ICCJ. Decizia nr. 1012/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1012/2013
Dosar nr. 932/120/2011/a1
Şedinţa publică de la 12 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă revizuentul P.N. a solicitat instanţei revizuirea Deciziei nr. 1.358 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă şi, în rejudecare, să recalculeze în baza O.U.G. nr. 4/2005, să emite şi să comunice revizuentului decizia de recalculare din oficiu nr. 72443 din 22 februarie 2005, cu cheltuieli de judecată aferente.
Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3 şi 7 C. proc. civ.
În cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a invocat faptul că există contrarietate între hotărârea a cărei anulare o solicită Înalta Curte şi Decizia nr. 1207 pronunţată la data de 27 martie 2012 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2523 din 19 iunie 2012, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 1, 2 şi 3 C. proc. civ.
A respins ca inadmisibilă revizuirea întemeiată pe aceste dispoziţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În pronunţarea acestei decizii instanţa a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 3 este inadmisibilă întrucât prin decizia ce formează obiectul revizuirii a fost respins ca nefondat recursul, nefiind astfel îndeplinită condiţia evocării fondului cerută de art. 322 C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa, faţă de faptul că cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, că în determinarea instanţei competente cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt incidente normele reglementate de art. 323 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel învestită, Înalta Curte, examinând cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii cerinţelor generale de admisibilitate reglementate de art. 322 C. proc. civ. reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 1.358 din 3 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 932/120/2011 a cărei revizuire se solicită s-a respins, ca nefondat recursul declarat de contestatorul P.N. împotriva Sentinţei civile nr. 2002 din 12 octombrie 2011 a tribunalului Dâmboviţa, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
Prin Decizia nr. 1207 din 27 martie 2012 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în Dosarul nr. 4397/120/2010 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorul P.N. şi de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa.
Judecata poartă în ambele cauze asupra anulării a două decizii de pensionare diferite. Astfel, în Dosarul nr. 932/120/2011 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă s-a solicitat prin acţiune desfiinţarea Deciziei nr. 72443 din 22 iulie 2005 iar în Dosarul nr. 4397/120/2010 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă s-a solicitat prin acţiune desfiinţarea Deciziei nr. 72443 din 22 iulie 2010.
Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte condiţiile generale de admisibilitate a unei cereri de revizuire şi anume ca aceasta să poarte asupra unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare respectiv asupra unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
În speţă hotărârea a cărei revizuire se solicită este o hotărâre prin care s-a respins recursul, ca nefondat, pretins a fi potrivnică unei hotărâri prin care s-a respins ca nefondat un alt recurs.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; în atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.
Prin sintagma "una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.
Ori, în speţă, deşi între cele două cauze există identitate de părţi, nu este dată identitatea de obiect, astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 1201 C. civ.
În cauză nu sunt întrunite, aşadar nici condiţiile generale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi nici cele specifice reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., hotărârile ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire neînscriindu-se în niciuna din ipotezele reglementate de evocatele texte legale.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de 322 alin. (1) şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.N., de revizuire a Deciziei nr. 1.358 din 3 aprilie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1006/2013. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
