ICCJ. Decizia nr. 960/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 960/2012
Dosar nr.8819/3/2009
Şedinţa publică din 15 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 602 din 4 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis contestaţia formulată de reclamantul P.G., s-a anulat Dispoziţia din 9 februarie 2009 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 200 m.p. situat în Bucureşti, str. Ricinului şi s-a dispus trimiterea dosarului administrativ privind imobilul menţionat către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În considerente s-a reţinut că imobilul a aparţinut autorilor reclamantului de la care a fost expropriat.
Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General a declarat apel împotriva sentinţei de fond pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, constând în faptul că prin Dispoziţia din 9 februarie 2009 a fost respinsă notificarea reclamantului ca nedovedită.
În motivare a arătat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală deoarece dispoziţia contestată a fost soluţionată conform actelor depuse de către reclamant în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului în dispută, ori instanţa trebuia să aibă în vedere în acest sens toate actele aflate în dosarul administrativ, respectiv nota de reconstituire a Direcţiei de Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală, expertiza extrajudiciară efectuată în dosarul administrativ.
Înainte de a ajunge la Secretariatul Comisiei Centrale, Municipiul Bucureşti are obligaţia să înainteze dosarul Prefecturii Municipiului Bucureşti care va emite ordinul la care se referă art. 16 din Titlul VII, conform căruia valoarea echivalentă a imobilului solicitat se stabileşte de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate conform Legii nr. 10/2001 în sensul acordării de măsuri reparatorii se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire Secretariatului Comisiei Centrale, numai dacă sunt însoţite de ordinul prefectului.
Prin Decizia civilă nr. 25/ A din 18 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul reţinând că în raport, de actele depuse în sprijinul notificării, în dovedirea dreptului de proprietate reclamantul P.G., a depus înscrisuri prin care a făcut dovada că are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în calitate de succesor al foştilor proprietari, defuncţii P.D. şi P.D. ce au dobândit imobilul în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov.
S-a apreciat nerelevantă în cauză şi critica privind necesitatea înaintării dosarului către Prefectura Municipiului Bucureşti pentru a se emite Ordinul Prefectului, având în vedere că despăgubirile acordate în condiţiile Legii nr. 10/2001, se stabilesc potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar împotriva dispoziţiei se poate formula contestaţie în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că reclamantul nu a depus, în faza administrativă, actele doveditoare ale calităţii de persoană îndreptăţită în sensul legii speciale şi nu a dovedit că s-au primit despăgubiri pentru imobil potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este nul.
Potrivit art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
În ce priveşte motivele de nelegalitate care pot fi invocate pe calea recursului, acestea sunt limitativ reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
În speţă, recurenta nu a invocat niciunul dintre cazurile de modificare ori casare prevăzute de textul menţionat anterior şi nici dezvoltarea criticilor acestora nu face posibilă încadrarea, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul din motivele de recurs.
Aşa-zisele aspecte de nelegalitate au constat în consideraţii de ordin general referitoare la situaţia de fapt, aspect care nu poate fi reţinut drept motiv de recurs.
Faţă de cele ce preced, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E G I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 25/ A din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 969/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 964/2012. Civil → |
|---|
