ICCJ. Decizia nr. 1198/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1198/2013
Dosar nr. 2442/115/2007
Şedinţa publică din 7 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 408 din 16 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii G.C., C.F. şi I.G. împotriva pârâtului Primarul Oraşului Băile Herculane şi în consecinţă: a anulat Dispoziţia nr. 1346 din 14 iunie 2007 emisă de pârât, obligându-l să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură reclamantelor partea neafectată de construcţiile constând în staţia de epurare şi canalele necesare funcţionării acestora din terenurile cu nr. top. X şi Y, înscrise în CF nr. X Pecinişca şi să acorde despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul ce nu se restituie în natură.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii conform legii şi a dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu.
Faţă de obiectul cererii, modul de preluare a terenului şi utilitatea publică, instanţa a reţinut că, în cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În cauză, pe o parte din teren, conform expertizei tehnice de specialitate, este construită fosta staţie de epurare şi canalele din beton ale acesteia.
A mai reţinut prima instanţa că staţia de epurare este în conservare, fiind însă de necontestat utilitatea publică a unei astfel de construcţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Primarul Oraşului Băile Herculane,
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 196/A din 9 iunie 2010, a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa civilă, în sensul că a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură reclamanţilor suprafaţa de 840 m.p., teren din parcela cu nr. top. Z, înscrisă în CF nr. X Pecinişca, iar pentru restul terenului înscris în aceeaşi carte funciară nr. top. X şi Y să facă propunere de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În considerentele hotărârii, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a respectat principiul restituirii în natură, dar a greşit atunci când nu a stabilit concret, prin probe, care este terenul liber de construcţii ce poate fi restituit reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii G.C., C.F. şi I.G. şi pârâtul Primarul Oraşului Băile Herculane.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut că decizia atacată este nelegală întrucât instanţa de apel nu a stabilit dacă în patrimoniul oraşului Băile Herculane există teren disponibil de aceeaşi valoare şi cu aceleaşi caracteristici care să poată fi acordat în compensare cu alte bunuri sau servicii, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Primarul Oraşului Băile Herculane a criticat decizia întrucât instanţa de apel, deşi a dispus efectuarea unei expertize tehnice nu a lămurit cauza, ci a reţinut parţial şi nu exact că terenul este afectat în totalitate de staţia de epurare.
Prin Decizia civilă nr. 5241 din 17 iunie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile formulate de reclamanţi şi de pârât, a casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a reţinut că instanţa de apel nu a lămurit, pe deplin, situaţia de fapt, astfel că în rejudecare a dispus completarea probelor, inclusiv cu o nouă expertiză tehnică de specialitate care va fi efectuată de un expert specializat în construcţii, care va stabili dacă terenul solicitat este liber în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
În acest sens, trebuie determinat motivul pentru care staţia de epurare se află în conservare, termenul de conservare, dacă există o nouă staţie de epurare aptă să deservească necesităţile comunităţii, dacă se justifică existenţa, chiar şi în conservare, dacă este un obiectiv abandonat în sensul Legii nr. 10/2001, sau unul funcţional.
Apoi, în măsura în care se va determina că staţia de epurare îşi justifică în continuare funcţionarea, urmează a se stabili dacă pentru buna funcţionare şi întreţinerea staţiei şi pentru accesul la aceasta este necesar o parte sau tot terenul solicitat de reclamanţi să fie grevat de sarcini şi servituţi în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În rejudecare, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă prin Decizia civilă nr. 130/A din 28 iunie 2012 a admis apelul formulat de pârâtul Primarul Oraşului Băile Herculane împotriva Sentinţei civile nr. 408 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură reclamanţilor suprafaţa de 867 m.p. teren, din parcela nr. top. Y înscrisă în CF nr. X Pecinişca.
Pentru restul terenului, înscris în aceeaşi carte funciară, cu nr. top. X şi Y, a obligat acelaşi pârât să facă propunere pentru acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru a decide în acest fel, Curtea a reţinut în considerentele hotărârii următoarele:
Din expertiza tehnică dispusă în rejudecare rezultă că expertul a stabilit că din parcela cu nr. top. Y în suprafaţă de 1.177 m.p., alăturată cu parcela nr. X, există o suprafaţă de 867 m.p., care este liberă şi disponibilă, şi doar suprafaţa de 310 m.p., este afectată de construcţiile vechii staţii de epurare.
A mai reţinut instanţa de apel că suprafaţa de teren de 867 m.p., este liberă şi poate fi restituită în natură reclamanţilor pentru că nu creează niciun fel de impediment tehnic şi nu are nicio legătură cu celelalte construcţii ale vechii staţii de epurare a apei şi cu Uzina de apă.
Pentru restul suprafeţei de 310 m.p., Curtea a stabilit că nu poate fi restituit în natură întrucât este necesar bunei utilizări a staţiei de epurare, urmând ca reclamanţilor să le fie acordate măsuri reparatorii conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii G.C., C.F. şi I.G. şi pârâtul Primarul Oraşului Băile Herculane.
Recurenţii-reclamanţi au invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au criticat hotărârea atacată ca nelegală întrucât în mod greşit instanţa de apel nu a dispus restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren întrucât din expertiza tehnică dispusă în rejudecare rezultă că staţia de epurare este nefuncţională de mai bine de 20 de ani, este degradată, iar pe terenul în litigiu se va construi o sală de sport.
Pârâtul Primarul Oraşului Băile Herculane a criticat hotărârea pronunţată întrucât expertiza tehnică dispusă şi efectuată în apel nu a clarificat problema terenului în litigiu, în sensul că la pct. 4 al concluziilor formulate de expert ar rezulta ca disponibilă suprafaţa de 867 m.p., iar la pct. 1 din concluzii se reţine că pe parcela cu nr. top. X de 1328 m.p., cu nr. top. Y în suprafaţă de 1177 m.p. înscrisă în C.F. nr. Y Băile Herculane a fost identificată construcţia vechii staţii de epurare, desfiinţată în anul 1990.
A mai arătat că, vechea staţie de epurare este în stadiu de conservare, putând fi oricând pusă în funcţiune, astfel încât nu poate fi restituită în natură suprafaţa aferentă staţiei de epurare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de către reclamanţii-recurenţi G.C., C.F. şi I.G. ce fac posibilă încadrarea în art 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind însă nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Din concluziile expertizei tehnice judiciare dispusă în apel, rezultă că parcela de teren cu nr. top. Y în suprafaţă de 1.177 m.p., alăturată cu parcela X, este parţial ocupată de construcţiile vechii staţii de epurare, respectiv suprafaţa de 310 m.p., rămâne o suprafaţă liberă şi disponibilă, cu un nou nr. top. Y, 2 867 m.p.
Din expertiză tehnică mai rezultă că, pe suprafaţa de teren în litigiu au fost identificate construcţiile vechii staţii de epurare a apei, dezafectată în anul 1990, aflată în stadiu de conservare.
Că, lângă staţia veche de epurare a fost identificat un cameră de colectare, care se află în funcţiune, preluând apele reziduale ce sunt colectate într-un cămin situat lângă staţia de epurare, fiind deversate prin vechea conductă de canalizare.
Aşa fiind, prin expertiza tehnică dispusă şi efectuată în cauză s-a stabilit că poate fi restituită în natură doar suprafaţa de 867 m.p. restul suprafeţei de teren de 310 m.p., fiind parţial ocupat de construcţiile vechii staţii de operare aflată în conservare.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate abuziv şi ale căror construcţii au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile nedemolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Sunt nefondate şi criticile formulate de către recurentul-pârât Primarul Oraşului Băile Herculane referitoare la faptul că expertul a stabilit la pct. 4 al raportului de expertiză existenţa unei suprafeţe de 867 m.p., teren ce poate fi restituită în natură.
Obiecţiunile la raportul de expertiză au fost respinse în mod corect de instanţa de apel, întrucât suprafaţa de teren ce trebuie restituită în natură este de 867 m.p., teren ce nu afectează în niciun fel vechea staţie de epurare a apei. În consecinţă în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanţii G.C., C.F. şi I.G. şi de pârâţii Oraşul Băile Herculane şi Primarul Oraşului Băile Herculane împotriva Deciziei civile nr. 130/A din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1197/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 1193/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
