ICCJ. Decizia nr. 813/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 813/2012
Dosar nr.576/89/2009
Şedinţa publică din 09 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1110 din 28 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de B.B. împotriva dispoziţiei nr. 3369/2005, emisă de Municipiul Bârlad pentru Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Reclamanta B.B. este moştenitoarea defunctei P.M., aceasta fiind proprietara unui teren în suprafaţă de 2339,2 m.p. şi a unei construcţii situată în Bârlad, Judeţul Vaslui.
Conform adresei nr. 3749 din 24 iulie 1998, o parte din acest teren a fost expropriat (950 m.p.) în vederea construirii unei băi publice, iar suprafaţa de 310 m.p. a fost donată statului conform actului nr. 437/1973.
Această donaţie a fost desfiinţată prin sentinţa civilă nr. 134 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bârlad.
Suprafaţa de 1079 m.p. a rămas în proprietatea reclamantei.
Primăria Municipiului Bârlad a emis dispoziţia nr. 3369 din 15 noiembrie 2005 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţa de 1079 m.p., pe motiv că este afectat de baia publică, un bloc de locuinţe, reţeaua aeriană de gaz metan, lucrări de sistematizare verticală aferentă şi regularizarea pârâului Valea Seacă.
Din raportul de expertiză topometrică rezultă că întreaga suprafaţă de teren preluată abuziv este acoperită de utilităţi publice (bloc de locuinţe, conducta de gaz metan, baia comunală şi instalaţiile aferente).
Că, prin importante lucrări de adaptare funcţională de extindere şi noi construcţii, dar şi lucrări de modernizare, în prezent imobilul revendicat apare cu o configuraţie diferită faţă de cea iniţială, putând fi considerat ca având o altă structură.
Pe terenul revendicat de reclamantă s-a construit o baie publică şi chiar dacă clădirea este avariată, acest teren face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad.
Cu privire la cererea reclamantei de acordare a unui alt teren în compensare pentru cel ce nu poate fi restituit în natură, prima instanţă a reţinut ca neîntemeiată această cerere, întrucât iniţiativa compensării aparţine entităţii deţinătoare şi nu persoanei îndreptăţite.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta B.B. susţinând că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad, atât timp cât prin HG nr. 1361/2001, imobilul în litigiu nu face parte din domeniul public, iar prin HG nr. 162/2008, nu s-a modificat această hotărâre de guvern.
Plecând de la această situaţie eronată, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, referitoare la restituirea în natură a imobilului atât timp cât rapoartele de expertiză dispuse şi efectuate în cauză conduc la concluzia că, mare parte din imobilul teren poate fi restituit în natură.
Prin Decizia civilă nr. 25/2011 din 25 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.B., reţinând în argumentarea soluţiei următoarele considerente:
Clădirea cu destinaţie de baie publică, face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad, chiar dacă se află într-o stare avansată de degradare, şi figurează în HG nr. 1361/2001, iar emiterea HG nr. 162/2008 privind modificarea şi completarea HG nr. 1361/2001, privind atestarea domeniului public al municipiilor, oraşelor şi comunelor din Judeţul Vaslui, nu modifică natura de bun public al imobilului în litigiu.
A mai reţinut curtea de apel că, prin Hotărârea nr. 313 din 22 decembrie 2010 a Consiliului Local al Municipiului Bârlad, s-a aprobat contractarea unui împrumut intern în valoare de 11.539.994 lei, pentru realizarea investiţiilor publice de interes local, în această categorie intrând şi modernizarea imobilului în litigiu pentru care a fost alocată suma de 4.957.162 lei.
Că, potrivit art. 10 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 10/2001, pentru suprafaţa afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În speţă, dat fiind aspectele anterior enunţate, în mod corect instanţa de fond a constatat că, apelanta nu poate obţine restituirea în natură a imobilului ce a aparţinut autoarei P.M. ci doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta B.B. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut că, terenul pe care se află aşa zisa baie comunală, aflată în stare de degradare, poate fi restituit în natură, iar argumentul că, această construcţie se află în domeniul public nu este real.
A mai susţinut că, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la acordarea de despăgubiri pentru clădirea demolată (casă de locuit) aflată pe o suprafaţă de 310 m.p.
Faţă de cele expuse, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Regimul juridic al imobilului în litigiu este reglementat de art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, care în alin. (3) prevăd că, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În cauză, din raportul de expertiză topografică întocmit de expert C.C. rezultă că, suprafaţa de teren în litigiu, preluată abuziv, este ocupată în proporţie de 85% de baia comunală şi instalaţii anexe, conducta aeriană de capacitate medie pentru gaz metan, parte din blocul de locuinţe şi spaţiile verzi aferente.
Din probatoriile administrate clădirea construită pe terenul preluat abuziv de către Statul Român, respectiv baia comunală, face parte din domeniul public al Municipiului Bârlad.
Întrucât baia comunală, instalaţiile anexe, conducta aeriană de gaz metan, parte din suprafaţa ocupată de blocul de locuinţe, şi spaţiile verzi sunt destinate a servi nevoilor comunităţii din Municipiul Bârlad, terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură.
Critica recurentei - reclamante referitoare la faptul că, instanţele nu s-au pronunţat cu privire la acordarea de despăgubiri pentru clădirea demolată, nu a fost invocată în apel, astfel încât nu poate fi analizată pentru prima dată în recurs.
Cu toate acestea, din dispoziţia nr. 3369 din 15 noiembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Bârlad rezultă că s-a avut în vedere la emiterea dispoziţiei şi imobilul construcţie, format din 8 camere ce a fost demolat.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamant B.B. împotriva deciziei civile nr. 25 din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 812/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 799/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
