ICCJ. Decizia nr. 1014/2013. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1014/2013
Dosar nr. 2900/1/2012
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2278 din 28 martie 2012 a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei nr. 220 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 8400/101/2009, reclamantul I.I.I. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligat la acordarea sumei de 300.000 euro, echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând prejudiciul moral suferit de reclamant, ca urmare a strămutării şi stabilirii domiciliului forţat.
Prin sentinţa civilă nr. 43 din 26 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a respins cererea formulată de reclamantul I.I.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva sentinţei, a declarat apel reclamantul I.I.I., solicitând schimbarea sentinţei şi admiterea cererii.
Prin decizia nr. 105 din 8 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a respins apelul declarat de reclamant.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa a reţinut că modul de redactare a prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 pune sub semnul întrebării dreptul de a pretinde, în temeiul acestei legi, daune morale, în cazul persoanelor care au avut de suferit, în urma unei măsuri administrative cu caracter politic luată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, apreciind că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor ce constituie temeiul juridic al cererii introductive.
Prin decizia nr. 945 din 4 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis excepţia nulităţii deciziei şi a sentinţei; s-a admis recursul declarat de reclamantul I.I.I. împotriva deciziei civile nr. 103 din 8 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova; s-a casat decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 43 din 26 ianuarie 2010 a Tribunalului Mehedinţi; s-a anulat sentinţa şi s-a trimis cauza spre judecare Curţii de Apel Craiova, în condiţiile art. 297 alin. (2) teza finală C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 220 din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.I.I.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul I.I.I., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei, cu consecinţa admiterii acţiunii.
În şedinţa publică din 28 martie 2012, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului.
Deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepţiei procesuale de procedură, absolută, peremptorie a tardivităţii recursului exercitat de reclamantul I.I.I., Înalta Curte a constatat următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 301 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În considerarea art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac (…) în termenul legal atrage decăderea, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Verificând dosarul de apel, Înalta Curte a constatat că decizia civilă nr. 220 din 14 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, i-a fost comunicată apelantului - reclamant I.I.I., la data de 9 mai 2011 (filele 38 şi 39 dosar apel), la domiciliul indicat în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, recurentul I.I.I. a declarat recurs la data de 26 mai 2011 (fila 2 dosar recurs), cu depăşirea termenului legal, imperativ, de decădere reglementat de art. 301 C. proc. civ. - care se aplică şi în această materie specială, în absenţa unui termen special, derogatoriu - fără să invoce circumstanţe excepţionale şi insurmontabile, de natură să îl împiedice să exercite calea de atac, conform legii.
Constatând încălcarea normelor legale imperative care reglementează termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, pentru exercitarea căii de atac a recursului, în această materie specială, dar si împrejurarea că nu există motive de ordine publică, care să poată fi invocate ex officio de instanţa de recurs, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins, ca tardiv, recursul declarat.
Împotriva deciziei nr. 2278 din 28 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare numitul I.I.I. care a susţinut următoarele motive.
Se consideră că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale, apreciind, în mod greşit, că recursul nu a fost formulat în termenul legal, deşi a fost depus în termen la poştă.
Se susţine că i-a fost comunicată contestatorului hotărârea recurată la data de 07 mai 2011, aşa cum rezultă din dovada de comunicare ce poartă stampila Poştei Romane (plecând de la Craiova în data de 06 mai 2011 şi ajungând la oficiul poştal din Drobeta Turnu Severin) la data de 07 mai 2011).
Având în vedere ca, termenul de recurs a început să curgă la data de 07 mai 2011, iar cererea de recurs a fost predată recomandat la oficiul poştal la data de 23 mai 2011, a formulat recursul în termenul legal, în mod eronat, instanţa respingând recursul ca tardiv.
Analizând contestaţia în anulare formulată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că aceasta nu poate fi primită pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. prevăd că „hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Prin „eroare materială” ca temei al unei contestaţii în anulare se înţelege orice eroare materială evidentă, pe care o săvârşeşte instanţa, cum ar fi de pildă, anularea recursului ca netimbrat, deşi la dosar se găseşte recipisa de plată a taxelor de timbru. Această greşeală materială trebuie să constea în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură, la momentul pronunţării. Astfel, trebuie să ne raportăm la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii care se atacă, deoarece faţă de ceea ce judecătorii aveau la dispoziţie în acel moment se poate aprecia dacă soluţia este sau nu rezultatul unei greşeli materiale.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa nu a comis o astfel de greşeală materială în sensul art. 318 Cod de procedură civilă deoarece în mod corect a apreciat la data pronunţării că recursul a fost declarat peste termenul legal neexistând la aceea dată la dosarul cauzei dovada (plicul) depunerii prin poştă.
Pentru aceste considerente, se va respinge contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 2278 din 28 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.I.I. împotriva deciziei nr. 2278 din 28 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1048/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
