ICCJ. Decizia nr. 1513/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1513/2013
Dosar nr. 406/95/2012
Şedinţa publică din 20 martie 2013
Prin Sentinţa nr. 97 din 29 februarie 2012, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat fată de capătul de acţiune întemeiat pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi a respins această cerere.
A admis acţiunea în constatare formulată de reclamanta P.A.E. în contradictoriu cu pârâta S.C. C.E. Rovinari S.A. şi a constatat calitatea de proprietar a reclamantei asupra imobilelor 250 m.p. teren situat în comuna Cîlnic, sat Pinoasa, cătun Arderea precum şi a construcţiilor casă de locuit situate pe acest teren.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B.M. şi a respins acţiunea formulată de aceasta.
A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
A admis cererea reconvenţională şi a obligat pe reclamanta P.A.E. să restituie S.C. C.E. Rovinari suma de 35.213 RON, actualizată la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele B.M. şi P.A.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta, să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 193/1987 cu privire la imobilul arătat şi calitatea petentelor de proprietare ale imobilelor ce au făcut obiectul exproprierii.
Reclamanta B.M. nu are calitate procesuală activă, pentru că imobilele au fost expropriate de la proprietarul P.A.E.
În ceea ce priveşte cererea privind caducitatea decretului de expropriere, tribunalul a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 243 din 2 decembrie 2008, definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Gorj a respins o altă acţiune a reclamantei, prin care a solicitat, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, retrocedarea imobilului în litigiu, motiv pentru care există autoritate de lucru judecat.
Este admisibilă, în schimb, cererea prin care s-a solicitat constatarea calităţii de proprietar, pentru că nu este posibilă calea unei acţiuni în realizare.
Referitor la cererea reconvenţională formulată de pârâtă, prin care se solicită restituirea sumei încasate de reclamanta P.A.E. cu titlu de despăgubire pentru expropriere, tribunalul a constatat că şi aceasta este admisibilă în temeiul principiului îmbogăţirii fără justă cauză.
Cererea nu este prescrisă, aşa cum susţine reclamanta, pentru că dreptul de a cere restituirea despăgubirilor s-a născut la momentul constatării calităţii de proprietar.
Prin Decizia nr. 40 din 23 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte.
A respins acţiunea formulată de reclamanta P.A.E. şi cererea reconvenţională, precum şi excepţia prescripţiei, ca rămasă fără obiect.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a constatat corect că autoritatea de lucru judecat operează pentru primul capăt de cerere, iar nu şi pentru cererea privind constatarea calităţii de proprietar.
Cât priveşte această cerere, instanţa de apel a reţinut că, pentru a se constata existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantei, este necesar ca dreptul să existe la data promovării acţiunii, iar existenţa sa să nu fie condiţionată de ineficienţa decretului de expropriere, având în vedere că reclamanta pune în opoziţie dreptului său inexistenţa dreptului pârâtei.
Câtă vreme nu s-a făcut dovada urmării cu succes a procedurii retrocedării şi cum caducitatea nu poate fi analizată în prezentul proces din cauza autorităţii lucrului judecat, nu se poate susţine că decretul de expropriere nu şi-a produs efectele.
Prin urmare, în prezent, reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate, iar împrejurarea că are posesia imobilului este nerelevantă, faţă de împrejurarea că nu a urmat procedura impusă de legile speciale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece analizează apelul pârâtei prin raportare la art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi la Legea nr. 10/2001, adică într-un cadru străin de natura pricinii, în condiţiile în care instanţa de fond a admis autoritatea de lucru judecat, iar sentinţa nu a fost atacată cu apel de reclamantă.
Pârâta nu a criticat faptul că instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit incidenţa art. 111 C. proc. civ., motivele de apel fiind focusate doar pe incidenţa autorităţii de lucru judecat, inclusiv în ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere.
Procedând în acest fel, instanţa de apel a încălcat principiul „tantum judecatum quantum appelantum” conform căruia nu se poate judeca decât ceea ce s-a cerut.
Recurenta a mai arătat că, instanţa de apel, deşi a constatat că pentru al doilea capăt de cerere nu operează autoritatea de lucru judecat, în loc să respingă apelul, a analizat cererea din perspectiva art. 35 din Legea nr. 33/1994, în loc să analizeze motivele de apel ce se refereau la îndeplinirea scopului exproprierii.
De asemenea, instanţa de apel a încălcat şi normele privind proprietatea, soluţia pronunţată fiind o veritabilă denegare de dreptate, încălcându-se astfel art 6 par. 1, şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea de declarare a apelului, pârâta S.C. C.E. Rovinari S.A. a criticat soluţia primei instanţe, apreciind că, în cauză, excepţia puterii lucrului judecat operează cu privire la ambele capete de cerere formulate de reclamante, deoarece, cu ocazia judecării primului proces, instanţele au reţinut aceleaşi temeiuri juridice invocate ca în prezentul proces, respectiv, art 35 din Legea nr. 33/1994, art. 111 C. proc. civ., Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 20, 21, 24 şi 42 din Constituţia României.
Pe fondul cauzei, pârâta apelantă a arătat că reclamanta trebuia să urmeze calea prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi că scopul exproprierii s-a realizat.
Analizând apelul declarat, instanţa de apel a constatat că puterea de lucru judecat operează doar în ceea ce priveşte cererea referitoare la caducitatea decretului de expropriere, nu şi în ceea ce priveşte constatarea calităţii de proprietar şi, pentru că s-au formulat critici şi cu privire la modul de soluţionare pe fond a celei de a doua cereri, a păşit la examinarea fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Cu privire la acest aspect, trebuie menţionat că instanţa de apel nu a analizat cauza din perspectiva art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi nici nu a făcut aplicarea Legii nr. 10/2001, ci a constatat doar că reclamanta nu este titulara unui drept de proprietate pentru a putea cere constatarea existenţei acestuia.
Instanţa de apel a mai arătat că, pentru a se putea prevala de un drept de proprietate, reclamanta ar fi trebuit să apeleze la dispoziţiile Legii nr. 33/1994, fie ale Legii nr. 10/2001.
Or, o astfel de abordare nu reprezintă o analiză străină de cauză şi nici luarea în considerare a unor alte motive decât cele invocate, pentru că instanţa nu putea verifica susţinerile privind netemeinicia cererii fără a analiza mai întâi dacă cel ce a pretins un drept în faţa instanţei l-a şi dovedit.
De aceea, în condiţiile în care reclamanta nu a dovedit că este titulara dreptului a cărui constatare a solicitat-o, instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile interne sau europene privind dreptul de proprietate.
Reclamanta nu s-a aflat în situaţia persoanei care solicită justiţiei valorificarea unui drept existent, ea declanşând un demers judiciar prin care intenţiona tocmai dobândirea acestui drept.
Or, Curtea Europeană a drepturilor Omului a statuat în numeroase rânduri (cauza Penţia şi Penţia împotriva României, hotărârea din 23 martie 2006; cauza Malhous contra Republicii Cehe, hotărârea din 13 decembrie 2000, cauza Lindner şi Hammermeyer împotriva României, hotărârea din 3 decembrie 2002, etc.) că nu vor fi considerate „bunuri", în sensul articolului menţionat, speranţa de a redobândi un drept de proprietate care s-a stins de mult timp.
Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, se constată că dreptul de acces la justiţie nu presupune garantarea succesului în justiţie a unei cereri.
Constatarea faptului că reclamanta nu a dovedit că imobilele în litigiu sunt în patrimoniul acesteia nu reprezintă o denegare de dreptate, care apare, potrivit art 3 C. civ., doar atunci când judecătorul refuză să judece, sub cuvânt că legea nu prevede, este întunecată sau neîndestulătoare.
Or, respingerea cererii formulate de reclamantă a avut loc în urma analizei pretenţiilor deduse judecăţii şi nu din cauzele Ia care se referă invocatele dispoziţii C. civ.
S-a mai arătat că, în cauză, a fost încălcat şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Nici această susţinere nu poate fi primită, pentru că art. 13 din Convenţie nu are o existenţă autonomă, dispoziţiile sale aplicându-se doar atunci când au fost încălcate alte drepturi garantate de Convenţie, ceea ce nu este cazul de faţă.
Recurenta a mai invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dar nici una din criticile formulate nu vizează o eventuală greşită interpretare a actului juridic dedus judecăţii, astfel încât, o analiză a acestui motiv de recurs nu este necesară.
Faţă de argumentele mai sus expuse, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.A.E. împotriva Deciziei nr. 40 din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1551/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
