ICCJ. Decizia nr. 7641/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7641/2012
Dosar nr. 3568/1/2012
Şedinţa publică din 13 decembrie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 25 octombrie 2007, reclamanta A.M.E. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Câmpina şi Primarul Municipiului Câmpina şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii să răspundă cererii sale înregistrată din 13 iulie 2007.
La data de 18 martie 2008, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să conteste dispoziţia din 14 decembrie 2007 dată în completarea dispoziţiei din 13 august 2002, emisă de Primarul Municipiului Câmpina în procedura Legii nr. 10/2001, de restituire în natură şi propunere de despăgubiri.
Faţa de această precizare, prin încheierea din data de 08 aprilie 2008, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, a trimis cauza la secţia civilă a aceRONaşi instanţe.
La termenele de judecată din datele de 24 octombrie 2008 şi 21 noiembrie 2008, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de interveniente, a B.C.R. Câmpina şi a B.C. I.Ţ. (actualmente U.Ţ. Bank SA).
Prin sentinţa civilă nr. 1316 din 19 iunie 2009, Tribunalul Prahova, a admis în parte contestaţia precizată şi, în consecinţă: a anulat în parte dispoziţia din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziţiei din 13 august 2002, a constatat dreptul contestatoarei, în calitate de moştenitoare a defunctei Z.S. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului delimitat pe schiţa de plan a raportului de expertiză întocmit de expert B.L. prin pct. d)-c)-b)- notat cu S3, în suprafaţă de 78 m.p. reprezentând spaţiu liber, precum şi a terenului de 14 m.p. delimitat pe aceeaşi schiţă de plan prin pct. D-a-d notat ŞI, reprezentând spaţiu verde şi a constatat dreptul contestatoarei la despăgubiri numai pentru suprafaţa de 54 m.p. delimitată pe schiţa de plan prin pct. c-a-A-B-b-c notata S2, reprezentând subsol bancă.
A obligat intimaţii şi intervenienţii să restituie contestatoarei suprafaţa de 78 m.p. delimitată pe schiţa de plan a raportului de expertiză B.L. prin pct. d-c-b-C notat cu S3 reprezentând spaţiu liber şi terenul de 14 m.p. delimitat pe schiţa de plan prin pct. D-a-d notat ŞI.
A obligat contestatoarea să restituie suma de 595 RON reprezentând despăgubiri primite de autoarea sa, corespunzătoare suprafeţei de teren ce se restituie în natură, conform dispoziţiilor Legii 10/2001.
A obligat intimaţii, în solidar, la 700 RON cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta şi pârâţii Primăria Municipiului Câmpina prin Primar, Primarul oraşului Câmpina, B.C.R. SA şi SC U.Ţ. Bank SA.
Prin decizia nr. 139 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, a admis apelul contestatoarei A.M.E., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1316 din 19 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Prahova în sensul că a obligat intimaţii în solidar şi la plata sumei de 600 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către contestatoare.
A respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Primăria Municipiului Câmpina-prin primar, Primarul oraşului Câmpina şi intervenienţii B.C.R. SA, SC U.Ţ. Bank SA„ menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta şi pârâţii Primăria Municipiului Câmpina prin Primar, Primarul Oraşului Câmpina, B.C.R. SA şi SC U.Ţ. Bank SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 3453 din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins recursul declarat de reclamanta A.M.E., a admis recursurile declarate de pârâţii Primăria Municipiului Câmpina prin primar, Primarul oraşului Câmpina, B.C.R. SA şi SC U.Ţ. Bank SA, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Rejudecând cauza, prin decizia nr. 28/ 22.03.2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei şi a admis apelurile declarate de pârâţii Primarul oraşului Câmpina şi Primăria Municipiului Câmpina şi de intervenientele B.C.R. SA. şi SC U.Ţ. Bank SA împotriva sentinţei civile nr. 1316 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins contestaţia precizată şi a obligat apelanta reclamantă la câte 400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta A.M.E. şi intervenienta SC U.Ţ. Bank SA.
Prin recursul declarat, intervenienta SC U.Ţ. Bank SA. susţine nelegalitatea deciziei recurate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 274 C. proc. civ.
Recurenta arată că, în ceea ce o priveşte, cheltuielile de judecate au constat în onorariu avocat în cuantum de 5376,29 RON (aşa cum rezultă din factura din 22 august 2011, anexa la factură şi extras de cont) şi onorariu expertiză specialitate topografie în cuantum de 400 RON.
Or, deşi în practicaua hotărârii pronunţate, instanţa de apel a reţinut solicitarea intervenientei de acordare a cheltuielilor de judecată, în dispozitivul aceleiaşi hotărâri, instanţa de apel a acordat numai în parte cheltuielile de judecată solicitate.
În acest fel, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., obligând reclamanta A.M.E. la plata cheltuielilor de judecată numai în ceea ce priveşte onorariu de expertiză achitat, în cuantum de 400 RON, în condiţiile în care au fost solicitate şi cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat în cuantumul arătat, cheltuieli ce sunt pe deplin dovedite prin înscrisurile existente la dosar.
În cauză a declarat recurs şi reclamanta A.M.E.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. (2) al aceluiaşi art., termenul pentru depunerea motivelor de recurs, se va socoti de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În raport de prevederile art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Cum în cauză, hotărârea recurată a fost comunicată reclamantei la data de 18 aprilie 2012, motivele de recurs cuprinse în memoriul înregistrat la data de 20 august 2012 sunt formulate cu depăşirea termenului legal imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În aceste condiţii, devin aplicabile dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. şi art. 103 C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa va constata nul recursul declarat de reclamanta A.M.E.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate de intervenienta SC U.Ţ. Bank SA, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
îndreptăţirea intervenientei la plata de către reclamantă a cheltuielilor de judecată este incontestabilă în cauză, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Este totodată adevărat că, în cuantumul cheltuielilor acordate, instanţa de apel a inclus numai onorariul de expert - în sumă de 400 RON - omiţând în mod nejustificat onorariul de avocat - în sumă de 5376,29 RON - deşi acesta reprezintă cheltuieli de judecată în sensul art. 274 C. proc. civ., iar suma solicitată cu acest titlu a fost probată prin înscrisurile depuse la dosar şi care
Înalta Curte urmează însă a face aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora ;„ Judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor (...) ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat."
Înalta Curte constată că prin dispoziţiile legale menţionate s-au prevăzut două criterii în raport cu care se apreciază cuantumul onorariilor avocaţilor şi anume: valoarea pricinii şi munca îndeplinită de avocat.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea criteriu enunţat, Înalta Curte retine că suma solicitată - în cuantum de 5376,29 RON - a reprezentat onorariul de avocat pentru faza de judecată a apelului.
Prin urmare, criteriul enunţat va fî apreciat exclusiv prin prisma muncii depuse de avocat în faza de judecată a apelului.
Faţă de gradul de dificultate şi complexitate al obiectului dosarului, de munca depusă de avocatul ales, de faptul că parte din chestiunile de drept incidente în cauză primiseră o rezolvare prin decizia pronunţată de instanţa de recurs în finalizarea primului ciclu procesual, instanţa de rejudecare administrând probatoriul indicat prin acea decizie, şi având în vedere prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la suma de 5376,29 RON la suma de 1.000 RON.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de intervenienta SC U.Ţ. Bank SA, iar în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 274 C. proc. civ. va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va obliga apelanta-reclamantă şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1.000 RON către apelanta-intervenientă SC U.Ţ. Bank SA., menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta A.M.E. împotriva deciziei civile nr. 28 din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Admite recursul declarat de intervenientă SC U.Ţ. Bank SA împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte decizia atacată, în sensul că obligă apelanta-reclamantă şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1.000 RON către apelanta-intervenientă SC U.Ţ. Bank SA.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7640/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7637/2012. Civil → |
|---|
