor a defunctului B.R. pentru suma de 2.293.486 RON, iar în baza acestei decizii A.N.R.P-. a emis titlul de conversie din 14 noiembrie 2008 în cuantum de 1.793.486 RON, reprezentând un număr total de 1.793.486 acţiuni la o valoare de 1 RON pentru fiecare acţiune. A fost emis şi titlul de conversie din 23 august 2008 pentru suma de 500.000 RON reprezentând 500.000 acţiuni la valoarea de 1 RON/acţiune.
Instanţa a reţinut că nu se poate imputa statului încălcarea dreptului de proprietate sau aplicarea unui tratament discriminatoriu în raport cu beneficiarii unor titluri de conversie emise ulterior O.U.G. nr. 61/2010, deoarece creşterea sau scăderea valorii acţiunilor sunt în rizico-pericolul reclamantului, nu numai acţiunile Fondului Proprietatea au cunoscut oscilaţii de valoare în această perioadă, ci şi alte acţiuni care nu au avut legătură cu procesul de despăgubire. Mai mult, pentru suma de 500.000 RON reclamantul putea aştepta plata în numerar, dar reoptând pentru convertirea sumei în acţiuni la Fondul Proprietatea şi-a asumat şi riscul unei pierderi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul B.D., solicitând modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 947.920 RON.
Apelantul a invocat şi încălcarea art. 14 din C.E.D.O., deoarece titlul de valoare a fost convertit la valoarea supraevaluată de 1 RON pe acţiune, în timp ce în 2 mai 2001 conform art. 187 din Titlul 7 al Legii nr. 247/2005, au fost convertite titlurile la preţul de piaţă al acţiunilor (între 0,5 şi 0,4 RON pe acţiune), situaţie în care este evident tratamentul diferenţiat şi discriminarea reclamantului.
Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a constatat că apelul este nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul apelant a invocat încălcarea art. 1 Protocolul 1 la Convenţie întrucât valoarea de piaţă a acţiunilor emise de Fondul Proprietatea trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea de piaţă a bunului care a făcut obiectul ingerinţei, invocând în acest sens cauzele Velikovi şi Koprinarovi c. Bulgariei.
Prin decizia nr. 1990 din 14 noiembrie 2008 s-a emis titlul de conversie în cuantum de 1.793.486 RON, reprezentând un număr total de 1.793.486 acţiuni, la o valoare nominală de un leu pentru fiecare acţiune. Împotriva acestei decizii reclamantul apelant avea posibilitatea să formuleze plângere în ipoteza în care nu era mulţumit. Potrivit art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 d eciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.S.D. Plângerea suspendă exerciţiul dreptului de opţiune asupra titlului de despăgubire al titularului.
Pe de altă parte reclamantul a arătat că acţiunile au fost vândute la un preţ mai mic decât valoarea nominală a acţiunii menţionată în titlu de conversie însă această problemă nu poate fi imputată statului român, reclamantul fiind acela care stabileşte momentul în care îşi valorifică acţiunile la bursă. Este real că reclamantul a vândut acţiunile la o valoare mai mică de un leu/acţiune, însă fluctuaţiile pe pieţele bursiere în februarie 2011 s-au datorat crizei economice mondiale care a afectat acţiunile tuturor societăţilor nu numai cele ale Fondului Proprietatea. Reclamantul ar fi avut posibilitatea să aştepte ca preţul acţiunilor să crească şi abia ulterior să-şi valorifice acţiunile într-un context favorabil.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.D.A. împotriva sentinţei civile nr. 787 din 3 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosar nr. 7121/117/2011, pe care a menţinut-o.
Împotriva deciziei civile nr. 17/A din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul B.D.A. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (aducându-se în atenţia instanţei cauza Velikovi şi alţii c. Bulgariei)
Instanţa de apel a motivat ca reclamantul ar fi putut să formuleze plângere în condiţiile legii contenciosului administrativ împotriva titlurilor de conversie în cazul în care valoarea bunului era mai mare decât valoarea de piaţă a acţiunilor. Acest raţionament este greşit, întrucât plângerea prealabilă se depune în termen de 30 de zile, perioadă în care reclamantul nu avea de unde să ştie care valoarea reală a unei acţiuni, întrucât Fondul Proprietatea nu era listat pe bursă.
Un alt raţionament cuprins în decizia recurată este cel prin care instanţa de apel consideră că ar fi trebuit să aştepte un moment mai favorabil pentru vânzarea acţiunilor. Ambele raţionamente sunt în totală discordanţă cu jurisprudenţa C.E.D.O., întrucât contravin celor statuate de Curtea Europeană în cauza Velikovi precum şi în cauza Koprinarovi c. Bulgariei (parag. 31-32).
De asemenea, instanţa de apel a motivat că C.E.D.O. "a statuat că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat în sensul că ar stabili statelor contractante o obligaţie generală de restituire a bunurilor care le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenţia".
Faptul că acţiunile Fondului Proprietatea pe care le-a primit valorează mai puţin decât creanţa, înseamnă că aceasta nu a fost executată în întregime, diminuându-i astfel drepturile cu peste 40%, şi constituie o lipsire de bun.
Or, pentru lipsirea de bun reprezentată de cele peste 40 de procente neachitate din creanţă (în valoare de 947.920 RON) nu a primit nici un fel de compensaţie. Aşadar a fost supus unei sarcini disproporţionate şi excesive, care nu a păstrat justul echilibru şi a făcut ca lipsirea de bun să ducă la încălcarea art. 1 din Protocol (mutatis mutandis Velikovi şi alţii c. Bulgaria parag. 222 şi 49).
Pentru a aduce un argument în plus incertitudinii legislative şi pentru a combate un alt argument cuprins în decizia recurată - conform căruia reclamantul a optat de bună voie pentru acţiuni la Fondul Proprietatea în locul despăgubirilor în numerar - arată că a făcut această opţiune pentru că a fost indus în eroare de către Statul Român, prin justificările legiuitorului cu privire la suspendarea despăgubirilor în numerar din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 62/2010.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat greşit că el ar fi trebuit să aştepte despăgubirile în numerar în loc să reopteze pentru acţiuni la Fondul Proprietatea.
Procedura de despăgubire instituită de Statul Român creează discriminare întrucât lui i s-a convertit titlul la valoarea supraevaluată de 1 RON/acţiune, în timp ce după data de 2 mai 2011 conform art. 187 din Titlul VII al Legii 247/2005, au fost convertite titlurile la preţul de piaţă al acţiunilor (între 0,5 şi 0,4 RON/acţiune - preţul mediu ponderal pentru ultimele 60 de zile de tranzacţionare calculat de Bursa de Valori Bucureşti).
Consideră că nici o prevedere legală din dreptul intern nu poate justifica diminuarea drepturilor sale de creanţă, întrucât ar contraveni prevederilor Convenţiei Europene.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Motivele de nelegalitate invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile incidente și anume cele privind proprietatea și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la C.E.D.O.
În mod just instanța de apel a reținut că reclamantul nu a folosit această procedură legală, nu a contestat titlul de conversie, din contră a optat ca şi despăgubirile în numerar pe care le putea primi să fie transformate în titlu de conversie.
În ipoteza în care nu era mulţumit de valoarea acţiunilor raportat la valoarea imobilului reclamantul putea formula plângere împotriva deciziei emise de A.N.R.P. şi în acest context să valorifice jurisprudenţa C.E.D.O. relevantă. Se constată că, în ceea ce priveşte restituirea bunurilor trecute, de drept sau de fapt, în stăpânirea fostelor state comuniste Curtea de la Strasbourg a statuat că art. 1 Protocolul 1 nu poate fi interpretat în sensul că ar stabili statelor contractante o obligaţie generală de restituire a bunurilor care le-au fost transferate înainte ca ele să ratifice Convenţia. De asemenea, dispoziţiile acestui text nu impun statelor contractante nicio restricţie în exerciţiul libertăţilor de a determina cadrul normativ în materia restituirii bunurilor trecute în proprietatea statului şi nici condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele îndreptăţite.
Reclamantul putea invoca eventuala lipsă de previzibilitate a legii reparatorii prin plângerea pe care o putea formula împotriva titlului de conversie.
Opțiunea reclamantului B.D.A. pentru convertirea sumei la care era îndreptățit în acțiuni nu poate conduce la reținerea unei încălcări a dreptului său de proprietate sau a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la C.E.D.O.
În cuprinsul Cap.V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
În baza deciziei conținând titlul de despăgubire emis de C.C.S.D. și a drepturilor persoanelor îndreptățite, A.N.R.P. a emis titlul de conversie, potrivit dispozițiilor prevăzute în O.U.G. nr. 81/2007.
Potrivit art. 3 lit. h) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introdus prin O.U.G. nr. 81/2007, titlurile de conversie sunt certificate emise de A.N.P.R. în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise la Fondul „Proprietatea”.
Susţinerile recurentului reclamant sub aspectul incertitudinii legislaţiei şi a fluctuaţiei pe pieţele bursiere ce ar fi avut drept urmare, în opinia acestuia, o lipsire a bunului său pentru care nu a primit nicio compensaţie nu sunt critici de nelegalitate care să atragă incidenţa art. 304 C. proc. civ., neputând fi primite.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul B.D.A. împotriva deciziei civile nr. 17/A din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7607/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7603/2012. Civil. Legea 10/2001. Acţiune în... → |
|---|
