ICCJ. Decizia nr. 864/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 864/2012
Dosar nr. 116/43/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare formulată împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, în dosar nr. 3348/320/2006, contestatoarea SC C. Mureş SA, a solicitat instanţei următoarele:
- clarificarea întinderii şi aplicării titlului executoriu, cu privire la debitul principal şi penalităţile la care a fost obligată SC C. Mureş SA, aferente facturii nr. 140419 din 17 octombrie 2003 (3.055,54 lei, debit principal) şi facturii nr. 140481 din 20 noiembrie 2003 (3.666,67 lei, debit principal);
- compensarea parţială a creanţelor reciproce continuate de titlul executoriu, respectiv a sumei de 2.042,11 lei la plata căreia a fost obligată SC A.M. Galaţi SA către SC C. Mureş SA, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 8845025 din 31 decembrie 2003 şi nr.8845026/31 decembrie 2003, cu suma de 3.666,67 lei la plata căreia a fost obligată SC C. Mureş SA, către SC A.M. Galaţi SA, reprezentând contravaloarea facturi nr. 140419 din 17 noiembrie 2003, până la limita sumei celei mai mici şi continuarea executării silite pentru diferenţa de 1.624,56 lei (valoare contestată 2.042,11 lei);
- să se stabilească faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 469/2002, cuantumul penalităţilor nu poate depăşi cuantumul sumelor asupra cărora sunt calculate şi, deci, să se dispună reducerea de la 12.278,98 lei la 3.055,54 lei (valoare contestată 9.223,44 lei), penalităţile aferente facturii nr. 140419 din 17 octombrie 2003; de la 14.553 lei la 1.624,56 lei (valoare contestată 12.928,44 lei), penalităţi aferente debitului nestins al facturii nr. 140481 din 20 noiembrie 2003, parţial compensată.
De asemenea, s-a mai solicitat anularea parţială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuţional (dispoziţia de poprire din 22 martie 2011), în ceea ce priveşte sumele compensate şi cuantumul nelegal al penalităţilor de întârziere şi suspendarea executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Prin Decizia nr. 39 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş cu privire la următoarele capete de cerere din contestaţia la executare, formulată de SC C. Mureş SA, cu sediul în Târgu Mureş, judeţul Mureş, împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş:
- compensarea parţială a creanţelor reciproce conţinute în titlu executoriu, respectiv a sumei de 2.042,11 lei - la plata căreia a fost obligată SC A.M. Galaţi SA, cu sediul în Galaţi, către SC C. Mureş SA, cu sediul în Târgu Mureş, judeţul Mureş - cu suma de 3.666,67 lei - la plata căreia a fost obligată SC C. Mureş SA către SC A.M. Galaţi SA -, până la limita sumei celei mai mici şi continuarea executării silite pentru diferenţa de 1.624,56 lei (pct. 1.a. din contestaţia la executare);
- anularea parţială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. 63/E/2011 al B.E.J. V.M.A. (pct. 2. din contestaţia la executare).
A dispus disjungerea contestaţiei la executare formulate de SC C. Mureş SA, după cum urmează:
a) capătul de cerere privind clarificarea întinderii şi aplicării titlului executoriu cu privire la debitul principal şi la penalităţile de întârziere la care a fost obligată contestatoarea va fi soluţionat de Curtea de Apel Târgu Mureş;
b) cu privire la capetele de cerere având ca obiect compensarea parţială a creanţelor reciproce (pct.1.a din contestaţia la executare) şi anularea parţială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. 63/E/2011 al B.E.J. V.M.A. (pct. 2. din contestaţia la executare), dispune declinarea competenţei materiale a soluţionării acestora în favoarea Tribunalului Comercial Mureş.
A admis în parte contestaţia la executare formulată de SC C. Mureş SA, cu sediul în Târgu Mureş, judeţul Mureş, împotriva executării silite a Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, lămurind întinderea şi aplicarea titlului executoriu, în sensul că penalităţile de întârziere la care pârâta SC C. Mureş SA a fost obligată nu pot depăşi cuantumul debitelor principale, respectiv 3.055,54 lei (sumă înscrisă în factura fiscală nr. 140419 din 17 octombrie 2003) şi 3.666,67 lei (sumă înscrisă în factura fiscală nr. 140481 din 20 noiembrie 2003).
A respins petitul privind lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, cu privire la debitele principale la care pârâta – contestatoare SC C. Mureş SA a fost obligată.
A obligat intimata SC A.M. Galaţi SA, la plata către contestatoare a sumei de 5,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Având în vedere dispoziţiile art. 309 alin. (1) teza I şi cele ale art. 400 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a constatat că cererea petentei cuprinde în fapt o contestaţie atât împotriva actelor de executare propriu-zise cât şi împotriva titlului executoriu în sine, ceea ce atrage, potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţe diferite.
În aceste condiţii, în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a invocat, la termenul de judecată din 6 iunie 2011, necompetenţa materială a acestei instanţe cu privire la petitele vizând.
- compensarea parţială a creanţelor reciproce conţinute de titlu executoriu, respectiv a sumei de 2.042,11 lei la plata căreia a fost obligată SC A.M. Galaţi SA către SC C. Mureş SA, cu suma de 3.666,67 lei la plata căreia a fost obligată SC C. Mureş SA, către SC A.M. Galaţi SA, până la limita sumei celei mai mici şi continuarea executării silite pentru diferenţa de 1.624,56 lei;
- anularea parţială a tuturor actelor de executare emise în dosarul execuţional nr. 63/E/2011;
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 399 alin. (1) şi art. 400 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a apreciat că se impune disjungerea petitelor contestaţiei la executare formulată de debitoare după cum urmează: pentru cele două petite de mai sus, ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale a acestei instanţe de a le soluţiona, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Comercial Mureş, ca instanţă de executare; celelalte petite, rămânând pentru soluţionarea pe rolul său.
Referitor la cuantumul penalităţilor de întârziere la care a fost obligată debitoarea contestatoare, Curtea a apreciat că, dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 erau în vigoare la data pronunţării Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009, situaţie în care, neaplicarea acestora, în speţa dedusă judecăţii, este nelegală, motiv pentru care a considerat că se impune admiterea acestui petit.
Nu au fost reţinute susţinerile creditoarei, aşa cum au fost formulate prin întâmpinare, precum că, în speţă nu ar fi fost aplicabile aceste dispoziţii, dată fiind natura contractului încheiat de părţi; aceasta întrucât legea nu distinge cu privire la natura contractelor cărora li se adresează, fiind aşadar aplicabilă tuturor contractelor comerciale.
De asemenea, nu au fost reţinute nici susţinerile potrivit cărora dispoziţia cuprinsă în titlul executoriu şi care prevede penalităţi de întârziere peste cuantumul debitului, ar fi intrat în puterea lucrului judecat, aceasta întrucât, calea contestaţiei la executare a fost instituită de legiuitor tocmai pentru lămurirea întinderii titlului executoriu, după cum este cazul în speţa dedusă judecăţii.
Instanţa a mai considerat că, fără a aduce atingere puterii de lucru judecat a deciziei de mai sus, pe calea contestaţiei la executare, opunerea de către debitoarea contestatoare a incidenţei dispoziţiei legale precitate, conduce la ineficienţa juridică a dispoziţiilor din titlu, care exced cadrului legal.
Referitor la petitul privind lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009, strict cu privire la debitele principale la care a fost obligată pârâta contestatoare, Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat, în condiţiile în care, pe de o parte, obligaţia de plată a debitului principal nu poate fi cenzurată pe calea contestaţiei, şi pe de altă parte, cuantumul acestui debit a fost legal stabilit de către instanţa de judecată, neputând fi cenzurat pe calea unei astfel de proceduri, pentru că astfel s-ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat.
În consecinţă, Curtea a admis, în parte, contestaţia la executare formulată de debitoare, doar cu privire la cuantumul penalităţilor aferente debitelor principale de 3.055,54 lei şi 3.666,67 lei, pe care le-a limitat la valoarea obligaţiei principale, respingând însă petitul privind lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului Deciziei nr. 30/A din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, referitor la debitele principale.
Împotriva deciziei, SC A.M. Galaţi SA a formulat recurs pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- Dispozitivul titlului executoriu a cărui clarificare s-a solicitat nu conţine referire la compensarea între sumele, reprezentând contravaloarea facturilor emise de către SC A.M. Galaţi SA şi facturile emise de către SC C. Mureş SA, acordând părţilor posibilitatea de a-şi alege modalitatea de recuperare a creanţelor după voinţa acestora.
Consideră că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei nu poate trece peste autoritatea de lucru judecat de care se bucură Decizia nr. 30/A 23 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş şi să stabilească o eventuală compensare judecătorească a sumelor indicate în dispozitivul titlului executoriu.
În plus, recurenta susţine că dispozitivul deciziei nr. 30 din 23 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş este destul de clar şi nu necesită lămuriri suplimentare, iar pe acest aspect – prin hotărârea atacată – prevederile legale invocate au fost aplicate eronat.
- În ce priveşte al doilea motiv invocat prin contestaţia formulată de SC C. Mureş SA, în sensul căruia cuantumul penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului conform Legii nr. 469/2002 se arată că – aceste aspecte – au fost analizate prin Decizia nr. 30 din 23 martie 2009, prin care (fila 4) s-a reţinut că „părţile nu au convenit contractual plafonarea valorică a penalităţilor la valoarea creanţei, fapt pentru care, dacă părţile ar fi dorit acest lucru, ar fi menţionat expres în cadrul contractual”.
Se mai arată că aspectele anterior menţionate nu pot face obiectul unei cereri lămuritoare a întinderii şi aplicării dispozitivului.
Recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- În ce priveşte prima critică prin care se consideră că instanţa de fond nu poate trece peste autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 30 din 23 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş astfel încât să stabilească –pe calea contestaţiei la executare – o eventuală compensare judecătorească a sumelor din dispozitivul titlului executoriu se constată că vizează unul dintre petitele contestaţiei la executare ce a fost disjuns şi faţă de care s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş, fiind declinată competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Comercial.
Cum, partea din dispozitiv ce cuprinde soluţia de declinare a competenţei este irevocabilă conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. este evident faptul că nu poate fi supusă controlului de nelegalitate.
- Cea de-a doua critică prin care se aduce în discuţie soluţia dată petitului privind clarificarea întinderii şi aplicării titlului executoriu este fondată în condiţiile în care, în cadrul contestaţiei la executare privind lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu - au fost examinate împrejurări de natură a înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat şi de natură a atrage modificarea hotărârii atacate.
Astfel, deşi în considerentele titlului chestiunea penalităţilor s-a analizat şi din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 469/2002 şi s-a considerat că nu au incidenţă în cauză, motiv pentru care cuantumul stabilit ca fiind datorat a depăşit cuantumul debitului principal, în cadrul contestaţiei s-a reanalizat incidenţa prevederilor actului normativ anterior menţionat şi s-a apreciat că neaplicarea acestora este nelegală instanţa comportându-se ca o adevărată instanţă de control judiciar.
Cum, contestaţia la executare, în ipoteza lămuririi, întinderii şi aplicării titlului, nu este destinată modificării însuşi titlului executoriu, (o astfel de finalitate putându-se realiza numai prin intermediul căilor de atac) Înalta Curte constată că prin reanalizarea cuantumului penalităţilor statuate prin titlu executoriu şi prin diminuarea acestuia au fost încălcate prevederile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În atare situaţie urmează să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. în sensul că se va admite recursul declarat împotriva deciziei pe care o va modifica în parte, respingând în totalitate contestaţia la executare având ca obiect clarificarea întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei nr. 30 din 23 martie 2009.
Restul dispoziţiilor deciziei atacate referitoare la lămurirea întinderii şi aplicării dispozitivului aceleiaşi decizii, cu privire la debitele principale la care a fost obligată contestatoarea SC C. Mureş SA vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.M. GALAŢI SA GALAŢI împotriva deciziei nr. 39/A din 6 iunie 2011, pronunţată de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Târgu Mureş, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge, în totalitate, contestaţia la executare având ca obiect clarificarea întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 30/A din 23 martie 2009, ca nefondată.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate cu privire la soluţionarea acestui capăt de cerere.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 858/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
