ICCJ. Decizia nr. 1390/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1390/2013
Dosar nr. 27794/303/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 13 martie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 31 august 2012 sub nr. de Dosar 4929/207/2012, petentul L.I.C., în contradictoriu intimata C.N.A.D.N.R., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal încheiat la data de 20 august 2012 de către agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA-CESTRIN şi exonerarea sa de la plata amenzii.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 20 august 2012, a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 225 RON, reţinându-se în sarcina sa că la data de 22 iunie 2012, ora 13.25 , a circulat pe DN 64 km 3+700 m, localitatea Caracal, cu autovehiculul categoria A cu număr de înmatriculare XXX, iară a deţine rovinietă valabilă.
Petentul a susţinut că procesul-verbal menţionat a fost întocmit fără respectarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte semnătura agentului constatator. A mai susţinut că respectivul proces-verbal a fost generat şi semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fiind asimilat în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale cu un înscris sub semnătură privată. Or procesul-verbal de contravenţie constituie un act autentic, întocmit de o autoritate publică şi ar fi fost imperios necesară prezenţa semnăturii olografe a agentului constatator iar lipsa acesteia atrage nulitatea procesului-verbal, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi exonerarea de la plata amenzii.
În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin sentinţa nr. 4285 din 18 octombrie 2012, Judecătoria Caracal şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Caracal a reţinut că din procesul-verbal de contravenţie contestat în cauză, rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului este localitatea Bucureşti.
Din cuprinsul dispoziţiilor art 32 alin. (2) rezultă că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie se înaintează spre soluţionare judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În acelaşi timp O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, legea speciala în materie, nu prevede dispoziţii speciale privitoare la competenţa de soluţionare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de contravenţie privitor la faptele pe care le incriminează.
Prin urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile generale din materia contravenţiilor, dispoziţii care prevăd, în mod imperativ, faptul că soluţionarea plângerii revine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti sub nr. 27794/303/2012.
Astfel investită, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, la rândul său, prin sentinţa civilă nr. 99 din 09 ianuarie 2013, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Caracal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art 20 şi următoarele C. proc. civ.
Pentru a decide astfel, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a reţinut următoarele:
În cazul plângerii contravenţionale ce face obiectul prezentei cauze, competenţa teritorială are caracter absolut şi este reglementată de alin. (2) al art. 32 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază s-a săvârşit contravenţia.
În cauza de faţă este vorba despre o faptă omisivă, deci o contravenţie continuă, conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, modificată şi completată. Prin urmare, locul săvârşirii acesteia este considerat locul constatării săvârşirii contravenţiei, respectiv locul înregistrării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate. Or, acest loc este în Caracal, astfel cum este menţionat în procesul-verbal contestat.
Prin urmare, întrucât în speţă locul săvârşirii faptei se află în raza de competenţă a Judecătoriei Caracal, jud. Olt, acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a cauzei.
Analizând conflictul negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul considerentelor care succed, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.
Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, „Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.", art. 9 alin. (2) din acelaşi act normativ statuând că „începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei".
Totodată, potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2001 „Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare."
Conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia."
Art. 32 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".
În speţă, din examinarea procesului-verbal seria încheiat la data de 20 august 2012 de către agentul constatator M.A.A. din cadrul C.N.A.D.N.R. SA-CESTRIN, împotriva căruia s-a formulat plângerea contravenţională, reiese că locul constatării săvârşirii de către petent a contravenţiei constând în fapta de a circula fără a deţine rovinieta, respectiv locul înregistrării faptei contravenţionale cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, conform art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, este Caracal, respectiv DN 64 km 3+700 m, localitatea Caracal.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi de art. 158 şi art. 159 pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Caracal este instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată de petentul L.I.C., împotriva procesului-verbal încheiat la data de 20 audust 2012 de către agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA-CESTRIN.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1394/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1388/2013. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
