ICCJ. Decizia nr. 812/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 812/2012
Dosar nr.4051/85/2008
Şedinţa publică din 09 februarie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul S.G. a chemat în judecată Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 82 din 11 februarie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi, implicit, procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 81 din 11 februarie 2008, în ceea ce priveşte persoana îndreptăţită la despăgubire, care este S.G. în cota de 1/1 asupra imobilului expropriat şi nu împreună cu numitele S.E. şi M.M., întinderea suprafeţei expropriate, în sensul că pe lângă cei 363 m.p. expropriaţi sunt afectaţi încă475 m.p., şi cuantumul despăgubirilor care este inferior valorii reale a imobilului.
Prin sentinţa civilă nr. 784 din 09 septembrie 2010, Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă:
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 82 din 11 februarie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 81 din 11 februarie 2008 în privinţa persoanei îndreptăţită la despăgubiri care este S.G. în cotă de 1/1 asupra imobilului expropriat, şi nu împreună cu S.E. şi M.M., şi cu privire la cuantumul despăgubirilor, sens în care, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.700 euro reprezentând contravaloarea suprafeţei de 475 m.p., stabilită la valoarea de piaţă de la data efectuării expertizei.
A respins celelalte capete de cerere şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 835 lei cheltuieli parţiale de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, urmare a începerii lucrărilor pentru obiectivul de investiţii „Varianta de ocolire a Municipiului Sibiu" s-a constatat că această suprafaţă de teren este afectată de lucrări şi s-a impus exproprierea.
Expropriatorul, prin hotărârea contestată, a stabilit o despăgubire de 11.497 lei.
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor s-a stabilit că persoanele expropriate, în calitate de coproprietari asupra terenului situat în Sibiu, în suprafaţă de 363 m.p., sunt S.G., S.E. şi M.M.
Faţă de împrejurarea că între S.G., S.E. şi M.M. a intervenit, anterior emiterii hotărârii atacate, un act de partaj voluntar autentificat sub nr. 2779 din 20 decembrie 2005 de Biroul notarului public T.M., partaj din care rezultă că imobilul în litigiu a fost atribuit în proprietate exclusivă reclamantului S.G. ca urmare a voinţei părţilor, s-a admis capătul de cerere potrivit căruia, „persoana expropriată" în prezenta cauză, în sensul legii, este doar reclamantul S.G.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, instanţa a reţinut că în calculul stabilit de expertiza efectuată în cauză este cuprinsă şi varianta valorii de piaţă - de 5.700 euro - la data efectuării expertizei, şi cum această variantă corespunde cerinţelor legale cuprinse în art. 26 din Legea nr. 33/1994, a obligat pârâtul la plata acestei sume cu titlu despăgubiri.
Solicitarea reclamantului ca odată cu suprafaţa de 363 m.p. să fie acordate despăgubiri şi pentru parcela 2975/1/30/1 în suprafaţă de 475 m.p. deoarece suprafaţa reală afectată nu este doar cea de 363 m.p. expropriată ci şi cea 475 m.p., a fost respinsă, motivat de împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada afectării şi acestei suprafeţe. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că imobilul rezultat în urma dezmembrării în vederea exproprierii se învecinează cu drumul de exploatare şi are o adâncime medie de 13 m., deci poate fi lucrat ca teren agricol, poate fi utilizat în condiţii de rentabilitate pentru exploatare agricolă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, iar prin Decizia civilă nr. 55 din 11 februarie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia a admis ambele apeluri şi a schimbat în parte sentinţa apelată, numai în privinţa suprafeţei de teren expropriate şi a cuantumului daunelor acordate.
A dispus exproprierea şi a suprafeţei de 475 m.p. teren proprietatea reclamantului S.G. şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 10.056 euro sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlul de despăgubire pentru terenul expropriat, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:
Este de necontestat că reclamantul este proprietar al imobilului teren în suprafaţă de 363 m.p. şi în suprafaţă de 475 m.p., conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2779.
Prin HG nr. 1682/2006 a fost declanşată procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul suplimentar al lucrării în lungime de 23,8 Km. a obiectivului de investiţii "Varianta de ocolire a Municipiului Sibiu".
Pentru executarea tronsonului, reclamantului i s-a expropriat suprafaţa de 363 m.p. prin Hotărârea nr. 82 din 11 februarie 2008 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004.
Din concluziile raportului de expertiză, din răspunsul la obiecţiuni, respectiv schiţele anexe la acest raport de expertiză, rezultă că, faţă de situaţia reală a obiectului de investiţii de utilitate publică, exproprierea în parte nu este posibilă întrucât suprafaţa de 475 m.p. rămâne incomod folosibilă, fiind situată în aproprierea tronsonului conductei magistralei de gaz metan, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru acelaşi considerent, acest teren nici nu mai poate fi vândut.
Criticile reclamantului referitoare la cuantumul despăgubirilor au fost respinse cu motivarea că dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea 184/2008 pentru modificarea Legii nr. 198/2004 care prevăd calcularea cuantumului despăgubirilor raportat la transferul dreptului de proprietate au fost introduse la data de 31 octombrie 2008, când Legea nr. 184/200 a fost publicată în M. Of. Or, faţă de data promovării acţiunii, 28 septembrie 2008, aceste modificări nu sunt aplicabile.
Astfel, atât la data introducerii acţiunii, cât şi la data efectuării expertizei, textele legale incidente făceau referire strict la momentul efectuării expertizei.
Aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză, comisia de experţi tehnici, stabilită de instanţă în cauză în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieţei imobiliare şi, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantului, a aplicat metoda comparaţiei care presupune evaluarea raportului cerere ofertă existent pe piaţa imobiliară la data întocmirii expertizei.
Prin urmare, această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor de 12 euro/ m.p. satisface exigenţele expuse de art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantul S.G. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
1. Prin recursul formulat, reclamantul S.G. formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Hotărârea pronunţată este nelegală sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, calculate greşit prin raportare la valoarea terenului din momentul efectuării expertizei.
Au fost încălcate prevederile art. 12 din Legea 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004 care stabilesc că în determinarea cuantumului despăgubirii acordate, experţii şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate.
Având în vedere că despăgubirile au fost consemnate de către expropriator pe numele recurentului în 15 zile de la emiterea hotărârii atacate, rezultă că transferul proprietăţii a avut loc la acea dată. În acest sens, instanţa ar fi trebuit să oblige expropriatorul să plătească despăgubiri la valoarea calculată raportat la data exproprierii şi a transferului dreptului de proprietate, (în cuantum de 22 euro/ m.p., conform variantei I din raportul de expertiză), şi nu raportat la momentul efectuării expertizei.
2. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA susţine, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel pentru admiterea cererii de expropriere şi a suprafeţei de teren de 475 m.p. cu încălcarea prevederilor art. 24 din Legea 33/1994.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
1. Sunt neîntemeiate criticile formulate de reclamant privind greşita aplicare a legii sub aspectul stabilirii momentului la care se raportează calculul cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, aşa cum era în vigoare la data de 26 septembrie 2008, data introducerii cererii de chemare în judecată în prezenta cauză, „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii (...) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente (...). Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol legi se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii".
Or, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994: „Despăgubirile acordate expropriatului se compun din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…)".
Prin urmare, aplicarea prevederilor legale în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată impunea calculul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat prin raportare la data efectuării raportului de expertiză, aşa cum în mod legal a procedat instanţa de apel.
Modificarea legislativă intervenită pe parcursul soluţionării cauzei sub aspectul momentului la care se raportează calculul despăgubirilor, respectiv stabilirea acestui moment ca fiind cel al transferului dreptului de proprietate şi nu al efectuării raportului de expertiză, nu este aplicabilă în cauză, instanţa având obligaţia de a aplica prevederile legale în vigoare la data la care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată.
2. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA susţine nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul dispoziţiei de expropriere şi a suprafeţei de teren de 475 m.p.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 24 din Legea 33/1994: „În cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părţi de teren sau din construcţie, iar proprietarul cere instanţei exproprierea totală, instanţa va aprecia, în raport de situaţia reală, dacă exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea totală."
Interpretând probele administrate în privinţa acestui capăt de cerere, instanţa de apel a concluzionat că „din cuprinsul raportului de expertiză, din răspunsul la obiecţiuni, respectiv din schiţele anexe la acest raport de expertiză, rezultă că, faţă de situaţia reală a obiectului de investiţii de utilitate publică, exproprierea în parte nu este posibilă întrucât suprafaţa de 475 m.p. rămâne incomod folosibilă, fiind situată în aproprierea tronsonului conductei magistralei de gaz metan, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru acelaşi considerent, aceasta nici nu mai poate fi vândută".
Cenzurarea hotărârii pronunţate din perspectiva modului în care instanţa de apel a determinat necesitatea exproprierii unei suprafeţe suplimentare de teren de 475 m.p. în urma aplicării prevederilor art. 24 din Legea 33/1994, se rezumă la a verifica dacă această măsură a fost dispusă în raport de situaţia reală a imobilului, astfel cum în mod expres se prevede prin textul legal menţionat.
Înalta Curte constată că, în cauză, măsura dispusă a avut la bază situaţia reală a obiectivului de investiţii de utilitate publică, astfel cum aceasta a rezultat din interpretarea probele administrate în litigiu, respectiv raportul de expertiză efectuat şi schiţele anexe. Însă, verificarea modului în care instanţa de apel a interpretat aceste probe, ar însemna exercitarea unui control judiciar asupra temeiniciei hotărârii pronunţate şi o încălcare a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. conform cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.G. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 55 din 11 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 809/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 813/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
