ICCJ. Decizia nr. 921/2012. Civil. Actiune în daune contractuale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 921/2012
Dosar nr. 42976/3/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13615 bis din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.M.S.O. SRL Moineşti, prin lichidator SPRL Profesional T. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA care a fost obligată la plata sumei de 155.127,23 lei, cu titlu de preţ către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantei rezultă din contractele nr. 347/2005, nr. 3109/2005 şi nr. 3159/2006 şi reprezintă contravaloarea produselor livrate acesteia prin punctul de lucru Floreşti pentru care s-au emis facturi în perioada 9 noiembrie 2005 – 16 ianuarie 2007.
Pârâta nu a contestat primirea mărfurilor şi comunicarea facturilor, ci doar cuantumul pretenţiilor în raport de garanţia de bună execuţie constituită, apărare neînsoţită de dovezi de natură a influenţa obligaţia de plată pretinsă de reclamantă potrivit raporturilor contractuale dintre părţi. Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor, instanţa a constatat că nu toate contractele conţin o clauză penală, dar clauza penală prevăzută de art. 7.12 din contractul de vânzare – cumpărare nr. 347/2005 prevede o penalitate de 0,006 pe zi de întârziere în sarcina cumpărătorului în caz de neîndeplinire a obligaţiei în termen de 30 de zile de la data scadenţei. S-a apreciat că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale nu poate fi primită în condiţiile în care părţile au înţeles să determine anticipat cuantumul daunelor în caz de neexecutare a obligaţiilor asumate prin contract şi reţinând că reclamanta nu a precizat pentru fiecare contract temeiul de drept şi modalitatea de calcul pentru pretenţiile constând în dobânda legală, a fost respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC OMV P. SA (fostă P. SA) solicitând respingerea cererii privind plata sumei de 155.127,23 lei cu titlu de preţ, ca neîntemeiată.
Reclamanta SC P.M.S.O. Moineşti prin lichidator a formulat apel împotriva aceleiaşi sentinţe solicitând schimbarea sentinţei în sensul admiterii şi capătului de cerere privind plata dobânzii legale, întrucât dobânda în sumă de 24.785,27 lei a fost calculată efectiv la suma rămasă de plată şi nu la toate plăţile făcute cu întârziere de către pârâtă.
Prin Decizia comercială nr. 289A din 2 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a admis apelul declarat de apelanta SC OMV P. SA şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 68.034,95 lei reprezentând preţ neachitat; s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a fost respins apelul declarat de reclamanta SC P.M.S.O. SRL Moineşti prin lichidator Profesional T. SPRL.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, potrivit cărora valoarea facturilor emise în baza celor trei contracte este de 1.676.187,11 lei, din care s-a achitat suma de 1.608.152,16 lei, rămânând o diferenţă neplătită în valoare de 68.034,95 lei.
S-a reţinut de asemenea că SC P.M.S.O. SRL nu a probat modul de calcul al dobânzii legale aferente sumei rămase neachitate, iar sarcina probei îi revenea în temeiul dispoziţiilor art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal ambele părţi.
SC P.M.S.O. SRL Moineşti critică Decizia sub următoarele aspecte:
În mod greşit nu a fost acordată suma pretinsă cu titlu de dobândă legală.
Dobânda legală în cuantum de 24.785,27 lei a fost calculată, având în vedere principiul disponibilităţii în procesul civil, efectiv la suma rămasă de plată şi nu la toate plăţile făcute cu întârziere la facturile emise de recurenta reclamantă.
Se arată că dobânda legală solicitată conform art. 43 C. com., pentru repararea integrală a prejudiciului înregistrat de recurenta reclamantă este pe deplin justificată, fiind de altfel precizat modul de calcul al acesteia.
Sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa de apel făcând o aplicare greşită a dispoziţiilor legale.
Cu privire la admiterea apelului declarat de SC OMV P. SA se arată că aceasta este nelegală, recurenta reclamantă susţinând că a transmis prin fax obiecţiuni faţă de raportul de expertiză contabilă, prin care a arătat că suma de 83.329,31 lei nu a fost achitată în contul său, motiv pentru care şi această sumă este datorată pe lângă cea de 68.034,95 lei.
Instanţa de apel nu a analizat obiecţiunile, ceea ce atrage nulitatea deciziei atacate în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pârâta SC OMV P. SA critică Decizia sub următoarele aspecte:
Instanţa de apel a interpretat greşit cele 3 contracte încheiate între părţi, schimbându-le înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, în sensul că pârâta recurentă nu are obligaţia de a plăti suma de 68.034,95 lei, aceasta reprezentând mai multe garanţii de bună – execuţie, ce urmează a fi restituite reclamantei ulterior, pe măsură ce vor expira perioadele de garanţie contractuală (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). În mod greşit pârâta recurentă a fost obligată la plata către reclamantă a unor sume care nu erau scadente şi exigibile.
Se mai arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 969 şi art. 1092 C. civ., motiv de recurs încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, dispoziţiile contractuale privind garanţia de bună execuţie erau obligatorii de respectat de părţile din prezenta cauză şi, implicit şi de instanţa de judecată.
Instanţa de apel a dispus obligarea la plata unei sume care nu este datorată.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate şi urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Între SC OMV P. SA, în calitate de beneficiar şi SC P.M.S.O. SRL s-au încheiat trei contracte de achiziţie, respectiv: contractul nr. 347 din 3 iunie 2005, nr. 3109 din 19 septembrie 2005 şi nr. 3159 din 22 mai 2006, în baza cărora au fost livrate produse şi au fost efectuate serviciile stipulate în comenzi.
Pentru a stabili care este suma achitată de către SC OMV P. SA în temeiul celor trei contracte încheiate cu SC P.M.S.O. SRL, s-au expertizat documentele de plată emise de OMV P. SA pentru plata facturilor emise de SC P.M.S.O. SRL, respectiv ordine de plată şi extrase de cont, vizate de bancă.
Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în apel au fost în sensul că valoarea sumelor neachitate este de 68.034,95 lei.
Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, niciuna dintre părţi nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat, la dosarul cauzei neexistând obiecţiuni.
Ca atare, în mod corect, instanţa de apel a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia de a plăti suma de 68.034,95 lei, reprezentând preţ neachitat.
În ceea ce priveşte critica în sensul că această sumă nu este scadentă şi exigibilă la plată, întrucât este formată din mai multe garanţii contractuale de bună execuţie, garanţii care sunt la dispoziţia pârâtei pentru orice eventuale prejudicii cauzate de bunurile livrate de reclamantă, în cadrul perioadei de garanţie a acestora, – aceasta nu poate fi primită întrucât recurenta nu a administrat nicio probă în acest sens, astfel că nu s-a făcut dovada existenţei unei garanţii de bună execuţie.
Pârâta-recurentă datorează suma de 68.034,95 lei conform contractelor încheiate cu reclamanta şi raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru care părţile nu au formulat obiecţiuni.
În ceea ce priveşte suma de 24.785,27 lei reprezentând dobânda legală, recurenta reclamantă a susţinut atât la fond cât şi în apel că aceasta a fost calculată efectiv la suma rămasă de plată şi nu la toate plăţile făcute cu întârziere la facturile pe care le-a emis.
În faţa instanţei de fond reclamanta a depus un calcul al dobânzii legale aferent sumei de 155.127,23 lei pretins cu titlu de debit principal, iar în apel nu a mai prezentat niciun astfel de calcul.
Potrivit expertizei efectuate, pârâta datorează suma de 68.034,95 lei, iar reclamanta pretinde cu titlu de dobândă legală suma de 24.785,27 lei fără a dovedi modul de calcul al acestei valori, faţă de debitul rămas neachitat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de casare sau modificare a deciziei atacate şi pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC P.M.S.O. SRL prin lichidator judiciar profesional T. SPRL Oneşti şi de pârâta SC OMV P. SA Bucureşti (fostă SC P. SA Bucureşti) împotriva deciziei comerciale nr. 289/A din 2 iunie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 924/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 920/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
