ICCJ. Decizia nr. 1010/2013. Civil. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1010/2013
Dosar nr. 7897/1/2011
Şedinţa publică de la 12 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 octombrie 2011, revizuenta SC A.D. SRL Baia Mare a solicitat revizuirea următoarelor hotărâri legate de acţiunea de recuperare a datoriei creditoarei SC A.D. SRL de la SC A.P.C. SA:
- Decizia de suspendare a procedurii falimentului prin încheierea fără număr la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureş din 10 mai 1995;
- Sentinţa civilă nr. 106 din 5 februarie 1998 la Dosarul nr. 653/1996 a Tribunalului Maramureş;
- Decizia civilă nr. 404 din 27 mai 1998 la Dosarul nr. 1481/1998 a Curţii de Apel Cluj;
- Sentinţa civilă nr. 154 din 16 februarie 2000 la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureş;
- Decizia civilă nr. 1123 din 22 noiembrie 2000 la Dosarul nr. 4030/2000 a Curţii de Apel Cluj;
- Decizia nr. 6992 din 20 noiembrie 2002 la Dosarul nr. 1734/12001 a Curţii Supreme de Justiţie;
- Decizia de închidere a procedurii falimentului prin Încheierea nr. 1336 la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureş din 21 mai 2003;
- Decizia de declanşare a procedurii falimentului prin încheierea nr. 2897 la Dosarul nr. 2565/2000 a Tribunalului Maramureş din 3 noiembrie 2003;
- Decizia civilă nr. 71 din 21 ianuarie 2004 la Dosarul nr. 8224/2003 a Tribunalului Maramureş;
- Decizia civilă nr. 372 din 9 februarie 2004 la Dosarul nr. 8224/2003 a Tribunalului Maramureş;
- Decizia nr. 3660 din 28 septembrie 2007 la Dosarul nr. 1001/33/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
- Sentinţa civilă nr. 377 din 5 iulie 2007 la Dosarul nr. 1001/33/2007 a Curţii de Apel Cluj;
- Decizia nr. 559 din 15 februarie 2008 la Dosarul nr. 8158/1/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Precizează totodată revizuenta că pentru fiecare dintre aceste hotărâri a formulat cerere de revizuire distinctă.
Revizuenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la decizia pronunţată la data de 2 noiembrie 2010 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza CEDO nr. 21199/03, hotărâre rămasă definitivă la data de 11 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 567/10.08.2011.
Cererea de revizuire cuprinde în prima parte o serie de consideraţiuni cu privire la competenţa materială şi teritorială, solicitând instanţei să se pronunţe asupra competenţei în conformitate cu art. 1591 C. proc. civ., face menţiuni cu privire la respectarea termenului de revizuire şi la admisibilitatea cererii în raport de temeiul de drept invocat, face o trecere în revistă a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 1, 20 şi 52 din Constituţie şi de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Referindu-se la capetele de cerere, revizuenta precizează că solicită:
a) Casarea în întregime a Deciziei de suspendare a procedurii falimentului prin încheierea fără număr la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureş din 10 mai 1995;
b) Casarea în întregime a Sentinţei civile nr. 106 din 5 februarie 1998 la Dosarul nr. 653/1996 a Tribunalului Maramureş;
c) Casarea în întregime a Deciziei civile nr. 404 din 27 mai 1998 la Dosarul nr. 1481/1998 a Curţii de Apel Cluj;
d) Casarea în întregime a Sentinţei civile nr. 154 din 16 februarie 2000 la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureş;
e) Casarea în întregime a Deciziei civile nr. 1123 din 22 noiembrie 2000 la Dosarul nr. 4030/2000 a Curţii de Apel Cluj;
f) Casarea în întregime a Deciziei nr. 6992 din 20 noiembrie 2002 la Dosarul nr. 1734/2001 a Curţii Supreme de Justiţie;
g) Casarea în întregime a Deciziei de închidere a procedurii falimentului prin Încheierea nr. 1336 la Dosarul nr. 917/1995 a Tribunalului Maramureş din 21 mai 2003;
h) Casarea în întregime a Deciziei de declanşare a procedurii falimentului prin Încheierea nr. 2897 la Dosarul nr. 2565/2000 a Tribunalului Maramureş din 3 noiembrie 2003;
i) Casarea în întregime a Deciziei civile nr. 71 din 21 ianuarie 2004 la Dosarul nr. 8224/2003 a Tribunalului Maramureş;
j) Casarea în întregime a Deciziei civile nr. 372 din 9 februarie 2004 la Dosarul nr. 8224/2003 a Tribunalului Maramureş;
k) Casarea în întregime a Deciziei nr. 3660 din 28 septembrie 2007 la Dosarul nr. 1001/33/2007 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie;
l) Casarea în întregime a Sentinţei civile nr. 377 din 5 iulie 2007 la Dosarul nr. 1001/33/2007 a Curţii de Apel Cluj;
m) Casarea în întregime a Deciziei nr. 559 din 15 februarie 2008 la Dosarul nr. 8158/1/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
n) Repararea prejudiciului în solidar de către cei chemaţi în judecată:
1. cheltuielile de judecată din dosarele în care vor fi anulate sentinţe, decizii civile, decizii şi încheieri de şedinţă (exclusiv cheltuielile cu tentativa de falimentare);
2. Valoarea livrărilor neachitate şi a penalităţilor de întârziere prevăzute expres în contractele de livrare aşa cum au fost calculate de expertul contabil acceptat de părţi numit la îndrumarea Tribunalului Maramureş);
3. Daune materiale datorită întreruperii activităţii economice a SC A.D. SRL Baia Mare din lipsă de lichidităţi 505.000 euro, - (foloasele nerealizate);
4.Daune morale 15.000 euro;
5. Cheltuielile de judecată de 48.000 euro, - rezultate din apărarea SC A.D. SRL Baia Mare împotriva tentativei de falimentare de către Ministerul Finanţelor din 2003 - 2004.
În continuare revizuenta expune obiectul cererii şi consideraţiuni de ordin teoretic cu privire la dreptul creditorului de a fi despăgubit, la natura despăgubirii, prezintă situaţia de fapt dedusă din derularea raporturilor juridice dintre părţile litigante, prezintă parcursul procesual al cauzelor soluţionate prin hotărârile a căror casare se solicită, invocând în probaţiune înscrisuri, indică procedurile de recuperare a creanţelor datorate de debitoarea SC A.P.C. SA Baia Mare creditoarei revizuente în afara şi în cadrul procedurii de faliment în Dosarul nr. 917/1995 al Tribunalului Maramureş, cu referire la proba prin înscrisurile numerotate PI 1 - PI 93.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 2 februarie 2012 intimata SC T. I.H.l. SA (fostă SC A.P.C. SA Baia Mare) a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întrucât aceasta are capete de cerere care nu au făcut obiectul acţiunii în pretenţii ale revizuentei faţă de această intimată.
Pe fond intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 6 februarie 2012 intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat lipsa calităţii sale procesuale în cauză motivat de faptul că nu a figurat ca parte în procesele în care s-au pronunţat hotărârile ce formează obiectul revizuirii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 7 februarie 2012 intimata AVAS a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire considerând că în speţă nu sunt întrunite cerinţele art. 322 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu există o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi prejudiciul pretins de revizuentă, excepţia de netimbrare a cererii, excepţia de necompetentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Intimatul Guvernul României, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 7 februarie 2012, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului dat fiind faptul că pe de-o parte hotărârile vizate de revizuire nu-i sunt opozabile şi pe de altă parte în raport de Legea nr. 90/2001 Guvernul României nu are calitate procesuală pasivă în cauză nici în nume propriu şi nici ca reprezentant al Statului Român.
La termenul din 8 februarie 2012 Înalta Curte, în raport de art. 323 C. proc. civ., precum şi faţă de împrejurarea că revizuenta a arătat că fiecare hotărâre care se solicită a fi revizuită a fost atacată distinct pe aceeaşi cale de retractare, i-a pus în vedere revizuentei să-şi precizeze în scris cererea şi să indice hotărârile ce se solicită a fi revizuite în cauză, sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 C. proc. civ.
Prin precizarea cererii revizuenta indică, la 8 martie 2012, că deciziile ce formează obiectul revizuirii sunt Decizia nr. 6992 din 20 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, Decizia nr. 3660 din 28 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială şi Decizia nr. 559 din 15 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială iar prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la 20 martie 2012 revizuenta a solicitat disjungerea în dosare individuale a cauzelor în care au fost pronunţate deciziile nr. 6992 din 20 noiembrie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie şi nr. 3660 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea de la 21 martie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a înaintat secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în vederea repartizării aleatorii, cererea de revizuire cu privire la Decizia nr. 3660 din 28 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a înaintat secţiei a II-a civilă, în vederea repartizării aleatorii, cererea cu privire la revizuirea Deciziei nr. 6992 din 20 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
La termenul din 16 mai 2012 Înalta Curte a suspendat judecata cererii de revizuire în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 3 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj prin care a fost admisă cererea de revizuire a Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curţii de Apel Cluj asupra căreia s-a exercitat controlul de legalitate de către instanţa supremă prin pronunţarea deciziei ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire.
Înalta Curte, examinând cererea de revizuire din perspectiva criticilor formulate constată următoarele:
Prin Decizia nr. 559 din 15 februarie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de recurs luând act de faptul că prima instanţă a procedat corect stabilind o taxă judiciară de timbru direct proporţional cu valoarea sumei pretinse.
Prin hotărârea din 2 noiembrie 2010, rămasă definitivă la 11 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 567/10.08.2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sesizată la 16 mai 2003 cu o cerere prin care reclamanta SC A.D. SRL Baia Mare s-a plâns în principal de modul în care instanţele interne au stabilit taxa judiciară de timbru în procedura deschisă de aceasta împotriva SC A.P.C. SA, de durata acestei proceduri şi de respingerea capetelor sale de cerere îndreptate împotriva societăţii pârâte în cadrul procedurii de insolvenţă, în temeiul art. 6 parag. 1 din Constituţie, a dispus:
1) declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capetele de cerere întemeiate pe art. 6 alin. (1) din Convenţie privind accesul la instanţă şi durata procedurii şi pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie cu privire la acţiunea de recuperare a pretenţiilor materiale şi lichidarea societăţii A. şi inadmisibilă pentru rest;
2) hotărăşte că a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenţie;
3) hotărăşte că nu este necesar să se examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
4) hotărăşte:
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenţie:
i. 5.000 euro pentru prejudiciul moral, la care se va adăuga orice sumă cu titlu de impozit; şi
ii. 2.000 euro pentru cheltuieli de judecată, la care se va adăuga orice sumă cu titlu de impozit;
b) că sumele de mai sus trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii;
c) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală europeană, la care se vor adăuga 3 puncte procentuale.
Consideră revizuenta că prin hotărârea pronunţată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată deciziei ce formează obiectul revizuirii de faţă, consecinţele grave ale acestei încălcări continuând să se producă şi neputând fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Prin Decizia nr. 559 din 15 februarie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a avut a se pronunţa asupra legalităţii Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal iar prin Decizia nr. 3 din 14 decembrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea SC A.D. SRL, de revizuire a Deciziei nr. 404 din 27 mai 1998 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a schimbat evocata decizie în sensul că a admis în parte apelul declarat de SC A.D. SRL împotriva Sentinţei nr. 106 din 5 februarie 1998 pronunţată de Tribunalul Maramureş pe care a anulat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Decizia nr. 3 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 4288 din 1 noiembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1456 din 1 noiembrie 2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în situaţia în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Întrucât, aşa cum s-a arătat, decizia asupra căreia a purtat controlul de legalitate în recurs a fost schimbată prin admiterea cererii de revizuire de către Curtea de Apel Cluj, decizie devenită irevocabilă, în speţă nu mai subzistă fundamentul încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale la care revizuenta s-a raportat, în cererea de revizuire de faţă, evoluţia procesuală a cauzei făcând imposibilă situarea speţei în ipoteza reglementată de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., aspect ce face inutilă examinarea excepţiilor invocate de intimate, acestea urmând a fi respinse ca atare.
În considerarea celor ce preced Înalta Curte va respinge excepţiile invocate de intimate şi cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţiile invocate de intimate.
Respinge cererea formulată de revizuenta SC A.D. SRL Baia Mare împotriva Deciziei nr. 559 din 15 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1006/2013. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 744/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
