ICCJ. Decizia nr. 7608/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7608/2012
Dosar nr. 34337/3/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, la data de 25 august 2009, reclamanţii P.M. şi C.V.G. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, formulând contestaţie împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 11 iunie 2009, solicitând anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 2.387 m.p., situat în corn. Ş.J., jud. Ilfov, în ceea ce priveşte cuantumul acestor despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt coproprietarii terenului în suprafaţă de 17.624,03 m.p., situat în extravilanul corn. Ş.J., jud. Ilfov, drept de proprietate ce a fost înscris în C.F. a corn. Ş.J., jud. Ilfov, iar Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit că despăgubirea ce se acordă este de 41.924 RON, valoare inferioară valorii reale a terenului, criteriile de stabilire a despăgubirilor fiind prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului şi prejudiciul cauzat proprietarului, experţii ţinând seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului.
Au mai arătat reclamanţii că această valoare a fost făcută la preţul din 2006, deşi preluarea se face în anul 2009, valoarea fiind mult mai ridicată la această din urmă dată.
Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
S-a susţinut că terenul reclamanţilor în suprafaţă de 2.387 m.p. este necesar pentru construcţia tronsonului de autostradă Bucureşti-Ploieşti, în baza Legii nr. 198/2004 şi a H.G. nr. 941/2004, acesta fiind inclus în Hotărârea nr. 1546 din 14 noiembrie 2006, completată prin Hotărârea nr. 425/2008 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti.
S-a mai arătat că, în urma verificării actelor dosarului de expropriere, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor, iar cuantumul acestora s-a stabilit de experţii evaluatori, care au avut în vedere preţul de pe piaţa liberă la data întocmirii raportului de evaluare, valoarea reala a imobilului, apreciind că restul de teren nu numai că nu devine inutilizabil, dar prezintă interes pentru proprietar, ca urmare a sporului de valoare.
Prin urmare, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit de experţi evaluatori autorizaţi potrivit legii, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar despăgubirile consemnate pe numele expropriatului sunt 2 prealabile exproprierii şi surit juste, întrucât au fost stabilite cu respectarea legislaţiei în vigoare la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin sentinţa civilă nr. 1650 din 29 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a modificat în parte hotărârea nr. 297 din 11 iunie 2009 de stabilire a despăgubirilor, adoptată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită pe lângă Consiliul Local al corn. Ş.J., numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi a stabilit despăgubirile datorate de expropriator reclamanţilor la suma de 506.588 RON, echivalent a 119.628 euro, din care suma de 104.024 euro reprezintă valoarea de circulaţie a terenului expropriat, iar suma de 15.604 euro reprezintă prejudiciul adus proprietarului.
A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele:
Sesizat cu contestaţie împotriva hotărârii de expropriere, Tribunalul are competenţa să verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, va avea efecte depline hotărârea judecătorească, expropriatorul având obligaţia, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
Analizând prin prisma celor arătate mai sus cererea de majorare a despăgubirilor formulată de reclamanţi în cadrul contestaţiei, Tribunalul a reţinut din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experţi desemnată potrivit Legii nr. 33/1994 că valoarea unitară a terenului expropriat este, prin raportare la valoarea de piaţă ia momentul lunii august 2010, de 43,58 euro/m.p., valoarea totală a prejudiciului fiind de 506.588 RON echivalent a 119.628 euro, din care suma de 104.024 euro reprezintă valoarea de circulaţie a terenului expropriat, iar suma de 15.604 euro reprezintă prejudiciul adus proprietarului.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite la data întocmirii raportului de expertiză, iar la calcularea despăgubirilor, experţii şi instanţa vor ţine seama şi de daunele aduse proprietarului, prin urmare, faţă de aceste dispoziţii instanţa de fond a avut în vedere la cuantumul total al despăgubirilor şi acest prejudiciu.
În ceea ce priveşte prejudiciul individual, tribunalul a reţinut că prin exproprierea suprafeţei de teren de 2.387 m.p. aparţinând reclamanţilor, restul proprietăţii rămâne fără cale de acces, scăzând preţul de vânzare al acestuia, putând exista un spor de valoare ca urmare a creşterii interesului pe piaţa imobiliară în zonă, însă numai după refacerea drumului secundar de acces, astfel că, prejudiciul este minimal prin raportare şi la un eventual spor de valoare.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză cuantumul acestui prejudiciu este de 15.604 euro şi reprezintă prejudiciul adus proprietarului prin expropriere.
Constatând că despăgubirea solicitată de reclamanţi este superioară celei calculate de experţii evaluatori la momentul exproprierii, acţiunea reclamanţilor a fost admisă.
Împotriva sentinţei civile nr. 1650 din 29 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a formulat apel, prin care a solicitat să se constate netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate şi, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
După expunerea situaţiei de fapt dedusă judecăţii şi a parcursului judiciar al cererii, apelantul a arătat că, după efectuarea raportului de expertiză dispus de instanţă, prin propunerea de către experţi şi însuşirea de către instanţă a valorii terenului de 43,58 euro/m.p., s-au încălcat dispoziţiile art 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, în sensul că, la stabilirea despăgubirilor, nici experţii şi nici instanţa, nu s-au raportat la preţurile obişnuite de tranzacţionare ale altor imobile de acelaşi fel cu cel supus exproprierii.
A mai arătat că pentru soluţionarea cauzei este necesară o raportare la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care stipulează că "La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, la data întocmirii raportului de expertiză, imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială respectivă, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în consideraţie şi dovezile prezentate de aceştia."
Apelantul a criticat faptul că din conţinutul raportului de expertiză, valoarea terenului expropriat pe care au stabilit-o experţii şi a însuşit-o instanţa, are la bază ofertele de vânzare ale unor terenuri cu alte destinaţii şi fără a se cunoaşte poziţionarea acestora în raport cu terenul expropriat (anexele 4 şi 6 din raportul de expertiză), ceea ce conduce la concluzia că, în lipsa unor documente ce trebuiau anexate raportului (pe baza cărora să fie stabilită valoarea de piaţă) este evident că s-au încălcat dispoziţiile legale în materie, experţii neprezentând nici un preţ real de tranzacţionare ale terenurilor similare (cele declarate în faţa notarului public).
Apelantul a mai susţinut că experţii au avut în vedere doar oferta de vânzare, au ignorat în totalitate cererea de cumpărare deşi, aceştia cunoşteau faptul că preţul real de tranzacţionare este rezultatul întâlnirii cererii cu oferta, preţ consemnat în contractele de vânzare-cumpărare autentice.
În ce priveşte prejudiciul stabilit de către experţi şi însuşit de instanţă, apelantul a mai arătat că acesta este dat cu încălcarea legii, deoarece pe de o parte, nu poate fi încadrat într-un prejudiciu în înţelesul legii (desfiinţare de culturi agricole, de plantaţii, garduri etc), iar pe de altă parte, proiectul autostrăzii nu ar fi putut fi aprobat fără a se prevede căile de acces viitoare pentru proprietăţile la care a fost afectat prin construcţie.
Prin decizia nr. 235A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a fost schimbată în parte, sentinţa apelată, în sensul că, s-au stabilit despăgubirile datorate de expropriator reclamanţilor, la suma de 395.901 RON, echivalent a 93.954 euro, din care suma de 344.262 RON (81.699 euro) reprezintă valoarea de circulaţie a terenului expropriat, iar suma de 51.639 RON (12.255 euro) reprezintă valoarea prejudiciului, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Exproprierea, ca limitare extremă a dreptului de proprietate privată, este un act de autoritate publică, prin care se realizează dobândirea forţată a proprietăţilor private, necesare executării lucrărilor de utilitate publică, în schimbul unei despăgubiri.
Intimaţii- reclamanţi nemulţumiţi de întinderea despăgubirilor cuprinse în Hotărârea nr. 297 din 11 iunie 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Ş.J. jud. Ilfov, reclamanţii au sesizat Tribunalului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 198/2004, cu cererea ce face obiectul litigiului de faţă.
Sub aspectul criticilor apelantului, potrivit cu care sentinţa este nelegală şi netemeinică, faţă de faptul că instanţa de fond, prin omologarea raportului de expertiză a încălcat prevederile legale privitoare la modul de stabilire a sumelor solicitate de către reclamantă, s-a considerat că, în lumina dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Pe de o parte, la calcularea cuantumului despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, iar nu preţurile de ofertare, precum şi de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În speţă, aşa cum se reţine din concluziile expertizei efectuate de instanţa de apel, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv cele care fac referire la contractele de vânzare cumpărare, preţurile de tranzacţionare la terenurile de pe raza acelaşi unităţi administrativ teritoriale au variat foarte mult, înregistrând un trend ascendent, apoi descendent al valorii proprietăţilor, de la momentul emiterii hotărârii contestate.
Într-o atare situaţie şi pentru stabilirea cu respectarea dispoziţiilor legale a calculului despăgubirilor, în mod corect expertiza apelului a procedat prin luarea în considerare a valorilor tranzacţionate asupra unor terenuri aflate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ teritoriale într-un interval de timp 6 apropiat şi nu în funcţie de ofertele de vânzare la care s-a raportat expertiza instanţei de fond.
Astfel, prin raportare la data întocmirii raportului de expertiză a fost stabilită în apel o valoare de 30,31 euro/m.p. de teren, faţă de 43,58 euro/m.p. cât a reţinut instanţa de fond, ambele valori situate peste ceea ce a stabilit hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Ştefăneştii de Jos Ilfov.
Pe de altă parte, expertiza evaluatoare întocmită în apel, a evidenţiat o valoare de 34,23 euro/m.p. de teren, prin raportare la data exproprierii -11 iunie 2009.
În lumina dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, instanţa 1-a comparat cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi. Astfel, comparând aceste valori şi ţinând seama de fluctuaţia preţurilor de tranzacţionare ale terenurilor limitrofe celui în litigiu, în intervalul de timp scurs de la momentul emiterii hotărârii contestate (11 iunie 2009), preţuri care au înregistrat un trend ascendent, apoi descendent al valorii proprietăţilor, s-a apreciat că se impune acordarea despăgubirilor la nivelul momentului exproprierii, pentru a nu priva expropriatul de diferenţa de valoare care s-a " pierdut până la momentul efectuării expertizei, în litigiul pe care l-a declanşat şi care, în orice variantă de soluţionare, i-ar fi adus o majorare a despăgubirilor oferite de expropriator.
Această valoare se situează sub cea reţinută de instanţa de fond, conform expertizei efectuate în stadiul procesual anterior (506.588 RON, echivalent a 119.628 euro), subliniind temeiul criticilor apelantului, în privinţa criteriilor de raportare şi reţinere a nivelului despăgubirilor pentru imobilului expropriat.
Cât priveşte valoarea prejudiciului stabilit în expertiza fondului, s-a observat că s-a efectuat calculul acestuia, prin luarea în considerare a unui procent de 15% din valoarea terenului expropriat, considerându-se necesare cheltuieli pentru proiectarea şi executarea unui nou drum de acces (fila 84 dosar fond).
Expertiza efectuată în apel a avut în vedere, la calculul prejudiciului, aceiaşi procent de 15% din valoarea terenului expropriat, argumentând însă prin scăderea din valoarea normală a prejudiciului (de 20 - 25 %) a sporului de valoare, cu luarea în considerare şi a căderii pieţei imobiliare între data exproprierii şi data expertizei.
Observând situarea nivelului total al despăgubirilor sub cuantumul acordat de prima instanţă şi având în vedere dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., a fost admis apelul şi, pe cale de consecinţă, schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că despăgubirile cuvenite reclamanţilor sunt de 395.901 RON echivalent a 93.954 euro, din care suma de 344.262 RON (81.699 euro) reprezintă valoarea de circulaţie a terenului expropriat, iar suma de 51.639 RON (12.255 euro) reprezintă valoarea prejudiciului. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a formulat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs, recurentul pârât a arătat că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că, nu s-a ţinut cont de dovezile certe privind preţul de tranzacţionare al terenurilor similare cu cel expropriat, de data întocmirii raportului de expertiză şi daunele aduse proprietarului, prejudiciul de 15 % neavând acoperire reală şi legală.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii reclamantei, iar în subsidiar casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea expertizei.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile administrate de aceştia".
În cauză, raportul de expertiză a fost efectuat la nivelul anului 2010, iar în cuprinsul acestui raport, experţii au menţionat că evaluarea s-a făcut la data exproprierii, respectiv 11 iunie 2009, stabilind valoarea de circulaţie a terenului prin comparaţie cu 9 contractele de vânzare cumpărare depuse de părţi, 4 de recurentul pârât şi 5 de intimaţii reclamanţi, aplicând corecţii pentru tranzacţiile efectuate în perioada 2005-2008, rezultând o medie la nivelul anului 2007 din contractele depuse.
Or, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; atât experţii cât şi instanţa au obligaţia ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, ceea ce presupune în mod necesar administrarea de probe în acest sens.
Fundamentându-şi hotărârea pe concluziile unui raport de expertiză întocmit în anul 2009 care a avut în vedere tranzacţii imobiliare încheiate între anii 2005-2008, anexate raportului efectuat, Curtea de Apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care impun în mod expres obligaţia instanţei de a ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În consecinţă, constatând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu respectarea prevederilor art 26 din Legea nr. 33/1994 şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale, prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză, urmând a fi avute în vedere şi celelalte mijloace de apărare invocate de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 235A din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7609/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7607/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
