ICCJ. Decizia nr. 1199/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1199/2013
Dosar nr. 9938/99/2010
Şedinţa publică de la 21 martie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului laşi, secţia comercială şi contencios administrativ, sub nr. 9938/99/2010, reclamanta SC E.R. SRL Rădăuţi a chemat în judecată pe pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. laşi, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să o oblige pe aceasta la plata sumei de 162.355,31 RON din care 115.769,76 RON daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 şi 46.585,55 RON daune compensatorii.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a SC C.I. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata aceloraşi sume pe care Ie-a solicitat reclamanta de la pârâtă.
Prin sentinţa nr. 2113 COM/2011 pronunţată la data de 20 septembrie 2011 de Tribunalul laşi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC E.R. SRL Rădăuţi în contradictoriu cu pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. laşi.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 115.769,76 RON, cu titlul de daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 şi suma de 46.585,55 RON, cu titlul de daune compensatorii.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA. şi în consecinţă:
A fost obligată chemata în garanţie, SC C.I. SRL, să plătească pârâtei sumele de 115.769,96 RON, reprezentând daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 şi suma de 46.585,55 RON, reprezentând daune compensatorii.
Totodată, pârâta a fost obligată către reclamantă şi chemata în garanţie către pârâtă, la plata, fiecare, a câte 6410,82 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru şi timbru judiciar).
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin contractul de execuţie lucrări de racordare din 25 iunie 2007, pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala C.F. laşi s-a obligat să realizeze, în favoarea beneficiarelor SC E.R. SRL şi SC H.S. SRL, lucrări de racordare pentru realizarea proiectului „Racord LFI C.N. şi C.L. pentru SC H.S. SRL Sebeş şi SC E.R. SRL din Staţia C.F. Dorneşti.
Conform art. 5 din acest contract, prestatorul trebuia să înceapă lucrările de execuţie după achitarea sau garantarea de către beneficiar a „tarifului de racordare", imediat după încheierea procesului verbal de predare-primire a amplasamentului şi după obţinerea autorizaţiei de construire de către beneficiar.
Conform art. 4.1 din contract, valoarea estimativă a „tarifului de racordare" a fost de 3.882.305 RON, inclusiv TVA.
Reclamanta a obţinut autorizaţia de construire la data de 13 iunie 2007, iar la data de 21 septembrie 2007 a fost predat amplasamentul (conform procesului-verbal din 21 septembrie 2007).
La data de 29 iunie 2007 s-a constituit, în favoarea pârâtei, garanţia în cuantum de 1.941.152,60 RON, conform scrisorii de garanţie din 29 iunie 2007, conform art. 5 din contract.
Termenul de finalizare a lucrării era 20 ianuarie 2008, însă lucrarea a fost efectiv finalizată la data de 12 iunie 2008 când a fost emisă Autorizaţia de exploatare a liniei ferate industriale.
Reclamanta a făcut dovada faptului că în perioada ianuarie 2008-iunie 2008 a apelat la mai multe societăţi, care aveau ca obiect de activitate transport rutier, pentru realizarea obiectului său de activitate, prejudiciul suferit de aceasta (constând în c/val. transportului) fiind de 46.585,55 RON.
De asemenea, potrivit art. 4.8 din contract, în cazul în care din vina sa exclusivă, prestatorul nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, beneficiarul are dreptul de a deduce din preţul contractului, ca penalităţi, o sumă de 0,05% din preţul tarifului de racordare pentru fiecare zi de întârziere până la finalizarea lucrărilor".
Faţă de această orevedere din contractul părţilor, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ., are putere obligatorie între acestea şi reţinând că reclamanta a făcut dovada faptului că pârâta şi-a executat cu o întârziere de 142 zile obligaţiile contractuale, prima instanţă a reţinut ca fiind întemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune moratorii.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, prima instanţă a reţinut că pârâta C.N. C.F. C.F.R. S.A. a făcut dovada că, pentru realizarea obiectului contractului ce face obiectul prezentei cauze a apelat la serviciile SC C.I. SRL Alba lulia, conform contractului de execuţie lucrări din 17 septembrie 2007.
De asemenea, cu adresele aflate la dosar, pârâta a făcut dovada faptului că întârzierea în executarea contractului încheiat cu reclamanta s-a datorat activităţii chematei în garanţie, SC C.I. SRL.
Ca urmare, în paza dispoziţiilor art. 60 şi urm. C. proc. civ., a fost admisă cererea în garanţie formulată de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA Bucureşti, fiind obligată chemata în garanţie la plata aceloraşi sume de bani pe care le datorează pârâta reclamantei.
În baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., cei căzuţi în pretenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată (taxa de timbru şi timbru judiciar).
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA Bucureşti şi recurs, calificat apel, chemata în garanţie SC C.I. SRL.
Prin decizia nr. 54 din 25 aprilie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă au fost admise cererile de apel, a fost schimbată, în tot, sentinţa apelată, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, a fost obligată reclamanta la 9.620 RON cheltuieli de judecată (prima instanţă şi apel) către pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din perspectiva modului de soluţionare a excepţiilor invocate, referitoare la competenţa materială în soluţionarea cauzei, a termenului de formulare a plângerii prealabile, precum şi a celui de formulare a acţiunii, instanţa de apel a constatat că acestea au fost corect soluţionate de către prima instanţă, în sensul respingerii, deoarece, în cauză nu îşi găsesc incidenţa dispoziţiile înscrise în Legea nr. 554/2004. Pretenţiile ce fac obiectul cauzei de faţă îşi au izvorul în contractul de execuţie lucrări de racordare din 25 iunie 2007, contract ce nu a format obiectul unei proceduri de achiziţie publică.
Contractul părţilor a fost perfectat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 60/2004, prin care pârâta-apelantă C.N. C.F.R. SA, în calitate de prestator s-a obligat, în schimbul plăţii preţului de racordare de către beneficiar, să execute lucrarea „Racord LFI CN şi CL din Staţia C.F. Bucureşti". Faţă de natura juridică a acţiunii promovate, criticile de nelegalitate nu puteau fi reţinute prin referire la prevederile Legii nr. 554/2004, întrucât pârâta-apelantă, în calitate de parte contractuală, nu s-a obligat la prestarea unei activităţi în calitate de autoritate publică, iar raportul juridic obligaţional dedus judecăţii a vizat modalitatea de executare a contractului din 25 iunie 2007.întrucât contractul din care derivă litigiul nu este un contract administrativ, deoarece nu a fost încheiat de o autoritate publică, care să fi acţionat în regim de putere publică, el nu poate fi asimilat unui act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la fondul cauzei, acestea au fost găsite întemeiate, considerându-se că prima instanţă a ignorat circumstanţele în care actul adiţional nu a fost perfectat sub aspectul prelungirii termenului de realizare a obiectului contractului, dar şi a împrejurărilor care au condus la prelungirea duratei de execuţie a lucrărilor, din partea prestatorului.
În speţă, între apelanta-pârâtă C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. laşi, în calitate de prestator şi intimata-reclamantă SC E.R. SRL Rădăuţi şi numita SC H.S. SRL, în calitate de beneficiari, a fost perfectat contractul de execuţie lucrări de racordare din 25 iunie 2007. În conformitate cu clauzele contractuale, în baza acordării beneficiului de racordare de către beneficiare, apelanta-pârâtă C.N. C.F.R. SA Bucureşti, prin Sucursala Regională C.F. Iaşi, avea obligaţia de a executa lucrările feroviare necesare pentru racordarea liniei ferate industriale noi, CN şi CL, pentru beneficiare din Staţia Bucureşti, direct la liniile infrastructurii feroviare publice C.F.R., atât în punctul de joncţiune, cât şi pentru preluarea sporului de capacitate de transport feroviar şi execuţia lucrărilor feroviare necesare pentru reînfiinţarea trecerii la nivel km 0+522.
În vederea realizării lucrărilor, intimata-reclamantă a procedat la înmânarea unei scrisori de garanţie bancară în valoare de 1941.152,50 RON, garanţie valabilă până la data de 31 decembrie 2007.
Urmare a încheierii contractului din 25 iunie 2007 pârâta-apelantă a demarat la data de 8 august 2007, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, procedura de licitaţie în vederea atribuirii contractului de lucrări „Racord CFI CN şi CL”. După finalizarea procedurii de licitaţie şi întocmirea raportului procedurii de atribuire, pârâta-apelantă, în calitate de achizitor, a perfectat contractul de execuţie lucrări din 17 septembrie 2007, cu chemata în garanţie SC C.I. SRL Alba lulia, în calitate de executant.
În vederea executării lucrării a fost obţinută autorizaţia de construcţie din 13 iunie 2007, a fost predat amplasamentul la linia „Staţia Dorneşti Racord LFI CN şi CL" conform procesului-verbal încheiat la data de 21 septembrie 2007, iar prin actul din 1 octombrie 2007 a fost emis ordinul de începere a lucrărilor.
Urmare a efectuării procedurii concilierii directe, realizată la data de 3 iunie 2010, în baza art. 7201, alin. (2) C. proc. civ., prin cererea de chemare în judecată reclamanta-intimată SC E.R. SRL Rădăuţi a solicitat obligarea pârâtei C.N. C.F.R. SA Bucureşti la plata sumei xotaie de 162.355,31 RON din care:
- suma de 115.769,76 RON cu titlu de daune moratorii, calculate pentru perioada 21 ianuarie 2008-12 iunie 2008 conform art. 4.1 şi art. 4.8 din contractul nr. X1/2007 de 0,05%/zi de întârziere şi
- suma de 46.585,55 RON cu titlu de daune cominatorii reprezentând cheltuielile suplimentare ivite ca urmare a neexecutării în termen a obligaţiilor contractuale.
Reclamanta a motivat că pârâta a executat cu întârziere lucrările, motiv pentru care, în baza art. 4.1 şi 4.8 din contractul nr. X1/2007, ar datora penalităţi de întârziere, cu rol de daune moratorii calculate în cuantum de 0,05%/zi întârziere astfel: 3.882.305 X 0,84: 2 X 0,05 %/ zi de întârziere X 142 zile întârziere (21 ianuarie 2008-12 iunie 2008).
Instanţa de apel a apreciat că prevederile contractuale înscrise în art. 4.8 din contractul părţilor nr. X1/2007, nu pot constitui fundament al pretenţiilor reclamantei, în modalitatea solicitată de aceasta.
Clauza contractuală inserată în cuprinsul art. 4.8 din contract stipulează că „în cazul în care, din vina sa exclusivă, prestatorul nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract, beneficiarul are dreptul de a deduce din preţul contractului, ca penalităţi, o sumă de 0,05% din preţul „tarifului de racordare" pentru fiecare zi de întârziere, până la finalizarea lucrărilor".
Aceasta înseamnă că, potrivit clauzelor contractuale, părţile litigante au convenit ca în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor contractuale din vina exclusivă a pârâtei-apelante, aceasta va datora penalităţi de întârziere, care însă vor fi plătite sub forma deducerii lor din preţul contractului şi nu prin achitarea separată.
Prin urmare, potrivit ciauzei penale instituită în contractul părţilor, la art. 4.8, acestea au convenit ca beneficiarul să aibă posibilitatea reţinerii din preţul final a unei sume reprezentând penalităţi de întârziere dacă prestatorul, din vina sa exclusivă, ar îndeplini, după împlinirea termenului, lucrările contractate. Prin această modalitate convenită, părţile au exclus posibilitatea solicitării plăţii penalităţilor de întârziere pe cale separată.
Chiar şi în ipoteza interpretării clauzei contractuale în sensul recunoaşterii posibilităţii beneficiarului de a solicita separat daune pentru executarea cu întârziere a lucrărilor, nu se poate reţine în sarcina pârâtei-apelante, în calitatea de prestator, culpa sa exclusivă în depăşirea termenului de executare a lucrărilor, atâta timp cât materialul probator denotă existenţa unor împrejurări obiective, justificative, în sensul clauzei înscrise în art. 5.4 din contractul părţilor, care îndreptăţeau prestatorul să solicite prelungirea termenului de execuţie.
Prima instanţă nu a avut în vedere înscrisurile anexate la dosarul cauzei, care îndreptăţeau pârâta-apelantă la prelungirea termenului de execuţie, în temeiul clauzei contractuale inserate în art. 5.4 din contractul nr. X1/2007. Astfel, la data de 18 ianuarie 2008 pârâta-apelantă C.N. C.F.R. SA Bucureşti, prin Sucursala Regională C.F. laşi, a procedat la convocarea părţilor contractante în scopul stabilirii tuturor măsurilor necesare, cât şi a perfectării unui act adiţional de prelungire a termenului de execuţie, demers rămas fără nici o finalitate întrucât reclamanta-intimată nu i-a dat curs.
Impedimentele constructorului în achiziţionarea cu materiale, modificările intervenite la proiectul de execuţie a lucrărilor, determinate de situaţia concretă în teren, impuse de proiectant (lucrări suplimentare care, de altfel, au fost acceptate de beneficiar), dar şi condiţiilor meteorologice nefavorabile ce împiedicau realizarea lucrărilor de calitate şi siguranţă constituie împrejurări obiective în depăşirea termenului contractual, ce nu sunt datorate prestatorului şi care nu pot fi imputate acestuia, îndreptăţindu-l, în temeiul clauzei contractuale înscrise în art. 5.4 să solicite prelungirea duratei de execuţie.
În atare condiţii, nu poate fi reţinută răspunderea pârâtei-apelante pentru plata daunelor-interese compensatorii, constând în eventualele cheltuieli suplimentare suportate prin neexecutarea obligaţiilor contractuale, cu atât mai mult cu cât facturile anexate de reclamantă în justificarea acestor pretenţii au fost contestate de pârâtă sub aspect temporal, în sensul efectuării acestor cheltuieli în afara termenului contractual.
Având în vedere legătura indisolubilă cu pretenţiile îndreptate împotriva chematei în garanţie, drept consecinţă a fost admis şi apelul formulat de SC C.I. SRL Alba lulia.
Urmare a respingerii acţiunii principale împotriva pârâtei C.N. C.F.R. SA Bucureşti, Sucursala Regională C.F. Iaşi , cererea de chemare în garanţie a SC C.I. SRL Alba lulia a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC E.R. SRL Rădăuţi, aducăndu-i următoarele critici:
1. Hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
Astfel, instanţa de apel a reţinut o altă situaţie de fapt, dar fără a motiva de ce a făcut acest lucru.
Din considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de apel, lipseşte raţionamentul logic, fără a se indica mijlocul de probă ce corespunde situaţiei de fapt reţinute.
2. Instanţa de apel a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii.
În acest sens, s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul nr. X1 din 25 iunie 2007, unde, la capitolul IV art. 5, s-a prevăzut că „prestatorul va începe lucrările de execuţie duoă achitarea integrală sau garantarea de către beneficiar a tarifului de racordare, imediat după încheierea procesului-verbal de predare-primire a amplasamentului şi după obţinerea autorizaţiei de construire prestatorul va comunica beneficiarului durata lucrărilor şi data începerii, durata acestora urmând a fi de 4 luni, începând cu data la care prestatorul semnează contractul cu constructorul".
Recurenta susţine că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, în sensul că a înmânat scrisoarea de garanţie şi a efectuat, integral, plăţile către constructor, în baza proceselor-verbale şi situaţiilor de lucrări.
Contrar prevederilor contractuale, pârâta nu şi-a respectat obligaţiile sale, neexecutând la timp lucrările respective, astfel încât recurentei i-a fost acordat drepiul de utilizare a infrastructurii de cale ferată începând cu data de 12 iunie 2008, cu o întârziere de 142 de zile fată de data convenită.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 8 alin. (1) din contract, în această situaţie prestatorul datorează penalităţi în sumă de 0,05% din preţul tarifului de racordare, pentru fiecare zi de întârziere.
Recurenta a apreciat că instanţa de apel nu a ţinut cont de voinţa părţilor atunci când a reţinut că pârâta nu datorează penalităţi de întârziere, în lipsa unei clauze exprese stipulate în contract.
De altfel, a susţinut recurenta, pârâta nici nu a demonstrat că neîndeplinirea obligaţiilor contractuale nu s-a datorat culpei sale.
3. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor contractuale.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Cum preţul a fost plătit integral în avans, eventualele penalităţi de întârziere nu puteau fi reţinute din preţul contractului, ci numai ulterior, după ce s-a constatat faptul că pârâta nu şi-a executat în termenul convenit obligaţiile contractuale.
Pârâta C.N. C.F.R. SA, prin Sucursala Regională C.F. laşi, a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, la data de 12 martie 2013, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Pârâta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor legale (art. 969 C. civ.), privind forţa obligatorie a contractelor legal încheiate între părţi.
Motivaţia instanţei de apel s-a bazat pe faptul că prima instanţă nu ar fi avut în vedere înscrisurile anexate la dosarul cauzei, care ar fi îndreptăţit pe pârâtă la prelungirea termenului de execuţie, în temeiul dispoziţiilor art. 5.4 din contractul nr. X1/2007.
Chiar instanţa de apel reţine faptul că, deşi pârâta a făcut demersuri în acest sens, între părţi nu s-a încheiat un act adiţional de prelungire a termenului de execuţie, or, prelungirea termenului de execuţie se putea face, în condiţiile art. 5.4 din contract, numai cu acordul de voinţă al ambelor părţi, fapt ce nu s-a petrecut.
Prin urmare, au rămas în vigoare celelalte dispoziţii ale contractului, inclusiv termenul de executare a lucrărilor, stabilit în condiţiile art. 5 din contract.
Ca atare, sunt perfect aplicabile dispoziţiile art. 4.8 şi 1), astfel încât pârâta datorează penalităţile prevăzute de acest articol din contract, pentru perioada de timp cu care s-a prelungit finalizarea executării lucrărilor, dar şi contravaloarea transporturilor efectuate de firme specializate în transport rutier, pentru perioada în care reclamanta nu a putut beneficia de transportul pe calea ferată.
Nu poate fi reţinută susţinerea instanţei de apel că respectivele penalităţi de întârziere nu puteau fi solicitate pe cale separată, ci doar plătite sub forma deducerilor din forma contractului, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 5 din contract, contravaloarea lucrărilor trebuia plătită, integral, înainte de începerea acestora, fapt care s-a şi petrecut, prin înmânarea scrisorii de garanţie, situaţie în care, în mod evident, reclamanta nu putea solicita piata penalităţilor de întârziere decât după ce se constata că lucrarea a fost efectuată cu întârziere.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., la art. 969 C. civ., cu referire la contractul nr. X1/2007, încheiat între părţi, Înalta Curte va admite recursuL va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelurile declarate de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA Bucureşti prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, întreţinere şi Reparaţii şi chemata în garanţie SC C.I. SRL reprezentată de Cabinet individual de insolvenţă Z.A. împotriva sentinţei nr. 2113 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului laşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata-pârâtă C.N. C.F. C.F.R. SA Bucureşti prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii va fi obligată la plata sumei de 3.201 RON cheltuieli de judecată în recurs, către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC E.R. SRL Rădăuţi împotriva deciziei nr. 54 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelurile declarate de pârâta C.N. C.F. C.F.R. SA Bucureşti prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii şi chemata în garanţie SC C.I. SRL reprezentată de Cabinet Individual de Insolvenţă Z.A. împotriva sentinţei 2113 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului laşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă intimata-pârâtă C.N. C.F. C.F.R. SA Bucureşti prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii la plata sumei de 3.201 RON cheltuieli de judecată în recurs, către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1012/2013. Civil → |
|---|
