ICCJ. Decizia nr. 1501/2013. Civil. Obligatia de a face. Pretenţii. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 1501/2013

Dosar nr. 47215/3/2009

Şedinţa publică de la 9 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 27 noiembrie 2009, sub nr. 47215/3/2009, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată pe pârâta SN N. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea paratei la semnarea următoarelor acte adiţionale la contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005: Actul adiţional nr. XX, în conformitate cu Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 emisă de către A.N.R.E. pentru perioada 1-17 august 2009; Actul adiţional nr. XY, care să reflecte înţelegerea dintre societăţi conform adreselor din 17 august 2009 şi din 20 august 2009; obligarea pârâtei la plata sumei de 588,178.87 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a nerecunoaşterii cantităţii de energie electrică prevăzută în decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 şi achiziţionarea de pe piaţa de echilibrare a cantităţilor de energie necesare, care nu au fost livrate de către SN N. SA, în contradicţie cu dispoziţiile deciziei susmenţionate; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale conform O.G. nr. 9/2000, calculată de la data înregistrării prejudiciului şi până la data plaţii efective; cu cheltuieli de judecată;

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 27 iunie 2005 între SC E. SA şi SN N. SA s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare energie electrică, prin care SN N. SA, în calitate de vânzător, s-a obligat să vândă energie electrică cumpărătorului SC E. SA, în vederea furnizării către consumatorii captivi, în cantităţile şi la preturile stabilite prin deciziile A.N.R.E.

Totodată la art. 30 alin. (2) din contract s-a specificat că „dacă printr-un act normativ (Lege, O.G., O.U.G., H.G., reglementare A.N.R.E.) sunt emise prevederi contrare clauzelor din prezentul contract, se aplică prevederile din actul normativ de la data intrării în vigoare a acestuia, iar părţile contractante au obligaţia preluării modificării/completării într-un act adiţional la contract".

Reclamanta a menţionat că de la data încheierii contractului şi până în prezent, SC E. SA s-a divizat, iar continuatoarea societăţii în acest contract este SC E. SA.

Susţine reclamanta că, la data de 8 iulie 2009, a transmis către SN N. SA adresa prin care a solicitat ca în baza procedurii de modificare a cantităţilor de reglementare prevăzute în Decizia A.N.R.E. nr. 1007/2006 să accepte o majorare a cantităţilor contractate pentru luna august 2009, însă pârâta nu a răspuns acestei adrese conform decizia mai susmenţionată.

Ulterior, la 16 iulie 2009, A.N.R.E. a emis Decizia nr. 1615/2009 pe care SN N. SA nu a adus-o la cunoştinţa reclamantei în termen de 5 zile, deşi avea această obligaţie, conform art. 3 din decizie. în conformitate cu prevederile art. 30 din Contractul din 26 iulie 2005, această decizie se aplică raporturilor juridice dintre părţi, modificând obligatoriu aceste raporturi de la data intrării sale în vigoare (01 august 2009 conform art. 2 al deciziei), părţile având obligaţia de a încheia un act adiţional în consecinţă.

SN N. SA a propus prin adresa din 31 iulie 2009 o reducere a cantităţilor obligatorii stabilite prin decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, reducere pe care reclamanta nu a acceptat-o din cauza deficitului de energie electrica pe care îl avea la acea data, răspunzând astfel negativ prin adresa din 4 august 2009.

Urmare a livrării de către SN N. SA a unor cantităţi mai mici de energie decât cele prevăzute în decizia A.N.R.E., reclamanta a fost nevoită ca pentru luna august să notifice diferenţa (diferenţa de cantitate de energie electrica prevăzută în decizie şi cantitatea efectiv livrată) în piaţa de echilibrare.

Notificările efectuate în piaţa de echilibrare pentru perioada 1-17 august 2009, au condus la prejudicierea reclamantei cu suma de 588,178.78 RON (inclusiv TVA), reprezentând cost suplimentar pentru achiziţionarea de energie electrică. Acest cost suplimentar este generat, pe de o parte, de nerespectarea de către SN N. SA a deciziei A.N.R.E. nr. 1615/2009 prin livrarea unor cantităţi mai mici decât cele prevăzute în decizie, iar pe de altă parte, de achiziţionarea diferenţei de energie electrică la un preţ mai mare în vederea îndeplinirii obligaţiei de livrare către consumatorii captivi.

A mai susţinut reclamanta că şi-a îndeplinit obligaţiile de furnizare a energiei electrice către consumatorii captivi, în detrimentul său, făcând eforturi financiare deosebite, în timp ce pârâta SN N nu şi-a respectat obligaţiile expres impuse de către A.N.R.E., singura instituţie abilitată să stabilească/reglementeze cantităţile lunare de energie electrică produse şi tranzacţionate.

Ca urmare a situaţiei create, reclamanta a încercat soluţionarea pe cale amiabilă, aceasta notificând SN N. SA, în temeiul art. 720¹ C. proc. civ., cu scopul de a stinge litigiul dintre părţi însă, pârâta nu s-a prezentat la conciliere.

În drept, au fost invocate disp. art. 969, 1073 şi urm. C. civ., Legea nr. 13/2007, Contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005, Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 emisă de A.N.R.E.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei parate la plata sumei totale de 1.113.136,62 RON compusa din: 918.429,62 RON, rest de plata aferent facturii din 31 august 2009, factura pe care reclamanta a primit-o in data de 1 septembrie 2009 şi pe care a achitat-o parţial; 194.707 RON, reprezentând penalitatea in valoare de 0,1%/zi de întârziere calculata conform art. 13 din contractul din 27 iunie 2005 la valoarea restului de debit de 918.429,62 RON pentru perioada 15 septembrie 2009 (10 zile financiare de la data emiterii) - 15 aprilie 2010 (data prezentei) 212 zile de întârziere.

În motivare, reconvenienta a arătat că pentru cantitatea de energie livrata, reclamantei a emis factura fiscala din 31 august 2009, pe care aceasta a înregistrat-o din 1 septembrie 2009, în valoare de 9.018.009,46 RON, suma care reprezintă cantitatea de energie livrată în perioada 1-31 august 2009.

Din totalul acestei facturi, reclamanta pârâtă a achitat doar suma de 8.099.579,84 RON cu OP din 29 septembrie 2009; OP din 30 septembrie 2009, OP din 2 octombrie 2009; OP din 5 octombrie 2009.

În speţă, reclamanta pârâtă nu a contestat în termen de 3 zile valoarea facturii fiscale din 31 august 2009, în valoare de 9.018.009.46 RON, sumă care reprezintă cantitatea de energie livrată în perioada 1-31 august 2009, şi mai mult, a recunoscut această factură prin achitarea parţială.

Susţine pârâta că prin Actul adiţional XQ din 4 iulie 2007 s-a modificat art. 12 din contractul din 27 iunie 2005, în sensul că facturile se vor achita în termen de 10 zile financiare de la data emiterii, iar potrivit art. 13 modificat prin acelaşi act adiţional, în cazul neîndeplinirii în termen de 15 zile de la data scadenţei a obligaţiilor prevăzute la art. 12, cumpărătorul va plăti pentru fiecare zi de întârziere o sumă egală cu nivelul majorării de întârziere percepută pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat începând cu prima zi după data scadenţei până în ziua plăţii.

Pârâta reclamantă a mai arătat că a convocat reclamanta-pârâtă la conciliere însă aceasta nu a înţeles să achite factura în discuţie.

Prin cererea depusă la dosar la data de 15 aprilie 2011, reclamanta a precizat cuantumul dobânzii legale solicitate, acesta fiind de 13.494,27 RON pentru perioada 17 august-24 noiembrie 2009. Totodată a ataşat acestei cereri detalierea modului de stabilire a prejudiciului.

Prin notele de şedinţă depuse de pârâta SN N. SA, aceasta a invocat excepţia lipsei obiectului primului capăt de cerere, având in vedere ca prin decizia A.N.R.E. nr. 2972 din 23 decembrie 2009 (Anexa 1) s-a abrogat Decizia nr. 2915 din 22 decembrie 2008 şi implicit Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009, astfel că, instanţa de judecată nu o mai poate obliga la încheierea unui act adiţional în baza unui act care nu era valabil la momentul formulării prezentei acţiuni.

În cazul în care, în urma probelor ce se vor administra, instanţa de judecată va stabili ca prejudiciul invocat de reclamantă este real, şi având în vedere sumele datorate de către reclamantă, astfel cum rezultă din cererea reconvenţională, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 1144 C. civ. şi următoarele, pârâta a solicitat instanţei să constate că a intervenit compensarea legală a creanţelor reciproce pană la concurenţa sumei datorată de reclamantă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 septembrie 2010, instanţa a respins excepţia lipsei de obiect a primului capăt de cerere întrucât reclamanta a formulat o pretenţie concretă, solicitând obligarea pârâtei la semnarea actului adiţional nr. XX la contractul de vânzare a energiei electrice, în conformitatea cu Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, această decizie producând efecte juridice până la data abrogării ei. Prin Decizia nr. 2972 din 23 decembrie 2009, astfel cum susţine pârâta reclamantă.

În cauză, a fost încuviinţată ambelor părţi proba cu înscrisuri, interogatoriul şi proba cu expertiza contabilă.

La data de 31 ianuarie 2011, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă, iar la data de 13 aprilie 2011 a fost depus la dosar răspunsul la obiecţiuni.

Prin sentinţa comercială nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 47215/3/2009 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SN N. SA. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la semnarea Actelor adiţionale nr. XX şi nr. XY la Contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice încheiat între părţi: din 27 iunie 2005, ca neîntemeiat. A fost obligată pârâta la plata sumei de 494.269,60 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a nerespectării Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009. A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului mai sus menţionat, în cuantum de 55.522,95 RON, calculată de la data de 30 septembrie 2009 până la data de 31 martie 2011 şi în continuare, până la data pronunţării hotărârii. A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SN N. SA. A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 918.429,62 RON reprezentând debit restant aferent facturii fiscale din 31 august 2009. A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante penalităţii de întârziere în sumă de 194.707 RON, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010. Au fost compensate în parte creanţele reciproce ale părţilor în sumă de 549.792,5 RON şi respectiv în sumă de 1.113.136,62 RON, până la concurenţa celei mai mici şi a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante restul sumei de 563.344,12 RON cu titlu de debit şi penalităţi de întârziere. Totodată a fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 53.447,37 RON. S-a luat act că reclamanta-pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între pârâta SN N. SA, în calitate de vânzător şi SC E. SA, în calitatea de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a energiei electrice din 27 iunie 2005, având ca obiect vânzarea şi respectiv cumpărarea de energie electrică în vederea furnizării către consumatorii captivi în cantităţilor şi la preţurile stabilite prin deciziile A.N.R.E.

Conform susţinerilor reclamantei, necontestate de pârâtă, de la data încheierii contractului şi până în prezent, SC E. SA s-a divizat, iar continuatoarea societăţii in acest contract este SC E. SA.

Conform prevederilor art. 3 din contract, cantităţile de energie electrică contractate şi preţul acestora vor fi revizuite conform Metodologiei de stabilire a preţurilor şi a cantităţilor de energie electrică, vândute de producători prin contractele reglementate şi a preţurilor pentru energia termică livrate din centrale cu grupuri de cogenerare, aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 26 publicat în M. Of. nr. 1011/02.11.2004, cu modificările ulterioare sau conform ordinelor/deciziilor de stabilire a tarifelor reglementate de vânzare a energiei electrice emise de A.N.R.E. atunci când sunt îndeplinite prevederile menţionate în art. 19, cantităţile de energie electrică şi preţul din contract revizuite, urmând a face obiectul unor acte adiţionale la contract.

S-a prevăzut, de asemenea, posibilitatea modificării cantităţilor de energie electrică din contract, conform prevederilor din Procedura de modificare a cantităţilor din contractele reglementate de vânzare-cumpărare încheiate între producători şi furnizorii consumatorilor captivi, aprobată prin Decizia preşedintelui A.N.R.E. nr. 664 din 8 iunie 2005.

Conform prevederilor art. 18 din contractul de vânzare-cumpărare, în sensul contractului „modificare de circumstanţe" semnifică modificarea cadrului legislativ, existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, existenţa unor modificări ale statutului părţilor care împiedică îndeplinirea obligaţiilor contractuale precum şi alte situaţii prevăzute în reglementările specifice emise de A.N.R.E., iar conform prevederilor art. 19, dacă apare o modificare de circumstanţe, părţile pot solicita A.N.R.E., împreună sau separat, revizuirea preţului de contract sau a cantităţilor de energie electrică din contract.

În Anexa 2 a contractului au fost menţionate cantităţile de energie electrică contractate lunar pentru perioada iulie 2005-iunie 2006, tabelul cuprinzând aceste cantităţi fiind completat conform Deciziei A.N.R.E. 2915 din 22 decembrie 2008, Anexa 1.

Din înscrisurile depuse la dosar tribunalul reţine că prin adresa din 7 iulie 2007, reclamanta a solicitat pârâtei analizarea posibilităţii măririi cantităţii de energie electrică din contractele reglementate. Reclamanta a menţionat cantităţile de energie electrică de care are nevoie în anexa ataşată acestei adrese, urmând ca în cazul acceptării parţiale a solicitării sale să fie încheiate acte adiţionale.

Prin Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 a A.N.R.E., Anexa 1 la Decizia A.N.R.E. 2915 din 22 decembrie 2008 a fost înlocuită cu Anexa nr. 1 a acesteia decizii ce a intrat în vigoare la data de 1 august 2009. Conform Anexei nr. 1 la Decizia nr. 1615 din 16 iulie 2009 a A.N.R.E., au fost mărite cantităţile de energie electrică pe care pârâta SN N. SA urma să le livreze operatorilor economici menţionaţi în anexă, producătorul-vânzător având obligaţia să aducă această decizie la cunoştinţa operatorilor economici implicaţi.

Prin adresa din 31 iulie 2009 şi prin adresa din 3 august 2009 pârâta SN N. SA a solicitat reclamantei reducerea cantităţilor de energie electrică din Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, propunând suplimentarea cantităţilor de energie reglementate din contractul din 2005 conform graficului anexat cu 9 MWh pe fiecare IBD.

Prin răspunsul din 4 august 2009, reclamanta a respins propunerea pârâtei arătând că respectă Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, în Piaţa de echilibrare cantităţile orare de energie electrică notificate pentru contractul din 2005 fiind confirmate prin această decizie.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la semnarea Actului Adiţional nr. XX în conformitate cu Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, pentru perioada 1-17 august şi Actul Adiţional nr. XY care să reflecte înţelegerea dintre societăţi conform adreselor din 17 august 2009 şi din 20 august 2009.

Tribunalul a apreciat ca neîntemeiat acest capăt de cerere, având în vedere că nu există acordul pârâtei pentru încheierea Actului Adiţional nr. XX la contractul de vânzare-cumpărare din 2005, pentru cantităţile de energie prevăzute în Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009, pe de o parte pentru că în perioada 1-17 august nu a livrat întreaga cantitatea de energie prevăzută Anexa nr. 1 la decizie, iar pe de altă parte pentru că a contestat legalitatea acestei decizii. Prin urmare, instanţa nu poate obliga pârâta la încheierea unui act adiţional, care nu este în concordanţă cu cantitatea de energie livrată reclamantei şi pentru care nu există acordul de voinţă al pârâtei deoarece s-ar încălca principiul libertăţii contractuale, consacrat de disp. art. 942 C. civ.

Totodată Tribunalul a reţinut ca fiind neîntemeiată şi solicitarea reclamantei de a obliga pârâta la încheierea Actului Adiţional nr. XY care să reflecte înţelegerea dintre societăţi conform adreselor din 20 august 2009.

Astfel, la art. 4 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare din 2005 s-a prevăzut că părţile pot conveni, de comun acord, asupra modificării cantităţilor de energie electrică contractate lunar conform prevederilor din tabelul 2.0 din anexa 2, parcurgând etapele prevăzute în „Procedura de modificare a cantităţilor din contractele încheiate între producători şi furnizorii consumatorilor captivi"cu specificaţiile din Anexa 4 la contract.

Prin adresa din 20 august 2009 reclamanta a fost de acord cu diminuarea propusă de pârâtă prin adresa din 17 august 2009 respectiv de 5 MWh pe fiecare IBD, părţile convenind ca, începând cu data de 18 august 2009, cantităţile de energie să fie suplimentate cu 9 MWh, această înţelegerea echivalând cu un act adiţional la contractul din 2005, conform prevederilor pct. 4 din Anexa 4 la contract.

În plus, prin adresa din 23 septembrie 2009, pârâta a solicitat reclamantei semnarea Actului adiţional nr. XX din 15 septembrie 2009 la contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, cuprinzând modificările cantităţilor de energie electrică pentru lunile august şi noiembrie, în conformitatea cu cantităţile livrate, semnarea acestui contract fiind refuzată de reclamantă, conform răspunsului din 28 septembrie 2009 întrucât acest act adiţional nu respectă Decizia nr. 1615/2009 a A.N.R.E. Reclamanta a solicitat pârâtei transmiterea a două acte adiţionale, unul pentru perioada 1-17 august 2009, care să cuprindă cantităţile corespunzătoare Decizie nr. 1615/2009 a A.N.R.E. şi unul pentru perioada 18-31 august 2009 care să reflecte înţelegerea părţilor privind cantitatea de energie livrată.

Prin adresa din 8 octombrie 2009, pârâta a transmis reclamantei Actul Adiţional nr. XY/2009 şi Actul Adiţional nr. XZ/2009, care să înlocuiască Actul adiţional nr. XX, acestea fiind întocmite defalcat, pentru perioada 1-17 august 2009 fiind menţionată cantitatea de energie efectiv livrată, iar pentru perioada 18-31 august fiind menţionată cantitatea de energie livrată efectiv şi care a fost diminuată faţă de cea stabilită prin Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009 cu 5 MWh conform adresei reclamantei din 20 august 2009.

Reclamanta nu a semnat nici unul din actele adiţionale transmise de pârâtă, chiar în condiţiile în care Actul Adiţional nr. XZ/2009 conţinea cantităţile de energie livrate conform înţelegerii părţilor.

Întrucât nesemnarea actului adiţional, care să reflecte înţelegerea părţilor conform adreselor din 17 august 2009 şi din 20 august 2009, nu s-a datorat culpei reconvenientei, ci refuzului nejustificat al reclamantei, tribunalul a respins, ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la semnarea acestui act adiţional.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a prejudiciului în sumă de 588.178,87 RON, suferit de aceasta ca urmarea a achiziţionării de pe piaţa de echilibrare a cantităţilor de energie necesare care nu au fost livrate de pârâtă conform Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, tribunalul l-a considerat ca fiind întemeiat, în parte.

Conform prevederilor art. 30 alin. (2) din Contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, dacă printr-un act normativ (Lege, O.G., O.U.G., H.G., reglementare A.N.R.E.) sunt emise prevederi contrare clauzelor contractului, se aplică prevederile din actul normativ de la data intrării în vigoare a acestuia, iar părţile contractante au obligaţia preluării modificării /completării într-un act adiţional.

Art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007 dispune că A.N.R.E. stabileşte reglementări cu caracter obligatoriu pentru operatorii economici din sectorul energiei electrice, iar conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 „Pe piaţa reglementată de energie electrică, autoritatea competentă stabileşte preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor angro dintre producători şi furnizorii clienţilor captivi.

Deşi Decizia A.N.R.E. nr. 1615/2009 era obligatorie pentru pârâta SN N. SA potrivit prevederilor 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007 şi prevederilor art. 30 alin. (2) din Contractul de vânzare-cumpărare, pârâta nu a livrat reclamantei cantitatea de energie stabilită prin Anexa 1 la această decizie ci o cantitatea mai mică, reclamanta fiind nevoită să achiziţioneze diferenţa de cantitate de energie de pe Piaţa de echilibrare.

Din raportul de expertiză contabilă, completat cu răspunsul la obiecţiuni, tribunalul reţine că urmare a nerespectării de către pârâta SN N. SA a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, reclamanta a fost nevoită, să achiziţioneze de pe Piaţa de echilibrare în perioada 1 august 2009-17 august 2009 cantitatea de 2040 MWh de energie electrică la un preţ mediu de deficit de 242,289 RON, înregistrând un prejudiciu de 494.269,60 RON (fără TVA).

În răspunsul la obiecţiunile la raportul de expertiză, expertul contabil a arătat că deşi suma de 295.122,27 RON se regăseşte cu titlu de cheltuieli în contabilitatea reclamantei, această sumă nu reprezintă preţul efectiv plătit de reclamantă pentru energia electrică achiziţionată din Piaţa de echilibrare în perioada 1-17 august 2009, afirmaţiile pârâtei în sensul că acesta ar fi prejudiciul real suferit de reclamantă fiind nefondate.

În realitatea, această cheltuială este aferentă perioade 1-31 august 2009 şi reprezintă valoarea netă a dezechilibrului de deficit pentru toate cele trei categorii de consum pe care le gestionează reclamanta.

Expertul a precizat că reclamanta gestionează în piaţa de echilibrare dezechilibrele înregistrate de 3 categorii de consumuri şi anume consumul clienţilor captivi, consumul clienţilor eligibili şi consumul propriu tehnologic.

Defalcarea dezechilibrelor între cele trei categorii se efectuează după metoda de redistribuire internă a plăţilor care este identică cu metoda de decontare utilizată şi de PRE E. SA între membrii acestei entităţi şi reprezintă un algoritm matematic ce permite repartizarea valorii dezechilibrelor între consumurile gestionate, iar în final, se face verificarea corectitudinii calculului efectuând soldul între facturile venite din PRE E. SA, care trebuie să fie identic cu soldul sumelor dezechilibrelor înregistrate de fiecare categorie de consum.

Tribunalul a reţinut concluzia expertului, în sensul că prejudiciul suferit de reclamantă nu poate fi calculat într-un mod simplist, prin împărţirea sumei înregistrate cu titlu de cheltuială, în valoare de 295.122,27 RON, la 2040 MWh, obţinându-se un preţ mediu de 144,667 RON/MWh, aşa cum sugerează pârâta, ci acesta trebuie calculat după criterii de eficienţă economică luându-se în calcul atât pierderea efectivă cât şi profitul nerealizat. în acest sens, din înscrisurile analizate a reieşit că preţul efectiv plătit de reclamantă pentru fiecare interval orar, în perioada 1-17 august, este preţul de deficit, determinat ca medie ponderată a preţurilor energiei de echilibrare la creştere, fiind un preţ penalizator de 242,289 RON, prejudiciul suferit de reclamantă pentru achiziţionarea din Piaţa energiei a cantităţii de 2040 MWh fiind de 494.269,60.

Aşa fiind instanţa a constatat că prejudiciul suferit de reclamantă se datorează faptei ilicite a pârâtei ce constă în nerespectarea întocmai a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 astfel cum s-a obligat prin contractul de vânzare cumpărare din 27 iunie 2005 (art. 30) şi cum dispun prevederile art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 13/2007.

În consecinţă în temeiul art. 969 C. civ. care consacră principiul forţei obligatorii a convenţiilor legal făcute între părţile contractante şi a prevederilor art. 1082 C. civ., care dispun că „debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligaţiei sau pentru întârzierea executării", tribunalul va obliga pârâta la plata sumei de 494.269,60 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a nerespectării Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009.

În materie comercială, art. 43 C. com. stabileşte regula potrivit căreia datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Aşadar în privinţa obligaţiilor comerciale având ca obiect sume de bani, debitorul se află de drept în întârziere din momentul când obligaţia devine exigibilă, în consecinţă, dobânzile curg de la data scadenţei, iar nu de la data chemării în judecată.

Explicaţia regulii curgerii de drept a dobânzilor pentru datoriile comerciale ţine de specificul activităţii comerciale, considerându-se că dacă debitorul comercial nu plăteşte la scadenţă suma de bani datorată, înseamnă că foloseşte el această sumă, îmbogăţindu-se fără justă cauză.

Potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, în forma modificată, în materie comercială, dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Această dobândă se aplică în raporturile comerciale, indiferent dacă debitorul este sau nu comerciant.

În cauza de faţă, obligaţia de plată a prejudiciului suferit de pârâtă a devenit scadentă la data înregistrării acestuia în contabilitate, respectiv la data de 30 septembrie 2009, astfel că în temeiul art. 3 din O.G. nr. 9/2000, tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente prejudiciului suferit de reclamantă de la data de 30 septembrie 2009 (data înregistrării în contabilitate) până la data de 31 martie 2011, în sumă de 55.522,95 RON, astfel cum a fost calculată prin raportul de expertiză contabilă.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta SN N. SA, tribunalul a reţinut că şi aceasta este întemeiată.

Pentru energia furnizată reclamantei în perioada 1 august-31 august 2009, pârâta a emis factura fiscală din 31 august 2009, primită de reclamantă la data de 1 septembrie 2009.

Din raportul de expertiză contabilă, tribunalul a reţinut că reclamanta a achitat parţial factura fiscală din 31 august 2009, rămânând un rest de plată de 918.429,62 RON.

Chiar dacă pârâta nu a respectat întocmai Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, suplimentând livrările de energie către reclamantă în luna august 2009 doar cu 9 MWh, în loc de 14 MWh, cum s-a dispus prin decizia A.N.R.E., acest fapt nu justifică refuzul reclamantei de a achita contravaloarea energiei ce i-a fost livrată şi pe care a vândut-o la rândul său consumatorilor.

Apărarea pârâtei în sensul că nu datorează această diferenţa facturată de pârâtă, deoarece nu există nu act adiţional la contractul de vânzare cumpărare din 2005, nu a fost reţinut, având în vedere că potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din contractul de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, clauzele contractului referitoare la cantitatea de energie electrică (Anexa 2 la contract) au o fost modificate prin Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, părţile convenind ca reglementările A.N.R.E. intervenite ulterior, să se aplice de la data intrării lor în vigoare.

Decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 a modificat doar acele clauze ale contractului de vânzare-cumpărare din 27 iunie 2005, referitoare la cantitatea de energie livrată de pârâta-reclamată SN N. SA, în perioada 1-17 august 2008, celelalte clauze rămânând neschimbate.

Pentru perioada 18 august-31 august 2009 cantitatea de energie livrată de vânzător în baza contractului de vânzare-cumpărare din 27 mai 2005, a fost stabilită prin înţelegerea părţilor reflectată prin adresele din 17 august 2009 şi din 20 august 2009, înţelegere echivalentă unui act adiţional la contract, celelalte clauze ale contractului rămânând neschimbate.

Chiar dacă, aceste modificări ale clauzelor contractului nu îmbrăcă forma unui act adiţional, în formă scrisă, la contractul de vânzare cumpărare, ele s-au produs, de drept, la data intrării în vigoare a Deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 şi respectiv la data acordului de voinţă al părţilor privind reducerea suplimentării cantităţii de energie stabilită prin decizia A.N.R.E., astfel că reclamanta are obligaţia de a achita contravaloarea energiei electrice primite de la pârâta în luna august 2009, conform prevederilor art. 12 din contractul din 2005 astfel cum a fost modificat prin Actul Adiţional XQ din 4 iulie 2007, respectiv în termen de 10 zile financiare de la data primirii facturii.

Întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a întregului preţ al energiei electrice livrate, rămânând un rest de plată de 918.429,62 RON, în temeiul art. 969 C. proc. civ., tribunalul va obliga reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 918.429,62 RON, reprezentând debit restant aferent facturii fiscale din 31 august 2009.

De asemenea s-a reţinut ca fiind întemeiată şi cererea pârâtei-reclamante privind obligarea reclamantei pârâte la plata penalităţilor de aferente debitului restant de 918.429,62, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010.

Conform prevederilor art. 13 din Contractul din 2005 astfel cum a fost modificat prin Actul Adiţional XQ din 4 iulie 2007, în cazul neîndeplinirii în termen de 15 zile de la data scadenţei a obligaţiilor prevăzute la art. 12, cumpărătorul va plăti pentru fiecare zi de întârziere o sumă egală cu nivelul majorării de întârziere percepută pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, începând cu prima zi după data scadenţei, până în ziua plăţii (exclusiv). Valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi valoarea sumei datorate.

Întrucât reclamanta pârâtă nu a achitat preţul energiei livrate de pârâta reclamantă, în termenul prevăzut în contractul, a fost activată clauza penală prevăzută art. 13 din Contractul din 2005, modificat prin Actul Adiţional XQ din 4 iulie 2007.

Din raportul de expertiză contabilă, completat cu răspunsul la obiecţiuni, tribunalul a reţinut că penalităţile de întârziere aferente debitului restant de 918.429,62 RON, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010, conform art. 13 din contract, avându-se în vedere şi prevederile art. 120 alin. (7) din O.U.G. nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., sunt în sumă de 194.707 RON.

În consecinţă, în temeiul art. 969 şi art. 1081 C. civ., tribunalul a obligat pârâta şi la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 194.707 RON, calculate pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010.

Conform prevederilor art. 1144 C. civ., compensaţia operează de drept în puterea legii chiar când debitorii n-ar şti despre aceasta, cele două datorii stingându-se reciproc în momentul în care ele se găsesc existând deodată şi până la concurenţa cantităţilor lor respective.

În cauza de faţă, sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera compensaţia între creanţa reclamantei în sumă de 549.792,5 RON(debit şi dobândă legală) şi creanţa pârâtei în sumă de 1.113.136,62 RON (debit şi penalităţi de întârziere) deoarece obligaţiile de plată sunt reciproce creanţele au ca obiect sume de bani şi sunt certe, lichide şi exigibile.

În consecinţă, în temeiul art. 1144 C. civ. tribunalul a admis cererea pârâtei -reclamante şi a compensat, în parte, creanţele reciproce ale părţilor în sumă de 549.792,5 RON şi respectiv în sumă de 1.113.136,62 RON, până la concurenţa celei mai mici (549.792,5 RON), obligând reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante diferenţa de 563.344,12 RON cu titlu de debit şi penalităţi de întârziere.

Având în vedere că la data pronunţării hotărârii, creanţa reclamantei compusă din 494.269,60 RON, reprezentând prejudiciul şi 55.522,95 RON, dobândă legală calculată de la data de 30 septembrie 2009, până la data de 31 martie 2011, a fost compensată în întregime, tribunalul a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului în sumă de 494.269,60 RON, de la data de 31 martie 2011 până la data pronunţării hotărârii.

În temeiul disp. art. 274 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 53.447,37 RON, reprezentând taxa de timbru, onorariul expertului contabil şi onorariul avocatului, conform contractului de asistenţă juridică din 06 noiembrie 2009 şi a înscrisurilor ce fac dovada plăţii onorariului, luând act că reclamanta pârâtă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta SN N. SA şi reclamanta SC E. SA.

Prin decizia civilă nr. 199 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SN N. SA Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 47215/3/2009.

A admis apelul declarat de reclamanta SC E. SA Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 7602 din 2 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în tot acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta SN N. SA la plata sumei de 588.178,87 RON reprezentând prejudiciu calculat SC E. SA.

A compensat creanţele reciproce ale părţilor în sumă de 643.701,82 RON, prejudiciu creat reclamantei (compus din 588.178,87 RON energie electrică achiziţionată de pe piaţa de echilibrare şi TVA inclus în sumă de 93.909,27 RON, precum şi a sumei de 55.222,95 RON reprezentând dobândă legală, calculată de la 30 septembrie 2009 până la 31 martie 2011) şi respectiv 1.113.136,62 RON până la concurenţa celei mai mici şi în final, a obligat reclamanta SC E. SA să plătească pârâtei SN N. SA suma de 469.434,82 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

A obligat apelanta pârâtă SN N. SA către apelanta reclamantă SC E. SA la plata sumei de 5.063,87 RON reprezentând taxă timbru, reţinându-se că cheltuielile de judecată ale reclamantei de la fond au fost solicitate pe cale separată.

Curtea verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate a respins apelul declarat de pârâta SN N. SA ca nefondat şi a admis apelul declarat de reclamanta SC E. SA pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamanta SC E. SA, curtea a reţinut că din eroare instanţa de fond nu a acordat suma de 93.909,27 RON, reprezentând valoare TVA aferentă sumei de 494.269,60 RON contravaloare energie electrică achiziţionată de pe piaţa de echilibrare.

În acest sens instanţa a reţinut că prin acţiunea formulată de reclamantă în capătul doi de cerere s-a solicitat suma de 588.178,87 RON reprezentând prejudiciu cauzat acesteia din nerecunoaşterea cantităţii de energie electrică prevăzută în decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009.

Expertul contabil a arătat că prejudiciul în valoare de 494.269,60 RON este calculat fără TVA, ceea ce înseamnă că incluzând şi acest element al TVA-ului, în sumă de 93.909,27 RON, rezultă că prejudiciul creat reclamantei este de 588.178,87 RON cât s-a solicitat prin capătul doi de cerere.

Apelanta pârâtă, prin întâmpinare a susţinut că, TVA-ul nu se acordă, având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (3) lit. b) C. fisc. potrivit cu care Baza de impozitare nu cuprinde sumele reprezentând daune interese. întrucât în cauză ne aflăm în faţa unui prejudiciu cauzat ca urmare a nerespectării de către apelanta pârâtă a deciziei A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009, Curtea urmează a respinge susţinerile apelantei pârâte în sensul că nu ne aflăm în situaţia unor daune interese.

În cauză, reclamanta a fost nevoită, pentru realizarea unui echilibru real să achiziţioneze de pe Piaţa de echilibrare cantitatea de 2040 MWh de energie electrică la un preţ mediu de 242,289 RON, ceea ce rezultă conform expertizei de la fond un prejudiciu de 494.269,60 RON (fără TVA).

Aşadar obiectul cererii l-a reprezentat restituirea prejudiciului de 588.178,87 RON reprezentând preţul de deficit şi nu daune interese cum a susţinut apelanta pârâtă.

În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta SC SN N. SA, curtea a reţinut că în mod corect expertul a arătat că prejudiciul creat reclamantei este în sumă de 558.178,87 RON (inclusiv TVA) raportându-se la contractul de vânzare-cum para re de energie electrică nr. 191 din 27 iunie 2005 şi decizia A.N.R.E. nr. 1615 din 16 iulie 2009 şi că nereal a susţinut apelanta pârâtă că valoarea de 558.178,87 RON reprezintă daune interese.

În realitate această sumă este rezultatul înmulţirii cantităţii de energie electrică nelivrată de 2040 Mwh cu preţul de 242,289 RON, la care s-a adăugat TVA, cantitatea de energie electrică achiziţionată şi achitată de alţi producători, pentru această cantitate de energie electrică virându-se la bugetul de stat valoarea TVA-ului, valoarea de 242,289 RON pentru un Mwh, reprezintă media ponderată a preţurilor energiei de echilibrare şi nu o valoare maximală a preţului energiei electrice pe care reclamanta a fost obligată să o achiziţioneze de pe piaţa de echilibrare.

Pentru aceste considerente instanţa a respins apelul declarat de pârâta SN N. SA ca nefondat.

Cum potrivit art. 1144 C. civ. compensaţia operează de drept în puterea legii Curtea urmează a opera compensaţiile funcţie de prejudiciul creat reclamantei în sumă de 588.178,87 RON.

Astfel a compensat prejudiciul creat reclamantei în sumă de 643.701,82 RON (compusă din 588.178,87 RON+55.222,95 RON dobândă legală, aşa cum a fost calculată la fond) cu prejudiciul creat pârâtei reconveniente în sumă de 1.113.136,62 RON (compusă din 918.429,62 RON reprezentând debit restant din factura+194.707 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada 15 septembrie 2009-15 aprilie 2010) până la concurenţa celei mai mici, astfel că reclamanta SC E. SA va plăti pârâtei SN N. SA suma de 469.434,82 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Potrivit art. 274 C. proc. civ., a fost obligată apelanta pârâtă către apelanta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5063,87 RON, reprezentând taxă de timbru, reţinându-se că cheltuielile de judecată ale reclamantei de la fond au fost solicitate pe cale separată.

Împotriva deciziei civile nr. 199 din 17 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declarat recurs pârâta SN N. SA Bucureşti, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului său, schimbării sentinţei în sensul, admiterii numai capătului al doilea al cererii de chemare în judecată doar pentru suma de 51.346,8 RON şi 4.965,52 RON cu titlu de dobândă legală şi respingerii apelului reclamantei.

Cu privire la admiterea apelului reclamantei SC E. SA, consideră că decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât în cauză în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (3) lit. b) din C. fisc. în mod greşit a acordat şi TVA-ul la valoarea prejudiciului, avându-se în vedere că în contabilitatea acesteia a fost înregistrată cu titlu de cheltuială doar suma de 294.312, 27 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat la instanţa de fond, astfel că prin urmare, doar la această sumă s-a plătit TVA, iar nu la suma de 494.269,60 RON stabilită cu titlu de prejudiciu.

Chiar dacă reclamanta a achitat TVA la energia achiziţionată de pe piaţa de echilibrare, aceasta l-a recuperat ulterior, deoarece nu a mai achitat TVA aferent pentru vânzările ulterioare, TVA nefiind un venit neîncasat, ci reprezintă un impozit indirect ce se virează la bugetul de stat.

Şi cu privire la respingerea apelului său, apreciază că decizia din apel este nelegală, întrucât nu s-au luat în considerare susţinerile sale referitoare la cuantumul şi modul de determinare al prejudiciului, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, în care se regăseşte cu titlu de cheltuieli suma de 294.312, 27 RON, sumă reprezentând preţ plătit pentru energia electrică.

În opinia sa prejudiciul trebuie calculat după criterii de eficienţă economică, avându-se în vedere pierderea efectivă şi profitul nerealizat.

S-a arătat că din raportul de expertiză contabilă realizat la instanţa de fond s-a concluzionat că urmare a achiziţionării cantităţii de 2040 Mwh din Piaţa de echilibrare, şi din urma redistribuirii costurilor, beneficiilor şi compensărilor între participanţii la acest P.R.E. după metoda de redistribuire internă a plăţilor, în contabilitatea SC E. SA se regăsesc cu titlu de cheltuieli suma de 294.312,27 RON.

Susţine că reclamanta a achiziţionat de pe piaţa de echilibrare cantitatea de 2040 Mwh, însă echilibrarea s-a realizat în cadrul P.R.E.-ului SC E. SA, utilizându-se metode de redistribuire internă a plăţilor pentru alocarea internă a costurilor sau beneficiilor generate de dezechilibrele nete ale P.R.E..

Această metodă permite compensarea reciprocă a dezechilibrelor create de fiecare participant şi redistribuirea costurilor şi beneficiilor între participanţi la acel P.R.E..

Acest lucru rezultă din tabelele prezentate de expert la raportul de obiecţiuni.

Din studiul celor două tabele rezultă că atât valoarea totală excedentului cât şi a deficitului sunt mult mai mari în tabelul cu situaţia facturilor defalcate pe clienţi pentru luna august 2009 (excedent 2.460.877,77 RON şi deficit 1.031.276,29 RON).

Ca urmare a compensării reciproce a dezechilibrelor în cadrul P.R.E.-ului, SC E. SA, utilizându-se metoda de redistribuire internă a plăţilor au rezultat valorile din tabelul cu situaţia facturilor PRE E. SA pentru luna august 2009.

Din studiul acestui tabel a rezultat că, în urma compensării reciproce a dezechilibrelor valoarea totală a excedentului cât şi a deficitului s-au diminuat cu mult faţă de situaţia facturilor defalcate pe clienţi pentru luna august 2009 (excedent 1.724.723,76 RON şi definit 295.122,27 RON).

În total, preţul efectiv plătit de reclamantă pentru energia electrică achiziţionată din Piaţa de echilibrare, este de 294,312,27 RON.

Raportat la această valoare, care reprezintă preţul efectiv plătit de reclamantă expertul trebuia să calculeze prejudiciul acesteia la suma de 51.346,8 RON şi dobândă legală la suma de 4.965,52 RON, conform calculului matematic prezentat.

Intimata-reclamantă SC E. SA prin întâmpinarea depusă la dosar a cerut respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302¹ lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente.

Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă şi limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9, iar potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Argumentaţia adusă de recurenta pârâtă în susţinerea criticilor sale vizează istoricul cauzei, atitudinea procesuală a părţilor, situaţii de fapt şi administrarea probatoriului, neîncadrabile în temeiurile de drept indicate.

Criticile recurentei pârâte, prin care a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a admis apelul reclamantei SC E. SA, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (3) lit. b) din C. fisc., acordând şi TVA-ul la valoarea prejudiciului, avându-se în vedere că în contabilitatea acesteia a fost înregistrată cu titlu de cheltuială doar suma de 294.312, 27 RON, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat la instanţa de fond, astfel că doar la această sumă s-a plătit TVA, iar nu la suma de 494.269,60 RON stabilită cu titlu de prejudiciu, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situaţiei de fapt şi greşita interpretare de către instanţa de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Nici motivul de recurs, prin care recurenta pârâtă a susţinut că decizia din apel este nelegală, întrucât nu s-au luat în considerare susţinerile sale referitoare la cuantumul şi modul de determinare al prejudiciului, cu indicarea expresă a raportului de expertiză contabilă efectuată la fond prin care s-a concluzionat că urmare a achiziţionării cantităţii de 2040 Mwh din piaţa de echilibrare şi utilizării metodelor de redistribuire internă a plăţilor pentru alocarea internă a costurilor sau beneficiilor generate de dezechilibrele nete ale P.R.E., precum şi tabelele prezentate de expert la raport, la obiecţiuni, în care se regăseşte suma de 294.312, 27 RON, nu poate fi încadrat în art. 304 C. proc. civ., întrucât simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta pârâtă, reiterarea unor situaţii de fapt şi referirile la probatoriul administrat, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SN N. SA Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 199 din 17 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, conform art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1293/2013. Civil		ICCJ. Decizia nr. 240/2013. Civil. Pretenţii. Obligatia de a... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

ICCJ. Decizia nr. 919/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs ICCJ. Decizia nr. 933/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1135/2013. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs ICCJ. Decizia nr. 1293/2013. Civil ICCJ. Decizia nr. 240/2013. Civil. Pretenţii. Obligatia de a face. Recurs ICCJ. Decizia nr. 297/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs ICCJ. Decizia nr. 437/2013. Civil ICCJ. Decizia nr. 48/2013. Civil. Alte cereri. Recurs