ICCJ. Decizia nr. 1076/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1076/2013
Dosar nr. 20602/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 28 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2012, pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere în numele şi pentru C.I.I., în contradictoriu cu Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat instanţei, în principal, menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 0118270 din 30 ianuarie 2009 emisă de Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi anularea Deciziei de pensie din 22 februarie 2012 emisă de aceeaşi intimată, plata diferenţei dintre pensia de serviciu şi cea revizuită, plata dobânzii legale şi a indicelui de inflaţie aferente sumelor datorate şi plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale. în subsidiar, a invocat încălcarea dreptului de proprietate prin revizuirea cuantumului pensiei stabilite iniţial.
Prin Sentinţa civilă nr. 690 din 29 martie 2012, Tribunalul Alba, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, sindicatul are legitimare procesuală activă în temeiul legii, nefiind doar un reprezentant al membrilor săi şi cum sediul acestuia este în Bucureşti, competent să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 9822 din 14 noiembrie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat, la rândul său, competenţa teritorială în favoarea Tribunalului Alba.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În motivarea soluţiei, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în raport de dispoziţiile Legii nr. 263/2010, că cererile cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului, iar în speţă, calitatea de reclamant o are contestatorul şi nu sindicatul ce îi reprezintă interesele în baza mandatului.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin (2) C. muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau după caz, sediul reclamantul.
În speţă, acţiunea a fost promovată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere.
Potrivit art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune injustiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres [ alin. (3) al art. 28 ] că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaşte calitatea nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 269 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare.
În acest sens s-a statuat şi prin decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (încă nepublicată în M. Of., la data pronunţării acestei decizii).
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1166/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1104/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
