ICCJ. Decizia nr. 1264/2013. Civil. Conflict de competenţă. Despăgubire. Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1264/2013
Dosar nr. 22231/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 martie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 28 ianuarie 2011, reclamanţii B.A., D.L., T.M. ... au chemat în judecată pe pârâţii SC O.P. SA, Statul Român prin Ministerul Administraţiei şi Internelor şi A.V.A.S. Bucureşti, solicitând acordarea de acţiuni la SC O.P. SA în limita a 8% din capitalul social subscris conform art. 9 din O.G. nr. 55/2003, dividende aferente acestor acţiuni din anul 2004 până la zi, acordarea de 100 acţiuni gratuite, conform art. 168 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă şi acordarea de dividende aferente acestor acţiuni pe perioada 2004 - 2006.
Prin Sentinţa civilă nr. 264 din 07 martie 2011, Tribunalul Brăila a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, reţinând că litigiul este unul comercial şi că nu este îndeplinit criteriul valoric pentru fiecare reclamant în parte pentru ca litigiul să poată fi dedus tribunalului.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 3529 din 29 februarie 2012, prin care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că litigiul are natura unui conflict de muncă, iar în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi art. 72 din Legea nr. 168/1999, competenţa revine Tribunalului.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 8297 din 11 octombrie 2012, declinându-şi competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Brăila. Constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că drepturile solicitate de reclamanţi sunt prevăzute de contractul colectiv de muncă şi îşi au izvorul în relaţia de muncă dintre salariaţi şi angajator, astfel încât litigiul de faţă are natura unui conflict de drepturi - parte a conflictelor de muncă, date potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. în competenţa materială a tribunalului. Sub aspect teritorial, art. 284 alin. (2) C. muncii prevede că instanţa competentă este cea de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Brăila.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Litigiul dintre părţi are natura juridică a unui conflict de drepturi, fundamentul pretenţiilor solicitate de reclamanţi fiind Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 prin care, conform art. 168 alin. (6), este prevăzută obligaţia angajatorului de a acorda gratuit salariaţilor un număr de acţiuni, ce a fost concretizat prin Protocolul nr. 814 din 10 octombrie 2008 încheiat între SC O.P. SA şi FSLI P.
În raport de această împrejurare, Înalta Curte constată aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 284 C. muncii şi ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., care stabilesc competenţa materială a tribunalului.
Cât priveşte competenţa teritorială, aceasta este reglementată de dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă, în care se includ şi conflictele de drepturi, sunt de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul ori, după caz, sediul.
Reţinând caracterul de ordine publică al normelor ce reglementează competenţa teritorială în materia conflictelor de muncă şi faţă de faptul că reclamanţii îşi au domiciliul în Brăila, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
← ICCJ. Decizia nr. 1271/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1268/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|