ICCJ. Decizia nr. 1197/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1197/2013
Dosar nr. 3570/331/2012
Şedinţa din 6 martie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
La data de 2 octombrie 2012, pe rolul Judecătoriei Constanţa, a fost înregistrată cererea formulată de B.E.J. D. şi A. de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 1847 din 8 martie 2011 a Tribunalului Constanţa şi în Decizia nr. 3099 din 7 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva debitoarei SC D.L.C.D. SRL, cu sediul în Vălenii de Munte.
Judecătoria Constanţa, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 15721 din 9 octombrie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect încuviinţare executare silită, în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.
S-a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 373 cu referire la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., că executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea ar dispune altfel.
S-a observat că în speţă executarea urmează a se efectua asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitoarei cu; sediul în Vălenii de Munte, asupra conturilor deschise la unităţile bancare, precum şi asupra veniturilor realizate de aceasta.
Judecătoria Vălenii de Munte, prin Sentinţa civilă nr. 36 din 8 noiembrie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Constanţa. În temeiul art. 20 pct. 2 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a constatat că prin Sentinţa civilă nr. 1847 din 8 martie 2011 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin anularea recursului, pârâta SC D.L.C.D. SRL cu sediul în Vălenii de Munte a fost obligată să demoleze construcţia edificată pe terenul reclamanţilor C.C., C.M., M.M. şi M.D., situată în Năvodari, pe raza de competenţă a Judecătoriei Constanţa.
S-a reţinut astfel că prin cererea de executare silită, creditorii obligaţiei de a face au urmărit îndeplinirea obligaţiei principale stabilită prin titlul executoriu, respectiv demolarea construcţiei, motiv pentru care s-au şi adresat unui birou de executori judecătoreşti, competent doar pe raza Curţii de Apel Constanţa, potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, conform art. 373 alin. (2) din cod, instanţa de executare este Judecătoria Constanţa.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Judecătoriei Constanţa, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Totodată, art. 373 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că se depune la executorul judecătoresc cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, iar acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.
Prin urmare, rezultă că instanţa competentă a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite este instanţa de executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
În speţă, titlul executoriu constă în Sentinţa civilă nr. 1847 din 8 martie 2011, prin care Tribunalul Constanţa a admis acţiunea formulată de C.C., C.M., M.M. şi M.D. şi a obligat pe pârâta SC D.L.C.D. SRL să demoleze construcţia edificată pe terenul reclamanţilor.
Aşadar, instanţa de executare este Judecătoria Constanţa, în a cărei rază teritorială se află situat imobilul a cărui demolare face obiectul cauzei.
Astfel, având în vedere şi dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 188/2000, se va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1200/2013. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... | ICCJ. Decizia nr. 1198/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
