ICCJ. Decizia nr. 7637/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7637/2012
Dosar nr. 35121/1/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 17 aprilie 2009, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârât, şi a admis acţiunea formulată de reclamanta S.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar în consecinţă:
a anulat parţial hotărârea din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.R. SA (art. 2);
a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul în suprafaţă de 2.480 m.p., situat în localitatea G., categoria de folosinţă arabil, la suma de 297.600 RON, reprezentând echivalentul sumei de 66.366 euro;
a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local al comunei G.;
a obligat pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.885 RON.
În motivarea soluţiei, Tribunalul a reţinut că prin hotărârea din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.R., în favoarea numiţilor S.I. şi I.I. s-a aprobat acordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat, situat în localitatea G., categoria de folosinţă arabil, tarlaua 17, în suprafaţă de 2.480 m.p., identificat prin numărul cadastral, în cuantum de 15.128 euro.
Prin sentinţa civilă nr. 1885/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei S.L. asupra imobilului cu nr. top de comasaţie şi în suprafaţă de 4.362 m.p. şi asupra parcelei cu nr. top vechi, nr. top de comasaţie în suprafaţă de 2.800 m.p., cu titlu de cumpărare, ca bun propriu. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 7424 din 02 octombrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acţiunea reclamantei şi s-a dispus modificarea titlului de proprietate eliberat în favoarea numitului S.I., în sensul că în loc de parcela în suprafaţă de 2.800 m.p., s-a menţionat parcela în suprafaţă de 2.800 m.p. din tarlaua în consecinţă, reclamanta a dovedit că este titulara dreptului de proprietate cu privire la terenul expropriat, astfel încât sunt neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, iniţial s-a stabilit valoarea de circulaţie a terenului expropriat la suma de 449.376 RON, concluzionându-se că terenul expropriat este situat în intravilanul comunei G., într-o zonă rezidenţială, fiind înscris în C.F.
Faţă de împrejurarea că raportul a fost semnat doar de către experţii T.M. şi C.R., instanţa a revenit cu adresă la comisia de experţi cu solicitarea de a se efectua o lucrare comună, iar răspunsul întocmit la obiecţiunile formulate de părţi a fost semnat cu obiecţiuni de expertul G.P., care a arătat că există puncte de vedere divergente privind localizarea terenului (extravilan sau intravilan). Expertul G.P. a apreciat că valoarea despăgubirii este de 224.688 RON.
Din adeverinţa din 07 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei G., rezultă că terenul în litigiu se află în intravilanul comunei G.
Prin răspunsul la obiecţiunile formulate, comisia de experţi a stabilit valoarea terenului expropriat, în suprafaţă de 2.480 m.p., la suma de 297.600 RON, care reprezintă echivalentul sumei de 66.365 euro (1 euro=42.903 RON).
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 301 din 06 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că faţă de expertiza efectuată la prima instanţă, nu se impune efectuarea unui nou raport de expertiză.
Dispoziţia de anulare parţială a Hotărârii nr. 4 din 30 ianuarie 2007 nu afectează legalitatea hotărârii primei instanţe.
Chiar dacă nu a formulat expres o cerere de anulare parţială sau totală a hotărârii prin care au fost stabilite despăgubirile pentru expropriere, reclamanta a contestat valoarea despăgubirii.
Dispunând asupra modificării cuantumului despăgubirii potrivit valorii stabilite prin expertiză, este evident că cel puţin sub aspectul despăgubirilor acordate prin hotărârea nr. 4/2007, acest act nu îşi mai menţine valabilitatea.
Împrejurarea că instanţa s-a pronunţat explicit în sensul anulării parţiale a hotărârii, din punctul de vedere al despăgubirilor stabilite prin aceasta, nu reprezintă un motiv care să afecteze sentinţa sub aspectul temeiniciei şi al legalităţii.
Indiferent dacă instanţa se pronunţă sau nu explicit asupra încetării valabilităţii celor statuate prin hotărârea contestată sub aspectul cuantumului despăgubirilor, acesta fiind modificat potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză, hotărârea devenea lipsită de eficacitate din punctul de vedere al despăgubirilor prevăzute.
La stabilirea valorii de piaţă pentru terenul în litigiu, criteriile avute în vedere au fost cele prezentate în anexa nr. l a raportului de expertiză.
Terenul expropriat este situat în intravilanul localităţii G.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către pârât.
Prin decizia nr. 4052 din 29 iunie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceRONaşi instanţe, sens în care a reţinut următoarele:
Este necontestat că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2.480 mp, situat în comuna G., jud. Cluj, expropriat prin H.G. nr. 742/2005, în vederea realizării obiectivului de investiţie „Autostrada Braşov-Cluj-Borş".
Ca atare, litigiul este guvernat de dispoziţiile art. 9 şi următoarele din Legea nr. 198/2004 şi ale art. 21 şi următoarele din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prevăzute de aceştia.
În cauză, fără a da eficienţă dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de control judiciar a ignorat cererea pârâtului vizând necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate, cerere formulată prin chiar motivele de apel şi a omologat expertiza tehnică judiciară efectuată la fond, deşi aceasta este controversată, existând puncte de vedere divergente între experţi privind localizarea terenului în intravilanul sau extravilanul localităţii, aspect deosebit de important în aprecierea asupra valorii de piaţă a nemişcătorului.
Sub aspectul categoriei de folosinţă a terenului supus exproprierii şi celelalte probe sunt contradictorii, documentaţia cadastrală întocmită în vederea dezmembrării terenului plasând nemişcătorul în extravilanul localităţii, în vreme ce din adeverinţa din 07 octombrie 2008 a Primăriei G. ar rezulta că acesta se află în intravilan.
Greşită este şi soluţia adoptată de instanţe vizând anularea parţială a hotărârii atacate, în condiţiile în care legea specială prevede posibilitatea sesizării instanţei numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse.
Prin art. 15 din Legea nr. 198/2004, s-a prevăzut expres că transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului şi în administrarea expropriatului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile actului normativ.
Ca atare, simpla contestare a cuantumului despăgubirii de către expropriat nu constituie motiv de nulitate a hotărârii prin care s-a stabilit suma respectivă şi nici nu împiedică transferul dreptului de proprietate din patrimoniul expropriatului în cel al expropriatorului.
Sub acest aspect, este corectă şi critica referitoare la faptul că instanţele au acordat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat prin cererea introductivă anularea parţială a hotărârii, iar prin întâmpinarea formulată în apel este de acord cu admiterea căii de atac şi înlăturarea acestei dispoziţii.
În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a pronunţat decizia din 21 martie 2012, dispunând admiterea în parte a apelului pârâtului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul că:
- a înlăturat dispoziţia de anulare parţială a Hotărârii nr. 4 din 30 ianuarie 2007 a C.N.A.D.N.;
- a diminuat cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru terenul în suprafaţă de 2.480 m.p., situat în intravilanul localităţii G., categoria de folosinţă arabil, de la suma de 297.600 RON echivalent a 66.366 euro, la suma de 208.320 RON echivalent a 47.796,26 euro;
- a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei;
- a compensat parţial cheltuielile de judecată în apel, până la concurenţa sumei de 500 RON, şi a obligat pe intimată să plătească apelantului cheltuieli de judecată parţiale în apel, în sumă de 4.165 RON.
În motivarea soluţiei pronunţate, curtea de apel a reţinut următoarele:
În urma casării cu trimitere, au fost administrate probele indicate de instanţa de recurs.
Din adresa din 21 martie 2011 emisă de Primăria comunei G., rezultă că „terenul în suprafaţă de 2.480 m.p., situat în parcela 26, tarlaua 17, identificat cu nr. cadastral 2570, se afla în intravilanul localităţii la data exproprierii".
La cererea apelantului-pârât, s-a încuviinţat efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către o comisie alcătuită din trei experţi, cu următoarele obiective: stabilirea dacă terenul care a făcut obiectul exproprierii, înscris în C.F., în suprafaţă de 2.480 m.p., identificat cu nr. cadastral 2570, este situat în intravilanul sau extravilanul localităţii G.; stabilirea categoriei de folosinţă a terenului; stabilirea valorii de circulaţie a terenului la data efectuării primului raport de expertiză, precum şi la data efectuării actualului raport de expertiză.
Răspunsul experţilor a fost că terenul în litigiu se află în intravilanul localităţii G., iar categoria de folosinţă potrivit actelor de proprietate T.P. şi P.U.G. este agricol/arabil în intravilan.
În completarea la raportul de expertiză tehnică, s-a stabilit că pe baza Raportului de evaluare globală 2011 a fondului imobiliar din G., efectuat la comanda notarilor publici, 1 m.p. teren extravilan valorează 74,9 RON, iar 1 m.p. teren intravilan valorează 93,6 RON. Raportat la aceste date, terenul în litigiu în suprafaţă de 2.480 m.p. valorează 209.307 RON sau 48.023 euro.
Curtea a făcut demersuri la Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Cluj-Napoca, pentru a comunica în copie contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2011 cu privire la terenuri situate în intravilanul comunei G., acesta comunicând asemenea contracte de vânzare-cumpărare.
La obiecţiunile formulate de apelantul-pârât la raportul de expertiză, ţinând seama şi de contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la terenuri din aceeaşi zonă, experţii au arătat că optează pentru o valoare de 84 RON pe metru pătrat la data întocmirii raportului, rezultând pentru cei 2.480 mp expropriaţi o valoare a despăgubirii de 208.320 RON.
La data de 8 martie 2012, apelantul-pârât a formulat din nou obiecţiuni, prin care a solicitat să fie obligată comisia de experţi la refacerea raportului de expertiză cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Puse în discuţia părţilor, Curtea le-a respins, întrucât raportul de expertiză tehnică efectuat în apel, după casarea cu trimitere, este întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Aşa fiind, ţinând seama de îndrumările instanţei de casare, sentinţa de fond se impune a fi schimbată în parte, în sensul că se va înlătura dispoziţia de anulare parţială a Hotărârii nr. 4 din 30.01.2007 a C.N.A.D.N.R., ca fiind nelegală, deoarece legea specială prevede posibilitatea sesizării instanţei numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse.
Totodată, se vor diminua despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat, care este situat în intravilanul localităţii şi
are categoria de folosinţă arabil, de la suma de 297.600 RON echivalent a 66.366 euro, la suma de 208.320 RON echivalent a 47.796,26 euro.
Această din urmă decizie a curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către pârât, care a criticat-o pentru următoarele motive:
Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, Curtea de Apel Cluj, a pronunţat hotărârea cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi ale art. 129 C. proc. civ.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, verificarea justeţei cuantumului despăgubirii pe cale judiciară se realizează în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 reglementează modalitatea determinării despăgubirilor pe cale judiciară, prevăzând că la stabilirea despăgubirii, atât experţii tehnici, cât şi instanţa de judecată se vor raporta la „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză."
În cazul dedus judecăţii, încălcarea rolului activ, reglementat de art. 129 C. proc. civ., constă în faptul că hotărârea pronunţată se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt şi de drept, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în speţă proba cu expertiză tehnică.
Aprecierea instanţei de apel, potrivit căreia raportul de expertiză este întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în contextul erorilor de raţionament care aparţin experţilor judiciari, denotă modul superficial în care instanţa a soluţionat pricina.
Încălcarea rolului activ a condus la admiterea cererii reclamantei de majorare a cuantumului despăgubirii.
În pofida normei legale imperative cuprinse în art. 26 din Legea nr. 33/1994, a îndrumărilor şi jurisprudenţei instanţei supreme, Curtea de Apel a pronunţat o soluţie nelegală în condiţiile în care, deşi avea la dispoziţie suficiente informaţii, nu a cenzurat concluzia vădit eronată formulată de către experţi.
Astfel, dovezile administrate în apel, respectiv contractele de vânzare-cumpărare care au fost depuse la dosar şi care au fost analizate de către experţii judiciari în cuprinsul lucrării de expertiză (este vorba despre actele care au ca obiect terenuri similare celui
expropriat, terenuri defavorizate prin poziţia lor în interiorul localităţii, prin categoria de folosinţă - arabil, deci neconstruibil), relevă faptul că expropriatorul a stabilit în mod just despăgubirea pentru terenul expropriat.
În sensul celor menţionate, trebuie observate comparabilele A, B, C şi D din cuprinsul raportului judiciar care a fost depus la dosar pentru termenul din data de 15 februarie 2012, contracte autentice prin intermediul cărora s-au tranzacţionat terenuri cu valori cuprinse între 1,65 euro/m.p. - 9 euro/m.p. şi concluziile experţilor judiciari din cuprinsul notei adresate Curţii de Apel la termenul din data de 14 septembrie 2011 („este clar că bucla de coborâre de pe autostradă neprevizibilă la data întocmirii P.U.G. nu se află în acest culoar şi este integral în intravilan. Sub această buclă se află terenul în cauză...").
Deci, prin raportare la caracteristicile terenului expropriat (evident este vorba despre un teren defavorizat prin prisma amplasamentului în cadrul localităţii, neconstruibil) şi la valorile de tranzacţionare care sunt proprii terenurilor care prezintă trăsături similare (comparabilele A, B, C şi D), cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a criticat cuantumul despăgubirii stabilite de către expropriator trebuie respinsă ca fiind neîntemeiată.
Despăgubirea de 6,1 euro/m.p. care a fost stabilită de către expropriator pentru un teren care este impropriu construcţiilor de orice fel şi chiar agriculturii (prin prisma amplasamentului) este cu siguranţă una justă.
Pe de altă parte, experţii judiciari evaluatori au alterat în mod nepermis realitatea relevată de către Ghidul Notarilor Publici cu privire la terenurile arabile situate în intravilan (valoarea reală astfel cum rezultă din actul menţionat este de 38,8 RON/m.p. şi nicidecum de 74,9 RON m.p. sau de 93,6 RON/m.p.).
În plus, instanţa de rejudecare nu a fost rezolvat în mod corespunzător aspectul referitor la amplasamentul terenului expropriat, neadministrând probe pertinente din cuprinsul cărora să rezulte că terenul expropriat se află în intravilanul localităţii. Afirmaţiile şi deducţiile experţilor judiciari evaluatori nu pot fi acceptate ca fiind suficiente pentru probarea aspectului relevat.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului şi, în principal, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului său, cu consecinţa schimbării sentinţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată; în subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul administrării corecte a probei cu expertiză judiciară evaluatoare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurentul a imputat instanţei de apel că a încălcat art. 129 C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului, susţinând că această încălcare decurge din aprecierea eronată a probelor administrate în stabilirea cuantumului despăgubirii, respectiv proba cu expertiză tehnică judiciară, precum şi din faptul că nu a lămurit amplasamentul terenului expropriat, neadministrând probe pertinente care să lămurească această chestiune.
Rolul activ al judecătorului, în materie probatorie, se referă la punerea în dezbaterea părţilor a necesităţii efectuării unor probe şi chiar ordonarea acestora, pentru aflarea adevărului şi clarificarea raportului juridic dedus judecăţii, chiar şi în condiţiile împotrivirii participanţilor Ia proces art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Or, în speţă, instanţa de apel a dat dovadă de rol activ, în sensul deciziei de casare, încuviinţând proba cu înscrisuri şi expertiză pentru lămurirea amplasamentului terenului expropriat şi stabilirea cuantumului despăgubirii potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Nu se poate reţine, astfel, încălcarea rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ., aşa încât nu este incidenţă casarea în condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Faptul că, în urma aprecierii probelor administrate, instanţa de apel a ajuns la o altă concluzie decât cea susţinută de recurent cu privire la amplasamentul terenului expropriat şi cuantumul despăgubirii cuvenite reclamantei nu pune în discuţie rolul activ al instanţei, cum greşit se pretinde prin motivele de recurs, ci greşita stabilire a situaţiei de fapt în raport de probele administrate.
Faţă de actuala structură a recursului, reevaluarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel, în baza probelor administrate, nu mai poate fi însă realizată de instanţa de recurs, motivul de casare care permitea astfel de verificări, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., fiind abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
În ce priveşte criticile vizând stabilirea cuantumului despăgubirilor cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, acestea nu sunt fondate, cu consecinţa inaplicabilităţii în speţă a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a susţinut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 (la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004), deoarece expertiza pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)."
Contrar, însă, celor susţinute de recurent, instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză din care rezultă că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vindeau, în mod obişnuit, terenurile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Astfel, expertiza însuşită de instanţa de apel este cea completată cu răspunsurile la obiecţiunile formulate de apelantul-pârât pe aspectul stabilirii cuantumului despăgubirii prin raportare la criteriul legal menţionat, lucrare care se regăseşte la dosar apel rejudecare.
Din cuprinsul acestei lucrări, reiese că în stabilirea cuantumului despăgubirii, comisia de experţi a pornit de la analiza preţurilor din tranzacţiile încheiate în zonă la data efectuării expertizei - anul 2011, raportat la contractele de vânzare-cumpărare anexate de apelantul-pârât la obiecţiuni, obţinute de la O.C.P.I. Cluj şi identificate în lucrarea tehnică ca fiind comparabilele A şi B, precum şi la contractele de vânzare-cumpărare comunicate la solicitarea instanţei de O.C.P.I. Cluj şi identificate în lucrare ca fiind comparabilele C, D, E şi F.
Rezultă că, evaluarea făcută prin expertiza însuşită de instanţă respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei.
Cât priveşte criticile privind pretinsele erori de raţionament ale experţilor judiciari, acestea nu pot fi examinate, întrucât implică o reevaluare a probatoriului administrat, ceea ce nu este permis instanţei de recurs, faţă de actuala configuraţie a art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este nefondat şi îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 37/A din data de 21 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7641/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7636/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
