ICCJ. Decizia nr. 1104/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1104/2013
Dosar nr. 1719/36/2010
Şedinţa publică de la 4 martie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2007, R.A. a contestat în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de Pensii Constanţa Decizia de pensionare din 9 octombrie 2007.
Învestit cu soluţionarea acestei cereri, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 147AS din 17 martie 2009, a respins acţiunea contestatorului, ca nefondată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 333/AS din 2 decembrie 2009 a respins recursul declarat de contestatorul R.A. împotriva sentinţei tribunalului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii precum şi a Sentinţei nr. 147AS din 17 martie 2009 a Tribunalului Constanţa reclamantul a formulat contestaţie în anulare.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 42/AS din 15 februarie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa cu privire la contestaţia în anulare împotriva sentinţei Tribunalului Constanţa; a disjuns această cerere şi a înaintat-o Tribunalului Constanţa şi a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei pronunţate în recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul R.A., criticând-o pentru nelegalitate.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de şedinţă din 2 decembrie 2011, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 4 ianuarie 2013, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 4 martie 2013.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 decembrie 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 3 decembrie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de contestatorul R.A. împotriva Deciziei civile nr. 42 A din 15 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, de minori şi familie, muncă şi asigurări sociale.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1076/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1075/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
