ICCJ. Decizia nr. 1478/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1478/2013
Dosar nr. 4243/320/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2013
Prin cererea înregistrată la 19 mai 2008 la Judecătoria Târgu Mureş, reclamanta Parohia Greco-Catolică Ungheni a chemat în judecată pe pârâta Parohia Ortodoxă Ungheni, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună rectificarea cărţilor funciare nr. 68, 70 şi 79 Ungheni şi restituirea în natură a imobilelor înscrise în aceste cărţi funciare, sub nr. top. 219, 220, 195, 196/1/3, respectiv 218, 341, 342, 343.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilele biserică şi casă parohială au constituit proprietatea sa, fiind preluate de statul comunist prin efectul Decretului nr. 358/1948. După anul 1989, prin Decretul - Lege nr. 126/1990, Biserica Română unită cu Roma a fost recunoscută, iar în baza acestui act normativ s-au făcut numeroase demersuri pentru a se obţine restituirea imobilelor.
Reclamanta şi-a precizat cererea la data de 20 august 2008, solicitând restituirea în natură a imobilelor biserică şi cimitir, cuprinse în CF 79 Ungheni, nr. top. 218, în CF 68, nr. top. 219, casă de lemn cu două încăperi şi curte în suprafaţă de 677 m.p., precum şi grădină în suprafaţă de 497 m.p., înscrisă în aceeaşi carte funciară sub nr. top. 220. De asemenea, reclamanta a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară şi radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtei.
La data de 5 martie 2009, reclamanta a formulat o nouă precizare a cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei de a-i restitui cele două imobile cuprinse în CF 68 şi 79 Ungheni şi radierea dreptului de proprietate al pârâtei.
Prin Sentinţa civilă nr. 1804 din 5 martie 2009, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cererii şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi valoarea bunurilor revendicate, astfel cum a fost precizată de reclamantă.
Tribunalul Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 1756 din 5 noiembrie 2010 a admis acţiunea şi a dispus rectificarea cărţii funciare nr. 68 Ungheni, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei, pentru imobilul cu nr. top. 219, 220, compus din casă de lemn cu două încăperi, curte, în suprafaţă de 677 m.p. şi grădina în suprafaţă de 497 m.p.
De asemenea, s-a dispus rectificarea cărţii funciare nr. 79 Ungheni, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilului biserică şi cimitir în suprafaţa de 4550 m.p., înscris sub nr. top. 218. Pârâta a fost obligată să predea aceste imobile reclamantei şi să îi respecte dreptul de proprietate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Mureş a reţinut că cele două imobile înscrise în CF 68, respectiv 79 Ungheni, casă cu curte şi grădină, respectiv biserică şi cimitir, au aparţinut reclamantei. Primul dintre imobile a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe Ungheni, în temeiul Decretului nr. 177/1948, fiind înscris în favoarea pârâtei în anul 1971. Şi cel de-al doilea imobil a trecut din patrimoniul reclamantei în proprietatea Parohiei Ortodoxe Ungheni în temeiul aceluiaşi act normativ, dreptul fiind înscris în cartea funciară în anul 1968, prin rectificarea numelui proprietarului.
S-a reţinut că preluarea imobilelor în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a avut un caracter abuziv, întrucât cultul greco - catolic a fost desfiinţat, iar trecerea la cultul ortodox nu a fost una voluntară.
S-a constatat că după reînfiinţarea Parohiei Greco - Catolice Ungheni, aceasta a efectuat numeroase demersuri pentru a-şi redobândi proprietatea, în cadrul comisiei constituite în baza art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990, fără însă a se ajunge la o înţelegere.
Cum în cauză nu au fost respectate prevederile art. 37 alin. ultim din Decretul nr. 177/1948, nefiind depusă o hotărâre judecătorească prin care să se constate trecerea enoriaşilor la cultul ortodox, s-a considerat că acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi este întemeiată, rectificarea înscrierilor în cartea funciară fiind prevăzută de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât nu s-a observat că reclamanta a fost reprezentată de o persoană care şi-a pierdut calitatea de avocat.
S-a arătat, totodată, că rectificarea cărţii funciare nu putea fi primită decât în situaţia în care s-au constatat erori materiale, în acest sens fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 - 37, 47, 48, 51 şi 53 din Legea nr. 7/1996. S-a susţinut că rectificarea nu putea constitui temei de drept pentru întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.
De asemenea, s-a învederat că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că în prezent biserica revendicată nu mai există, fiind înglobată într-o biserică nouă, şi că ambele părţi au primit titluri de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenuri, iar reclamanta a fost sprijinită pentru construirea unei biserici.
S-a invocat, totodată, greşita aplicare a prevederilor Decretului nr. 177/1948, ale Decretului - Lege nr. 126/1990, ale art. 34 din Legea nr. 7/1996 şi ale art. 480 C. civ. S-a precizat că dreptul de proprietate al pârâtei a fost înscris în cartea funciară în aplicarea dispoziţiilor art. 37 din Decretul nr. 177/1948, la baza acestei înscrieri stând voinţa a 80% din populaţia localităţii Ungheni.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin Decizia nr. 37/A din 25 septembrie 2012, a admis apelul pârâtei Parohia Ortodoxă Ungheni şi a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei Parohia Greco-Catolică „Sfânta Treime” Ungheni.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost proprietara celor două imobile ce fac obiectul litigiului, conform documentului intitulat „Şemantismul Arhidiocezei Greco - Catolice de Alba Iulia şi Făgăraş, deţinând biserica de piatră construită în anul 1958 şi o casă parohială din lemn ridicată în anul 1881”.
În copia CF 79 Ungheni, la A + 3, nr. top. 218 sunt evidenţiate biserica şi cimitirul în suprafaţă de 1264 iugăre, iar în copia CF 68 Ungheni, la A + 2, nr. top. 219 este evidenţiată casa din lemn.
Primul imobil (biserică şi cimitir) a fost înscris în cartea funciară în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, prin încheierea nr. 841 din 24 mai 1968, la baza acestei înscrieri stând, însă, doar o cerere de rectificare a numelui proprietarului.
În cazul celuilalt imobil, înscrierea în cartea funciară a dreptului pârâtei s-a făcut la data de 15 mai 1971, prin încheierea nr. 2208, care a avut ca temei Decretul nr. 177/1948.
S-a constatat de către instanţa de apel că pentru toate imobilele, mai puţin pentru lăcaşele de cult, care au aparţinut reclamantei, nu sunt aplicabile prev. art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, astfel că, în ceea ce priveşte imobilul înscris în CF 68 Ungheni, acesta trebuia să facă obiectul procedurii speciale reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea imobil, biserică şi cimitir, s-a reţinut că Primăria Ungheni a emis mai multe documente referitoare la autorizarea ridicării unei biserici de către pârâtă şi de demolare a vechii biserici (certificate de urbanism şi autorizaţii de construcţie din 1998).
La data de 24 octombrie 2011, s-a întocmit un proces verbal de constatare, în care se menţionează că vechiul cimitir ce a fost înscris în CF 79 Ungheni, nr. top. 218, a fost desfiinţat, pe o parte din acesta trecând drumul naţional ce leagă localităţile Târgu Mureş şi Cluj, iar cealaltă parte constituie în prezent curtea bisericii, unde nu sunt cruci sau alte semne de cimitir.
Prin urmare, s-a considerat că acţiunea reclamantei, întemeiată pe prevederile art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990 nu poate fi primită, aceasta urmând să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, atât pentru imobilul casă parohială, curte şi grădină, cât şi pentru cel de-al doilea imobil, biserică şi cimitir, care nu se mai regăseşte în forma iniţială.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Parohia Greco-Catolică „Sfânta Treime” Ungheni, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susţinut că instanţa de apel a apreciat în mod eronat ca fiind inaplicabile dispoziţiile Decretului nr. 126/1990, considerându-le înlocuite de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000.
De asemenea, s-a invocat greşita interpretare a actului dedus judecăţii - rectificare CF şi ignorarea caracterului preluării abuzive.
S-a învederat că toate bunurile revendicate există, iar restituirea lor este posibilă, având în vedere că Biserica Greco-Catolică a fost recunoscută ca persoană juridică prin efectul Decretului - Lege nr. 126/1990, care a abrogat Decretul nr. 358/1948, iar din adresele nr. 78 din 27 aprilie 2010, 98 din 14 iunie 2010 şi din procesul verbal încheiat de 23 iulie 2010, rezultă că pârâta, deşi a fost invitată, nu s-a prezentat la conciliere.
Pe cale de consecinţă, s-a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
Examinând criticile invocate de recurenta - reclamantă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Deşi prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se dispună rectificarea CF 68 şi 79 Ungheni şi restituirea imobilelor în natură, invocând dispoziţiile Decretului - Lege nr. 126/1990 şi ale art. 488 şi urm. C. civ., ulterior, prin precizarea de acţiune formulată la 5 martie 2009, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea bisericii, cimitirului, casei de locuit şi a curţii, înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară şi radierea dreptului pârâtei asupra aceloraşi imobile.
Prin precizarea de acţiune, reclamanta a invocat în drept dispoziţiile art. 44 din Constituţia României, dispoziţiile art. 480, 485 şi 488 C. civ., art. 1 din Decretul nr. 9/1989, art. 1 din Decretul Lege nr. 126/1990, art. 36 din Legea nr. 7/1996 şi dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000.
Cu privire la primul petit din cererea iniţială, respectiv solicitarea rectificării cărţii funciare, instanţa de apel a apreciat corect că nu sunt întrunite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 34 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 7/1996 republicată.
Potrivit acestui text de lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, ori dreptul înscris a fost greşit calificat.
În realitate, acţiunea promovată de reclamantă a vizat, în mod accesoriu, rectificarea de carte funciară, grefată pe cererea principală de revendicare a imobilelor.
Curtea va constata că abrogarea Decretului nr. 358/1948 şi recunoaşterea cultului greco - catolic nu conduc la concluzia că, de jure, bunurile revendicate nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul reclamantei.
Aceasta pentru că, pe de o parte, abrogarea nu poate produce efecte retroactive, iar, pe de altă parte, pentru că prin aplicarea acestui decret, cultul greco - catolic şi-a încetat existenţa, până la momentul recunoaşterii sale, prin efectul Decretului - Lege nr. 126/1990.
Rezolvarea problemei proprietăţii asupra lăcaşurilor de cult şi a caselor parohiale s-a făcut prin adoptarea unor reglementări cu caracter special (Decretul Lege nr. 126/1990, O.U.G. nr. 94/2000, Legea nr. 501/2002), astfel că în soluţionarea acţiunii în revendicare de drept comun nu se poate face abstracţie de dispoziţiile speciale ale art. 3 alin. (1) din Decretul - lege nr. 126/1990, care introduc drept criteriu determinant opţiunea credincioşilor din comunităţile ce deţin aceste bunuri.
În acest context, s-a avut în vedere dorinţa credincioşilor din Ungheni, în majoritate ortodocşi.
Împrejurarea că solicitarea de retrocedare nu a fost rezolvată în procedura prealabilă, declanşată ulterior promovării acţiunii din cauza neîntrunirii comisiei, a deschis reclamantei calea acţiunii în justiţie, cu respectarea cadrului normativ special - art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990.
La rândul său, O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 are, în privinţa imobilelor ce intră sub incidenţa sa, caracterul unei legi speciale, care, după intrarea sa în vigoare, exclude posibilitatea promovării unei acţiuni întemeiate pe normele dreptului comun prin care se urmăreşte restituirea bunurilor ce cad în sfera sa de reglementare.
Prin urmare, în privinţa imobilului înscris în CF 68 Ungheni, ce a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe din Ungheni, în temeiul Decretului nr. 177/1948, înscrierea în cartea funciară fiind făcută la 15 mai 1971, instanţa de apel a reţinut corect că acesta trebuia să facă obiectul procedurii speciale reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002. De altfel, în răspunsul la interogatoriul luat în faţa primei instanţe, reclamanta a recunoscut că a întreprins demersurile necesare, conform O.U.G. nr. 94/2000 pentru a primi măsuri reparatorii în conformitate cu legea specială.
Toate imobilele revendicate de reclamantă sunt destinate şi afectate în totalitate activităţii desfăşurate de cultul ortodox.
Nu este lipsit de relevanţă, în acest context, faptul că biserica şi casa parohială au suferit în timp o serie de modificări.
Biserica a fost reconstruită, astfel cum rezultă din certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire de la dosar, iar casa parohială are în prezent şapte camere şi dependinţe, faţă de două camere cât avea iniţial.
În consecinţă, s-a constatat corect de către instanţa de apel că restituirea în natură a bunurilor revendicate nu este posibilă, datorită argumentelor de ordin legal expuse, cât şi celor referitoare la inexistenţa acestora, în forma şi configuraţia iniţială.
De altfel, după recunoaşterea cultului greco - catolic, statul a sprijinit construirea unei biserici noi în localitate, conform dispoziţiilor art. 4 din Decretul Lege nr. 129/1990.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu va fi examinată, fiind invocată formal, deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că reclamanta recurentă se referă, în realitate, la ignorarea caracterului abuziv al preluării chestiune ce a fost examinată cu ocazia analizei celorlalte motive de recurs.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul reclamantei este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică „Sfânta Treime” Ungheni împotriva Deciziei nr. 37/A din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2110/2013. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1484/2013. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
