ICCJ. Decizia nr. 1492/2013. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a ll-a CIVILĂ
Decizia nr. 1492/2013
Dosar nr. 3333/115/2007*
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 620 din 19 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3333/115/2007, prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei SC T.M.K. SA Reşiţa, împotriva pârâtei SC M. SA Bucureşti, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 413.166,20 RON contravaloare marfă livrată şi neachitată şi suma de 110.381,88 RON dobânzi comerciale, precum şi dobânzi comerciale până la achitarea efectivă a debitului, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Între SC M. SA Bucureşti şi reclamanta SC T.M.K. SA Reşiţa a intervenit contractul de comision pentru export pe anul 2003, intrat în vigoare între cele două părţi la data de 01 ianuarie 2003 cu termen de valabilitate nedeterminat.
În baza acestui contract de comision, societatea pârâtă SC M. SA Bucureşti şi-a exercitat diligentele care îi reveneau şi a încheiat două contracte de export din 09 ianuarie 2004, pe relaţia Ungaria, cu firma T.F. în valoare de 21.687,50 euro, în care furnizor era societatea reclamantă, respectiv contractul de export din 24 aprilie 2004, pe relaţia Italia, cu firma I.M.S. SA în valoare de 210.150 euro, având ca obiect exportul de oţel laminat la cald, produs de către reclamantă.
Termenele de livrare pentru contractele de export au fost februarie-martie 2004 (pentru contractul de export din 09 ianuarie 2004, pe relaţia Ungaria), respectiv mai 2004 (pentru contractul de export din 24 aprilie 2004, pe relaţia Italia).
De asemenea, modalitatea de plată era prin ordin de plată în termen de 30 de zile de la livrare.
În baza acestui contract, reclamanta a livrat pârâtei produse laminate, pentru încasarea contravalorii acestor produse emiţând facturile fiscale următoare:
1. Factura fiscală din 15 noiembrie 2004 în valoare de 24.761,36 RON, marfa fiind însoţită de avizele de expediţie, declaraţia vamală din 16 noiembrie 2004. În baza acestora pârâta a emis factura externă (pentru uz intern) şi factura fiscală pentru comision;
2. Facturile fiscale din 16 noiembrie 2004 în valoare de 24.630,64 RON şi din 16 noiembrie 2004 în valoare de 27.059 RON, produsele fiind însoţite de avizele de expediţie, declaraţiile vamale din 18 noiembrie 2004. Pârâta în baza acestora pârâta a emis factura externă (pentru uz intern) şi factura fiscală pentru comision;
3. Facturile fiscale din 18 noiembrie 2004 în valoare de 74.179,28 RON şi din 19 noiembrie 2004 în valoare de 77.748,94 RON, cu următoarele anexe: avize de expediţie; factură externă (pentru uz intern); declaraţia vamală din 19 noiembrie 2004 şi factura fiscală pentru comision.
4. Factura fiscală din 19 noiembrie 2004 în valoare de 23.027,69 RON, cu următoarele anexe: aviz de expediţie; factură externă (pentru uz intern); declaraţia vamală din 22 noiembrie 2004 şi factura fiscală pentru comision.
5. Factura fiscală din 19 noiembrie 2004 în valoare de 18.105,03 RON, cu următoarele anexe: aviz de expediţie; declaraţia vamală din 19 noiembrie 2004; factură externă (pentru uz intern) şi factura fiscală pentru comision.
6. Facturile fiscale din 27 decembrie 2004 în valoare de 26.198 RON şi din 23 decembrie 2004 în valoare de 23.139,74 RON, cu următoarele anexe: avize de expediţie; factură externă (pentru uz intern); declaraţia vamală din 28 decembrie 2004 şi factura fiscală pentru comision.
7. Factura fiscală din 13 decembrie 2004 în valoare de 25.008,06 RON, cu următoarele anexe: aviz de expediţie; factură externă (pentru uz intern); declaraţia vamală din 14 decembrie 2004 şi factura fiscală pentru comision.
8. Facturile fiscale din 17 decembrie 2004 în valoare de 50.021,53 RON şi din 15 decembrie 2004 în valoare de 21.101,82 RON, cu următoarele anexe: avize de expediţie; factură externă (pentru uz intern); declaraţia vamală din 16 decembrie 2004, din 17 decembrie 2004 şi factura fiscală pentru comision.
Prin nota din 25 ianuarie 2005 de stingere a datoriilor reciproce de plată între SC M. SA Bucureşti şi SC T.M.K. SA Reşiţa (SC C.S.R. SA) societatea reclamantă şi-a stins datoriile de comision faţă de debitoare, dar pârâta nu a achitat suma datorată reclamantei.
Din conţinutul raportului de expertiză contabilă, întocmit de expertul contabil R.I., instanţa a constatat, din verificarea documentelor aflate la dosarul cauzei şi a evidenţei contabile a reclamantei, că neachitarea de către pârâtă a contravalorii facturilor livrate de reclamantă, este în sumă de 413.166,20 RON.
Expertul a mai arătat că valoarea compensărilor făcute între părţile contractante (comisionar-comitent) este de 6.582,83 RON conform notei de compensare din 25 ianuarie 2005, înregistrată la SC T.M.K. SA Reşiţa din 10 ianuarie 2005 şi la SC M. SA Bucureşti din 18 ianuarie 2005.
În ceea ce priveşte dobânzile la suma neachitată, expertul a arătat că dobânzile comerciale calculate de reclamantă sunt calculate corect dar schimbându-se suma restantă de plată, acestea au fost recalculate de expertiză şi sunt în sumă de 110.381,88 RON.
Pârâta SC M. SA Bucureşti a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă care au fost încuviinţate de instanţă în şedinţa publică din 05 mai 2009, astfel cum au fost reformulate de reprezentantul pârâtei.
În răspunsul la obiecţiunile pârâtei, expertul contabil a arătat că sumele din facturile enumerate de pârâta-reclamantă reconvenţională, contractul fiind de export respectiv în valută, valoarea mărfurilor se calculează la cursul de schimb al zilei respective, iar valoarea mărfurilor de achitat se recalculează la data respectivă. Pe fiecare factură pe lângă valoarea în RON este trecută valoarea în euro şi specificat cursul leu/euro la data respectivă; expertul a mai arătat că procesul verbal de compensare este un document legal de stingere a unor obligaţii între părţile semnatare şi nu este nevoie de un alt document bancar (extras de cont) atâta timp cât plata nu s-a făcut prin bancă sau în numerar; cu privire la restul obiecţiunilor formulate, expertul şi-a menţinut punctul de vedere iniţial.
Având în vedere această stare de fapt şi conţinutul raportului de expertiză contabilă, în baza art. 1073, 1294, 1361 C. civ., ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000, ale art. 1066 C. civ., precum şi dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., Tribunalul Caras-Severin, a admis în parte acţiunea reclamantei SC T.M.K. SA Reşiţa împotriva pârâtei SC M. SA Bucureşti şi în consecinţă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 413.166,20 RON contravaloare marfă livrată şi neachitată şi suma de 110.381,88 RON dobânzi comerciale.
A obligat pârâta să plătească reclamantei dobânzi comerciale până la achitarea efectivă a debitului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC M. SA, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanta SC T.M.K. SA Reşiţa.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă prin decizia civilă nr. 256 din 22 noiembrie 2011 a respins apelul declarat de pârâta SC M. SA, Bucureşti împotriva sentinţei nr. 620 din 19 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 3333/115/2007, în contradictoriu cu reclamanta intimată SC T.M.K. SA Reşiţa, cu sediul în Reşiţa.
A obligat pârâta SC M. SA să-i plătească reclamantei intimate suma de 22.710 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins cererea reclamantei SC T.M.K. SA Reşiţa privind obligarea pârâtei SC M. SA la plata sumei de 30.682 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
A dat în debit pârâta SC M. SA Bucureşti cu suma de 12.000 RON reprezentând onorariu experţi, plata urmând a fi efectuată către Biroul de Expertize Judiciare Timiş, cod de înregistrare fiscală, în contul deschis la C.E.C. Timişoara 3.137 RON, Dosar nr. 333/115/2007, din care câte 4.000 RON pentru fiecare dintre experţii H.V., C.C.D. şi C.N.L..
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că pârâta apelantă SC M. SA nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a depune la dosar contractele externe încheiate cu partenerii externi la care se face referire în art. 7 din contractul de comision pe anul 2003 şi a constatat că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina pârâtei apelante.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei intimate, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, curtea a reţinut că, în această fază procesuală, cererea reclamantei intimate a fost prematură.
Prin cererea înregistrată prin Registratura Curţii de Apel în data de 15 noiembrie 2010, pârâta SC M. SA a solicitat repunerea cauzei pe rol, suspendată prin încheierea din data de 11 mai 2010, cauza fiind repusă pe rol pentru termenul de judecată din 11 ianuarie 2011.
Împotriva încheierii şedinţei publice din data de 11 mai 2010, a declarat recurs pârâta SC M. SA.
Prin decizia nr. 159 din 18 ianuarie 2011, pronunţată în Dosar nr. 3333/115/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul declarat de pârâta SC M. SA împotriva încheierii din data de 11 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, în vederea continuării judecăţii apelului.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei SC T.M.K. SA Reşiţa împotriva pârâtei SC M. SA Bucureşti şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 413.166,20 RON, contravaloare marfă livrată şi neachitată şi 110.381,88 RON dobânzi comerciale, cât şi dobânzi comerciale până la achitarea efectivă a debitului, avându-se în vedere că între pârâtă şi reclamantă a intervenit contractul de comision pentru export pe anul 2003, intrat în vigoare, între cele doua părţi, la data de 01 ianuarie 2003, cu termen de valabilitate nedeterminat, în baza căruia SC M. SA şi-a exercitat diligentele care îi reveneau şi a încheiat cele doua contracte de export din 09 ianuarie 2009, pe relaţia Ungaria, cu firma T.F. în valoare de 21.687,59 euro, în care furnizor era societatea reclamantă, respectiv contractul de export din 24 aprilie 2004, pe relaţia Italia, cu firma I.M.S. SA în valoare de 210.150 euro, având ca obiect exportul de oţel laminat la cald, produs de reclamantă.
Termenele de livrare pentru contractele de export au fost februarie-martie 2004, pentru contractul de export din 09 ianuarie 2009, pe relaţia Ungaria, respectiv mai 2004, pentru contractul de export din 24 aprilie 2004, pe relaţia Italia.
În baza acestui contract, reclamanta a livrat pârâtei produse laminate, pentru încasarea contravalorii acestor produse, emiţând facturi fiscale ce urmau a fi achitate cu ordin de plata în termen de 30 de zile de la livrare.
Prin Nota din 25 ianuarie 2005 de stingere a datoriilor reciproce de plata între SC M. SA Bucureşti şi SC T.M.K. SA Reşiţa (fosta SC C.S.R. SA), societatea reclamantă şi-a stins datoriile de comision faţă de debitoare, dar pârâta nu a achitat suma datorată reclamantei şi că din verificarea documentelor aflate la dosarul cauzei, rezultă o datorie a comisionarului, stabilită prin contraexpertiză contabilă de 413.166,20 RON şi dobânzi comerciale de 110.381,88 RON.
Referitor la obiectivul nr. 5, în sensul de a se verifica încasarea garanţiilor bancare şi a ordinului de plată, experţii au arătat că, întrucât apelanta pârâtă SC M. SA nu a depus şi nici nu a înmânat experţilor niciun document din care să rezulte încasarea vreunei sume de bani de la partenerii externi, expertiza nu a putut răspunde la acest obiectiv.
Referitor la obiectivele apelantei pârâte SC M. SA, prin aceleaşi concluzii, cei trei experţi contabili au răspuns doar la obiectivele nr. 1 şi 4, fiind în imposibilitate de a răspunde la celelalte obiective propuse de către apelantă, întrucât, nici la dosarul cauzei şi nici experţilor nu le-au fost prezentate contractele externe traduse, aşa cum au fost cerute şi care fac parte din Contractul de comision pentru export pe anul 2003.
De asemenea, întrucât pârâta apelantă SC M. SA nu a prezentat experţilor documentele contabile solicitate, în baza cărora a încasat de la partenerii externi contravaloarea mărfurilor livrate, prin Raportul de contraexpertiză contabilă judiciara nu s-a putut răspunde la obiectivul nr. 5, formulat de pârâtă, în sensul de a se stabili sumele încasate de către pârâtă de la partenerii externi.
Având în vedere că prin Raportul de contraexpertiză contabilă judiciara efectuat în cauză, în faza de apel, s-au stabilit aceleaşi sume ca fiind datorate de către pârâta apelanta SC M. SA faţă de reclamanta SC SC T.M.K. SA Reşiţa, apelul declarat de pârâtă este nefondat.
Curtea a reţinut, totodată, că pârâta apelanta SC M. SA Bucureşti nu şi-a dovedit susţinerile din apelul declarat în cauză, nedepunând la dosar documentele solicitate de către instanţă şi de cei trei experţi cu ocazia efectuării Raportului de contraexpertiză contabilă.
În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta SC M. SA să-i plătească reclamantei suma de 22.710 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins cererea reclamantei SC T.M.K. SA Reşiţa privind obligarea pârâtei SC M. SA la plata sumei de 30.682 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, având în vedere că la fond, cu ocazia dezbaterilor cauzei, nu s-au solicitat de către reclamantă cheltuieli de judecată.
Totodată, a fost dată în debit pârâta SC M. SA Bucureşti cu suma de 12.000 RON reprezentând onorariu experţi, plata urmând a fi efectuată către Biroul de Expertize Judiciare Timiş, cod de înregistrare fiscală, în contul deschis la C.E.C. Timişoara 3.137 RON, Dosar nr. 333/115/2007, din care câte 4.000 RON pentru fiecare dintre experţii H.V., C.C.D. şi C.N.L..
împotriva deciziei civile nr. 256 din 22 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, a declarat recurs pârâta SC M. SA Bucureşti, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată, la care a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 RON şi 5 RON timbrul judiciar.
Cererea de recurs formulată de pârâta SC M. SA Bucureşti este insuficient timbrată.
Pentru termenul de judecată din 15 ianuarie 2013, recurenta pârâtă a fost citată cu menţiunea achitării diferenţei taxei judiciare de timbru în sumă de 4.671,24 RON, când aceasta a formulat cerere de ajutor public judiciar privind acordarea facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 15 ianuarie 2013 în camera de consiliu, a admis cererea formulată de petenta SC M. SA Bucureşti privind acordarea facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru şi a dispus reducerea cuantumului acesteia de la suma de 4.671,24 RON, la suma de 3.500 de RON, încheiere ce i-a fost comunicată recurentei la data de 7 februarie 2013 iar prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 26 februarie 2013 a acordat termen pentru soluţionarea recursului la data de 9 aprilie 2013, pentru când recurenta-reclamantă a avut termen în cunoştinţă conform art. 153 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Prin încheierea de şedinţă de la 13 martie 2013 pronunţată în Dosar nr. 3333/115/2007*/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins irevocabil cererea de reexaminare formulată de petenta SC M. SA Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă de la de 15 ianuarie 2013.
Întrucât potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia insuficientei timbrări a recursului.
Faţă de această situaţie, se constată că pentru termenul de astăzi, recurenta SC M. SA Bucureşti, avea de achitat suma de 3.500 RON taxă judiciară de timbru, obligaţie pe care aceasta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea va fi anulată ca netimbrată.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepţii şi constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 9 aprilie 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează sâ dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, modificată şi să dispună anularea recursului, ca insuficient timbrat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., cum din analiza actelor depuse la dosar în dovedirea cheltuielilor de judecată pretinse nu se identifică elemente care să justifice efectuarea acestora în cauză, cererea formulată de intimata-reclamantă SC T.M.K. SA Reşiţa urmează a fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC M. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 256 din 22 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă, ca insuficient timbrat.
Respinge cererea intimatei SC T.M.K. SA Reşiţa de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1473/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1498/2013. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
