ICCJ. Decizia nr. 1006/2013. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1006/2013
Dosar nr. 5179/2/2012
Şedinţa publică de la 12 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu la data de 18 iunie 2012, fără citarea părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 211 alin. (2) - (4) din Legea nr. 146/1997, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de petenta SC S.P.C. SRL, împotriva încheierii din 24 mai 2012 prin care a fost respinsă cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru sub forma reducerii şi eşalonării.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că în lipsa balanţei contabile pe luna aprilie 2012 nu se poate stabili, pe baza probatoriului administrat, venitul mediu net pe ultimele 3 luni de activitate anterior formulării cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei încheieri irevocabile, petenta în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a formulat contestaţie în anulare, pentru soluţionarea căreia la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 27 iunie 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 1458/2012.
Petenta contestatoare a solicitat anularea încheierii contestate invocând faptul că instanţa de fond în mod greşit a dispus soluţionarea cererii de reexaminare fără citarea părţilor, în lipsa unor prevederi legale exprese în acest sens.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căi de atac solicitând în principal admiterea excepţiei şi pe cale de consecinţă respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea contestaţiei ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 116 din 12 noiembrie 2012 a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca nefondată contestaţia în anulare.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că cererea este admisibilă, întrucât încheierea atacată cu contestaţie în anulare se încadrează din punct de vedere juridic în categoria hotărârilor irevocabile, neexistând niciun impediment legal care să priveze partea nemulţumită de soluţie de dreptul de a beneficia de exerciţiul acestei căi extraordinare de atac.
Pe fondul contestaţiei în anulare instanţa a apreciat, în urma interpretării sistematice a alin. (4) al art. 211 din Legea nr. 146/1997 prin prisma legăturii sale cu alin. (2) al aceluiaşi articol de lege (211), că ambele alineate fac parte din aceeaşi categorie juridică a actelor supuse soluţionării de către instanţa de judecată în Camera de Consiliu, şi consideră că atâta timp cât cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru se judecă fără citarea părţilor şi cererea de reexaminare se soluţionează în aceleaşi condiţii, respectiv tot în camera de consiliu şi tot fără citarea părţilor, chiar dacă acest ultim aspect nu este prevăzut în mod expres şi în alin. (4) din evocata lege.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea SC A.R. SRL (fostă SC S.P.R.C. SRL) solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii contestaţiei în anulare şi trimiterii cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea cererii de reexaminare cu citarea părţilor.
Recurenta-contestatoare îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea vizând interpretarea şi aplicarea eronată de către instanţă a dispoziţiilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 146/1997.
Recurenta-reclamantă precizează sub aceste aspect că necitarea părţilor trebuie prevăzută expres de legiuitor şi nu dedusă prin interpretări sistematice întrucât regula în materia citării este consfinţită de art. 85 C. proc. civ., recurenta făcând trimitere exemplificativă şi la art. 153 alin. (3) C. proc. civ.
O altă critică a recurentei vizează şi raţionamentul instanţei cu privire la faptul că nu există nicio raţiune logică pentru care soluţionarea cererii de reexaminare ar trebuie realizată cu citarea părţilor de vreme ce însăşi cererea de acordare a facilităţilor se judecă fără citare, recurenta aducând în contraargumentaţie dispoziţiile art. 592 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că cererea de instituire a sechestrului asigurător se judecă fără citarea părţilor, soluţia fiind însă supusă recursului care se judecă cu citarea părţilor, precum şi dispoziţiile care reglementează materia ordonanţei preşedinţiale.
Conchide recurenta-contestatoare în sensul că instanţa a pronunţat o hotărâre dată cu aplicarea greşită a art. 21 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, fapt de natură să atragă incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
În stabilirea regimului juridic aplicabil procedurii de soluţionare a cererii formulată în temeiul art. 211 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 instanţa s-a raportat în mod logic la procedura de soluţionare a cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru întrucât cele două cereri sunt indisolubil legate prin finalitatea urmărită şi prin obiectul de reglementare.
Art. 211 din Legea nr. 146/1997 conţine reglementări derogatorii de la dreptul comun, sub aspectul procedurii de citare, motiv pentru care trimiterile pe care recurenta-contestatoare la face, cu titlu exemplificativ la art. 85, art. 153 alin. (3), art. 592 alin. (2) C. proc. civ. apar ca fiind scoase din contextul speţei.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta SC A.R. SRL Tunari împotriva Deciziei civile nr. 116 din 12 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1012/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1010/2013. Civil. Alte cereri. Revizuire - Fond → |
|---|
