ICCJ. Decizia nr. 7609/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7609/2012
Dosar nr. 39231/3/2010
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă sub nr. 39231/3/2010, reclamanţii C.T. şi C.R. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, Direcţia Transporturi, Drumuri, Sistematizare, din cadrul P.M.B. şi Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul P.M.B., pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să oblige expropriatorul să dea curs notificării din 04 aprilie 2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea acestora din str. B. şi să constate că, comisia nu a ţinut seama de podul clădirii pentru care nu au primit nici un fel de despăgubire, şi să fie obligată pârâta la calculul unor despăgubiri corespunzătoare.
În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că sunt proprietari ai imobilului din Bucureşti, str. B. în baza actului de vânzare-cumpărare din 16 mai 2006 emis de P.M.B. prin SC R. SA pentru apartamentul de 4 cam. şi dependinţe cu suprafaţa utilă de 147,7 m.p., şi a Titlului din 06 februarie 2008 pe suprafaţa de teren de 145,25 m.p. - cotă indiviză, emis de Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti.
Fată de cele arătate mai sus reclamanţii solicită să se constate că scrisoarea ce le-a fost comunicată la 19 iulie 2010 nu este o notificare in sensul legii, astfel că aceasta este nulă şi nu poate produce efecte.
Reclamanţii solicită să se constate că oferta făcută pe Legea nr. 198/04 cuprinde o calculaţie nelegală în ceea ce îi priveşte, de vreme ce prin instrucţiunile de aplicare aceasta face apel la calculaţia făcută deja pe Legea exproprierii nr. 33/1994.
Această nouă ofertă este abuzivă, ascunzând în fapt intenţia vădită de a veni cu o altă propunere de preţ a cărei susţinere juridică este precară.
Fată de această situaţie, reclamanţii solicită instanţei să constate că legea aplicabilă în speţă este Legea nr. 33/1994 şi nu Legea nr. 198/2004, prin urmare, să oblige intimatele să continue procedura de expropriere începută în anul 2008, la preţul unitar la care s-au angajat în numele Statului Român la acea data, în urma unei evaluări legale, la metrajul atestat de actele acestora şi necontestat de intimate.
În plus, solicită să se constate, de asemenea, că nu s-a ţinut seama de podul clădirii, din care ar putea amenaja un apartament confortabil (în cota de 51,86%) din suprafaţa de 106,98 mp, pentru care nu a primit nici un fel de propuneri de despăgubire şi, pe cale de consecinţă, să fie obligat expropriatorul la calculul unei despăgubiri corespunzătoare.
În motivarea cererii precizatoare, reclamanţii au arătat că, în urma primirii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 154 din 02 septembrie 2010, au decis în cunoştinţă de cauză să accepte oferta expropriatorului făcută prin această hotărâre şi, în consecinţă, să primească suma de 684.409 RON oferită ca despăgubire.
În aceste condiţii, reclamanţii arată că solicită majorarea despăgubirii oferită de expropriator în sensul că nu s-a ţinut seama de faptul că suprafaţa expropriată a fost greşită, fiind mult mai mare.
Tot la data de 03.12.2010, s-a depus prin serviciul registratură cerere de intervenţie în interes propriu formulată de Cabinetul de Avocat C.D.G., cerere prin care acesta solicită obligarea Comisiei de expropriere la plata unei despăgubiri egale cu prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinţă a spaţiului cu destinaţia de sediu profesional.
În motivarea cererii de intervenţie, intervenientul susţine că, în imobilul supus exproprierii, a avut cabinetul de avocat, astfel că, prin expropriere, a fost prejudiciat pentru nefolosinţa spaţiului cu destinaţia de sediu profesional. în aceste condiţii, intervenientul solicită stabilirea despăgubirii ce i se cuvine.
A fost ataşat dosarul administrativ privind exproprierea imobilului aparţinând reclamanţilor,
La termenul din 15 decembrie 2010, reclamanţii au precizat că înţeleg să se judece in contradictoriu numai cu expropriatorul Municipiul Bucureşti.
La termenul din 02 martie 2011, Tribunalul a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Cabinetul de Avocat C.D.G. şi pentru reclamanţi proba cu expertiză evaluatorie imobiliară, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, expertiză ce a fost depusă la data de 22 aprilie 2011, prin serviciul registratură şi la care reclamanţii şi intervenientul au formulat obiecţiuni depuse la dosar la 26 aprilie 2011.
La data de 20 iunie 2011, reclamanţii şi intervenientul în interes propriu, au depus, prin serviciul registratură, cerere de disjungere a cauzei, cerere prin care arătau că achiesează la concluzia comisiei de experţi în sensul că valoarea imobilului este de 53.700 euro, motiv pentru care solicită disjungerea cauzei şi formarea unui alt dosar care să cuprindă obiecţiunile la expertiză, respectiv prejudiciul provocat de expropriator foştilor proprietari şi intervenientului.
La termenul din 22 iunie 2011, Tribunalul a respins ca fiind neîntemeiate obiecţiunile formulate de reclamanţi şi de intervenient la raportul de expertiză şi a luat act de precizarea reclamanţilor că cererea vizează suprafaţa de teren neluată în considerare în decizia de expropriere.
Prin sentinţa civilă nr. 1282 din 06 iulie 2011 Tribunalul Bucureşti , secţia a IlI-a civilă, a admis în parte cererea precizatoare formulată de reclamanţii C.T. şi C.R., a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafaţa de 46,53 m.p., ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de P.F.A. C.A.A., la suma de 220.924,44 RON, echivalentul a 53.700 euro, a respins ca neîntemeiate cererea privind evaluarea podului mansardabil şi a prejudiciului şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Cabinetul de Avocat C.D.G.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr. 262 din 02 noiembrie 2006 a C.G.M.B. s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes local „Dublarea Diametralei N-S pe Tronsonul Buzeşti -B. - Vasile Pârvan, etapa 1 din tronsonul Buzeşti - B. -Vasile Pârvan - BP Haşedeu - Uranus - Calea Rahovei", sectoarele 1, 5 şi 6, conform procesului verbal pentru consemnarea cercetării prealabile nr. 22/730 din 11 octombrie 2006.
Prin raportul de evaluare întocmit de expert evaluator C.B. in luna martie 2008, s-a stabilit drept cuantum al despăgubirilor datorate reclamanţilor suma de 833.610 RON.
Ulterior, la data de 15 iulie 2010, P.F.A. C.A.A. a evaluat terenul expropriat in suprafaţă de 98,72 mp şi construcţiile demolate in suprafaţă de 147,70 m.p. la suma totală de 684.409 RON.
Prin procesul-verbal din 02 septembrie 2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri in sumă de 684.409 RON, sumă cu care reclamanţii nu au fost de acord, iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii propuse de expropriator la suma de 684.409 RON, ce a fost consemnată pe numele şi la dispoziţia reclamanţilor.
În speţă Tribunalul a apreciat că, faţă de poziţia procesuală a reclamanţilor, care au beneficiat de apărare calificată pe tot parcursul soluţionării prezentei cauze, obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost precizat, constă în evaluarea suprafeţei de teren ce nu a fost avută în vedere de către expertul C.A.A. la întocmirea raportului de evaluare.
Din acest punct de vedere Tribunalul a constatat că aşa cum reiese din actele de proprietate depuse de reclamanţi la dosar, locuinţa cumpărată de reclamanţi şi situată în str. B., sector 1, Bucureşti, are o suprafaţă utilă de 147,70 m.p. din care 98,72 m.p. teren sub construcţie, locuinţa fiind compusă din patru camere, hol, debara, culoar, bucătărie, baie şi pivniţă.
De asemenea, din titlul de proprietate emis la 06 nfebruarie 2008 de către Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti rezultă că terenul in suprafaţă de 145,25 m.p. aferent apartamentului şi situat în Bucureşti, str. B. se trece in proprietatea reclamanţilor.
Cu toate acestea, în actele de expropriere apare că reclamanţilor li s-a expropriat suprafaţa de teren de 98,72 m.p., deşi în realitate acestora li s-a expropriat suprafaţa de 145,25 m.p.
În aceste condiţii, tribunalul a constatat că suprafaţa de 46,53 mp nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de P.F.A. C.A.A., deşi şi această suprafaţă a fost expropriată.
În consecinţă, tribunalul a admis în parte cererea precizatoare şi a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru suprafaţa de 46,53 m.p., ce nu a fost evaluată prin raportul de evaluare întocmit de P.F.A. C.A.A., la suma de 220.924,44 RON, echivalentul a 53.700 euro.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea privind evaluarea podului mansardabil având în vedere că, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 2006, reclamanţii nu au nici un drept de proprietate asupra acestui pod sau asupra unei cote părţi indivize din acesta, astfel că nu se justifică cererea acestora de evaluare a podului mansardabil.
Referitor la evaluarea prejudiciului, Tribunalul a constatat că acesta a fost avut în vedere la stabilirea despăgubirii întregului imobil, faţă de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, conform cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului. Pe cale de consecinţă, cererea privind evaluarea prejudiciului a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Cabinetul de Avocat C.D.G., Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată faţă de concluziile raportului de expertiză, care a constatat că prejudiciul solicitat de intervenient a fost inclus in cuantumul despăgubirii acceptate de către proprietar.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii C.T. şi C.R., intervenientul Cabinetul de Avocat C.D.G. şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General
În motivarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, acesta a arătat că în vederea punerii în aplicare a H.G. nr. 590 din 23 iunie 2010 expropriatorul, Municipiul Bucureşti a desfăşurat procedura de expropriere pentru imobilul proprietatea reclamanţilor.
În acest sens a fost evaluată suprafaţa de 98,72 m.p. de teren şi 147,70 m.p. construcţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 198/2004, fiind emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010 pentru suprafeţele anterior menţionate.
În motivarea apelului declarat de reclamanţii C.T. şi C.R., aceştia au criticat hotărârea susţinând că prima instanţă nu a actualizat suma datorată de P.M.B. către reclamanţi şi nu a administrat probe atunci când a stabilit suma datorată de expropriator.
În motivarea apelului declarat de apelantul Cabinet de Avocat C.D.G., acesta a arătat că prima instanţă nu a administrat probe şi nu a motivat în sentinţa atacată faptul de a fi respins cererea apelantului de intervenţie în interes propriu.
Apelantul a solicitat în raport cu motivele legale invocate la prima instanţă schimbarea sentinţei, în sensul de a despăgubi şi Cabinetul de Avocat, ca entitate juridică păgubită de expropriator.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma criticilor expuse mai sus, având în vedere dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, acesta a susţinut că în mod greşit instanţa a acordat despăgubiri reclamanţilor pentru suprafaţa de 46,53 m.p. de teren, deoarece această suprafaţă nu a făcut obiectul procedurii de expropriere iar reclamanţii nu au formulat un capăt de cerere prin care să solicite exproprierea totală a imobilului.
Critica a fost apreciată ca nefondată, pentru următoarele considerente, care vor substitui în parte hotărârea primei instanţe:
Reclamanţii C.T. şi C.R. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie situat în Bucureşti strada B., în suprafaţă utilă de 147,70 m.p., potrivit contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate din 30 mai 2007.
În contract se menţionează transmiterea în folosinţă a curţii, în suprafaţă de 46,53 m.p.
Potrivit înscrisurilor cu privire la expropriere emise de pârât (notificarea din 04 aprilie 2008 şi adresa din 16 iulie 2010 - dosar T.B.), reclamanţilor li s-a adus la cunoştinţă faptul exproprierii imobilului compus din 147,70 m.p. construcţie şi 98,72 m.p. teren situat sub construcţie pentru care s-a propus acordarea unei despăgubiri în cuantum de 684.409 RON.
Reclamanţii însă, astfel cum s-a arătat mai sus, sunt proprietarii suprafeţei de 145,25 m.p. - cotă indiviză -, prin cererea formulată solicitând acordarea de despăgubiri şi pentru diferenţa de teren de 46,53 m.p.
Chiar dacă această suprafaţă de teren a rămas neexpropriată în procedura efectuată de pârât, Curtea constată că reclamanţilor li se cuvin despăgubirile acordate de prima instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, potrivit cu care despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Or, suprafaţa de teren de 46,53 m.p., rămasă neexpropriată, în mod evident nu mai poate fi folosită de către reclamanţi, astfel că prin exproprierea parţială aceştia au suferit un prejudiciu ce se impune a fi inclus în valoarea despăgubirilor conform textului de lege enunţat mai sus.
Potrivit expertizei efectuată în faţa primei instanţe, întocmită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, comisia de experţi a evaluat prejudiciul cauzat proprietarilor prin neexproprierea suprafeţei totale la suma de 220.924,44 RON (echivalent a 53.7000 euro), reprezentând valoarea de piaţă a suprafeţei de 46,53 m.p.(145,25 m.p.-98,72 m.p.).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanţii reclamanţi C.T. şi C.R., aceştia au criticat hotărârea solicitând completarea dispozitivului cu sintagma „plata se va face la paritatea leu euro din ziua efectuării plăţii", motivat de faptul că sunt prejudiciaţi din cauza deprecierii monetare.
Critica a fost apreciată ca nefondată, întrucât, pe de o parte, nu se poate specula la acest moment asupra deprecierii monetare în momentul executării hotărârii judecătoreşti, iar pe de altă parte, în cazul în care pârâtul nu îşi îndeplineşte de bunăvoie obligaţia de plată stabilită prin hotărârea definitivă, recurenţii pot solicita actualizarea sumei în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie, conform art. 3712 alin. (3) C. proc. civ.
Nefiind formulată în faţa instanţei de apel cererea de actualizare a sumei cuvenite, a fost apreciată ca fiind nefondată şi critica apelanţilor reclamanţi în sensul că instanţa nu a administrat probe sub acest aspect.
Mai mult, Curtea a constatat că în cadrul concluziilor pe fond reclamanţii au solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtului să achite despăgubirile stabilite prin raportul de expertiză, iar instanţa a acordat suma stabilită în raportul de expertiză, cu respectarea principiul disponibilităţii consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
În consecinţă, exercitând controlul judiciar în limitele criticilor formulate, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul intervenient Cabinetul de Avocat C.D.G. Curtea a reţinut următoarele:
Apelantul a criticat hotărârea primei instanţe susţinând că instanţa de fond nu a administrat probe şi nu a motivat prin sentinţă faptul de a fi respins cererea de intervenţie.
Critica a fost apreciată ca nefondată, având în vedere că în cauză au fost administrate proba cu înscrisuri şi expertiză, iar din considerentele hotărârii rezultă că instanţa a motivat soluţia de respingere a cererii de intervenţie, faţă de concluziile raportului de expertiză care a constatat că prejudiciul solicitat de intervenient a fost inclus în cuantumul despăgubirii acceptate de către proprietar.
Această soluţie este apreciată ca fiind corectă şi este însuşită ca atare de instanţa de apel.
De altfel, prin motivele de apel, reclamantul nu a formulat alte critici concrete care să fie analizate de Curte şi să justifice schimbarea hotărârii apelate.
În consecinţă, Curtea a respins ca nefondat şi apelul declarat de apelantul intervenient
Împotriva deciziei civile nr. 82A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
La momentul consemnării despăgubirilor, imobilul a trecut în proprietatea expropriatorului, Municipiul Bucureşti, în temeiul art. 15 din Legea nr. 198/2004.
Prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost precizată, reclamanţii, C.T. şi C.R., au solicitat Tribunalului Bucureşti maj orarea cuantumului despăgubirilor stabilite de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 prin Hotărârea nr. 154 din 02 septembrie 2010, cu motivarea ca nu s-a ţinut seama de împrejurarea că suprafaţa expropriată a fost greşită, suprafaţa de teren deţinută fiind mai mare decât cea reţinută de Comisie şi nu s-a ţinut seama de podul clădirii, pentru care nu au primit niciun fel de despăgubire.
În cauza s-a administrat proba cu expertiza tehnică evaluatoare, care a avut printre obiectivele stabilite de instanţă evaluarea eventualului prejudiciu ce se va cauza reclamanţilor.
Echipa de experţi a considerat ca reclamanţii au fost prejudiciaţi prin neacordarea măsurilor compensatorii pentru întreaga suprafaţă de teren de 145,25 m.p., conform titlului de proprietate, prin urmare prejudiciul estimat ar fi valoarea de piaţă a suprafeţei de teren de 46,53 mp, care a fost evaluată la acelaşi preţ ca şi suprafaţa expropriată, rezultând o despăgubire de 220.924,44 RON.
Se consideră că hotărârea pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor prevăzute de art. 24 alin. (4) şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor, consacrat de art. 129, alin. (6) C. proc. civ.
Pentru următoarele considerente, suprafaţa de teren de 46,53 m.p. nu a făcut niciodată obiectul vreunei proceduri de expropriere, nici în temeiul Legii nr. 33/1994 şi nici în temeiul Legii nr. 198/2004, aşadar nu a trecut niciodată în proprietatea Municipiului Bucureşti, fiind în continuare în proprietatea reclamanţilor.
Dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 46,53 m.p. ar fi putut trece din patrimoniul reclamanţilor, în domeniul public al Municipiului Bucureşti, fie după desfăşurarea procedurii administrative reglementată de Legea nr. 198/2004, după consemnarea sumei de bani stabilită cu titlu de despăgubiri de către Comisia constituită potrivit art. 6, alin. (1) din lege, aşa cum prevede art. 15 din acelaşi act normativ, fie prin hotărâre judecătorească, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 33/1994, la cererea expropriatorului, potrivit art. 21 din lege sau la solicitarea expresă a proprietarului, în condiţiile art. 24, alin. (4).
Se susţine că este profund nelegal să se acorde despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 46,53 m.p., fără ca în prealabil să se ceară şi să se dispună pe cale judecătorească exproprierea restului proprietăţii reclamanţilor, ajungându-se astfel la situaţia absurdă în care proprietarii primesc şi valoarea de piaţă pentru întreaga suprafaţă de teren de 145,25 m.p. şi rămân şi cu dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 46,53 m.p.
Pe de alta parte, Curtea de Apel, a respins susţinerea recurentei referitoare la faptul că, pentru a primi despăgubiri pentru acea suprafaţă de teren, reclamanţii ar fi trebuit să solicite exproprierea totală, motivat de faptul că art. 26, alin. (1) din Legea nr. 33/1994 prevede posibilitatea reparării prejudiciului cauzat proprietarului.
Întemeindu-şi decizia pe dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 şi acordând valoarea de piaţa a suprafeţei de 46,53 m.p. de teren ca reprezentând prejudiciu pentru exproprierea suprafeţei de 98,72 m.p. de teren şi 147,70 m.p. de construcţie, instanţele, atât cea de fond, cât şi cea de apel, au încălcat flagrant prevederile acestui text de lege.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând eronata interpretare şi aplicare a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994. Aceste critici de nelegalitate sunt fondate.
Reclamanţii C.R. şi C.T. au solicitat prin cererea introductivă obligarea expropriatorului de a da curs notificării din 04 aprilie 2008, în vederea acordării unei juste despăgubiri pentru proprietatea acestora din str. B. şi să fie obligată pârâta la plata unor despăgubiri corespunzătoare. Ulterior prin cererea precizatoare, reclamanţii au solicitat majorarea cuantumului despăgubirii oferite de expropriator, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că suprafaţa expropriată este mai mare.
Dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
De asemenea, art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede în mod expres că expropriatorul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum şi orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubiri pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a H.G. prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui art. se soluţionează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
Aşa cum rezultă din interpretarea acestor dispoziţii legale, nu poate fi admisibilă cererea reclamanţilor prin care ei contestă practic întinderea suprafeţei de teren expropriate, solicitând despăgubiri pentru o suprafaţă de teren de 46,53 m.p. ce nu a făcut niciodată obiectul procedurii de expropriere. Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanţii au fost expropriaţi pentru suprafaţa de 147,70 m.p. construcţie şi 98,72 m.p. teren situat sub construcţie, pentru care s-a propus acordarea unei despăgubiri în cuantum de 684.409 RON.
Instanţele de judecată (de fond şi apel) în mod eronat au considerat că pentru suprafaţa de 46,53 m.p. rămasă neexpropriată se impune a fi acordate despăgubiri deoarece nu mai poate fi folosită de către reclamanţi, interpretând şi aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. În lipsa unei exproprierii efective a acestei suprafeţe de teren, nu se pot acorda despăgubiri, nefiind vorba de existenţa unui prejudiciu efectiv creat proprietarului prin expropriere (damnum emergens), care să fie luat în considerare la stabilirea despăgubirii, peste valoarea reală a imobilului expropriat.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 1282 din 6 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, pe care o va schimba, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor C.R. şi C.T. Se va respinge apelul declarat de reclamanţi şi intervenientul Cabinetul de avocatură C.G.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 82A din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică decizia atacată, în sensul că, admite apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, împotriva sentinţei civile nr. 1282 din 6 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, pe care o schimbă, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor C.R. şi C.T.
Respinge apelul declarat de reclamanţi şi intervenientul Cabinetul de avocatură C.G.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7610/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7608/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
