ICCJ. Decizia nr. 949/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 949/2012
Dosar nr.12967/299/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă;
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 9199 din 03 decembrie 2011, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi pe cale de consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.I.I., în contradictoriu cu pârâta O.M.V. P. SA, în favoarea Tribunalului Timiş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării acestuia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a reţinut următoarele:
Reclamantul C.I.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, obligarea pârâtei la încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioada în care a fost angajat al pârâtei şi efectuarea cuvintelor rectificări în carnetul de muncă, în condiţiile art. 283 C. mun.
Instanţa a reţinut că a fost sesizată cu soluţionarea unui conflict de muncă, în sensul art. 281 Codul Muncii; că, potrivit art. 284 alin. (1) C. mun. „judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă".
În contextul celor menţionate mai sus, s-a mai reţinut că, cererile referitoare la cauzele prevăzute în art. 284 alin. (1) C. mun., se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe. Însuşi reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului Muncii.
Prin urmare, instanţa a constatat că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu este competentă să soluţioneze cererea formulată de reclamant.
Faţă de cele reţinute, se constată că în cauză nu există conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Timişoara, deoarece această din urmă instanţă nu a judecat fondul cauzei, iar Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 2745 din 7 decembrie 2010, a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1320 din 26 mai 2010, şi, pe cale de consecinţă, a trimis cauza spre soluţionare la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Prin urmare, competenţa a fost stabilită de o instanţă de recurs, respectiv Curtea de Apel Timişoara.
Neexistând premisa existenţei unor declinări reciproce, între Tribunalul Timişoara şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, se constată inexistenţa unui conflict negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, se va trimite cauza spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.
Trimite cauza spre soluţionare Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1001/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 973/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
