ICCJ. Decizia nr. 7607/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7607/2012
Dosar nr. 370/2/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2066 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă sub nr. 6748/4/2006 reclamanta K. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General, obligarea acestuia din urmă să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 2004 m.p., situat în Bucureşti, întrucât imobilul a fost preluat abuziv.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ.
După mai multe declinări, prin sentinţa civilă nr. 3F din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Ca urmare a decesului reclamantei survenit la data de 29 iulie 2010, a fost introdusă în cauză moştenitoarea acesteia B.C.G., care a înţeles să continue acţiunea autoarei sale.
La data de 4 mai 2011 reclamanta B.C.G. a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât şi a Ministerului Mediului şi Pădurilor, pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul revendicat.
Pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor a depus întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare în judecată prin extinderea cadrului procesual pasiv, iar, pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, cu motivarea că bunul revendicat face parte din domeniul public al statului.
Excepţia tardivităţii modificării cererii de chemare a fost respinsă de tribunal cu motivarea că pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General nu s-a opus modificării cererii.
Din oficiu, prima instanţă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti prin Primar General.
Prin sentinţa civilă nr. 1901 din 2 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V - a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti prin Primarul General, invocată din oficiu, s-a respins cererea formulată de reclamanta K.A., decedată pe parcursul soluţionării cauzei şi continuată de moştenitoarea B.C.G. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect revendicarea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că acţiunea în revendicare ce face obiectul prezentului dosar, raportat la prevederile art. 480 C. civ., este o acţiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său cere restituirea bunului de la posesorul neproprietar.
În cauză, posesorul terenului este Ministerul Mediului şi Pădurilor, dar bunul face parte din domeniul public al statului neputând fi înstrăinat, reclamanta putând obţine restituirea unilateral, în natură, a terenului pe calea Legii nr. 10/2001, întrucât a formulat notificarea nr. 549/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta criticând-o prin aceea că instanţa de fond a greşit atunci când a respins acţiunea întemeiata pe dispoziţiile art. 480 C. civ., întrucât prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se dă posibilitatea persoanelor cărora nu le-au fost soluţionate notificările de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv să se adreseze instanţelor de drept comun.
Prin decizia civilă nr. 153/A din 5 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.C.G. reţinând în considerentele deciziei că acţiunea de faţă, reprezintă o acţiune în revendicare de drept comun şi nu o acţiune bazată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, lege specială, astfel că nu este posibilă restituirea terenului proprietate publică.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta B.C.G. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că pentru restituirea imobilului teren a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, însă pârâta nu a răspuns în termenul prevăzut de lege astfel că a promovat prezenta acţiune în baza dreptului comun.
În raport cu cele expuse recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii în revendicare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta B.C.G. este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea formulată la data de 25 mai 2006 de reclamanta K.A. decedată pe parcursul soluţionării cauzei şi continuată de moştenitoarea B.C.G., reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâtului Ministerul Mediului şi Pădurilor la restituirea în natură a suprafeţei de teren de 2004 m.p., situat în Bucureşti, str. Şezătoarei nr. 13, fostă Calea Văcăreşti nr. 369 lotul 8 .
Reclamanta a indicat ca temei juridic al acţiunii în revendicare dispoziţiile art. 480 C. civ.
Fiind vorba de un imobil preluat în mod abuziv de către Statul Român în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, ambele instanţe au apreciat în mod corect că în speţă sunt incidente dispoziţiile legii speciale de reparaţie, dispoziţii ce se aplică prioritar, în raport cu dreptul comun.
Problema concursului dintre legea specială şi legea generală a fost tranşată prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în considerentele căreia s-a statuat că aplicarea acestui principiu de drept, recunoscut şi în alte sisteme juridice şi invocat de însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa exclude posibilitatea ca după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 să mai poată fi promovat vreun demers în instanţă pentru imobilele preluate abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel recurenta -reclamantă are posibilitatea de a obţine, eventual, restituirea în natură a terenului în litigiu, în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, întrucât notificarea a rămas nesoluţionată până la acest moment de către pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamanta B.C.G. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.C.G. împotriva deciziei civile nr. 153A din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7608/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7605/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
