ICCJ. Decizia nr. 120/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 120/2013
Dosar nr. 3152/90/2012
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, revizuienţii M.S., P.M., D.C., I.M., I.P., L.S., I.M.A., I.R.M. şi A.C.D., în contradictoriu cu intimaţii Comuna Voineasa prin Primar şi Primarul comunei Voineasa, au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 73/A din 20 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi a deciziei civile nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, revizuienţii au susţinut că întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că ulterior pronunţării celor două decizii au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Înscrisurile invocate constau în: adresa din 28 februarie 2012 a Primăriei comunei Malaia, actul din 11 decembrie 1912, adresa din 8 martie 2012 emisă de Arhivele Statului Vâlcea, decizia civilă nr. 145/R din 3 februarie 2012.
Prin încheierea din 26 aprilie 2012, tribunalul a dispus disjungerea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile nr. 2663/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formarea unui nou dosar având acest obiect, înregistrat sub nr. 3152/90/2012 şi a amânat pronunţarea cu privire la excepţia necompetenţei materiale a tribunalului la data de 3 mai 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 838 din 3 mai 2012, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 323 C. proc. civ..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 3152/90/2012.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., chestiune pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenul de dezbateri din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea dedusă prezentei judecăţi, revizuienţii au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi (revizuienţii din prezenta cauză) împotriva deciziei civile nr. 73/A/2010 a Curţii de Apel Piteşti.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuenţii susţinând că, ulterior pronunţării deciziei atacată, au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, respectiv adresa nr. 972 din 28 februarie 2012 a Primăriei comunei Malaia, actul din 11 decembrie 1912, adresa din 8 martie 2012 emisă de Arhivele Statului Vâlcea, decizia civilă nr. 145/R din 3 februarie 2012.
Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce succed.
Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei întemeiată pe pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., cum e cazul în speţă, pot fi şi hotărârile date de instanţa de recurs atunci când acestea evocă fondul.
Evocarea fondului de către instanţa de recurs, ca expresie a uneia din condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul în care instanţa de recurs respinge recursul.
Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.
Regula prevăzută de art. 322 aiin. 1 C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii.
În speţa dedusă judecăţii, în mod evident, hotărârea instanţei de recurs supusă revizuirii, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţi (revizuienţii din prezenta cauză), nu a evocat fondul pricinii, împrejurare care conduce la soluţia de respingere a cererii ca inadmisibila, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ..
Pe temeiul de drept sus-menţionat, coroborat cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 2663 din 23 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuenţii A.C.D., D.C., I.M.A., I.M., I.P., I.R.M., L.S., M.S., P.M..
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1200/2013. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... → |
|---|
